Citeam eu pe undeva, cand eram mai micut, ca "in viata nu exista prieteni, ci numai complici".
Am pus eu intrebarea asta cuiva, in pv
, dar vreau sa vad ce parere aveti si voi de asta.
Sunt de acord cu voi ca prietenii sunt greu de gasit(citeam undeva ca prieteniile adevarate sunt cele care supravietuiesc din copilarie)dar va pun intrebarea si mi-o pun si mie, oare noi cei care asteptam de la celalalt sa fie bun, altruist, intelegator, sincer,
suntem noi insine la nivelul asteptarilor noastre? Avem tendinta sa vedem aschia din ochiul celuilalt, dar noi cum suntem? Oare suntem destul de toleranti? am si eu tendinta sa cred ca lumea s-a schimbat ca prieteniile se bazeaza pe interes, ca oamenii sunt fatarnici, dar oare eu fac ce trebuie? Va invit si pe voi la o analiza interioara
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Daca esti bun, te iau de fraier daca esti mai rau, esti cel mai bun prieten al lor, asa ca as tinde spre expresia spusa de tine
Răspunde
Termenul de prieten, a capatat o definite foarte poetica. Acum un prieten e un om care iti e alaturi, la bine si la rau, fara sa aiba ceva de castigat. Cum majoritatea prietenilor sunt prieteni temporari, care sunt alaturi de tine deoarece aveti scopuri comune si incercati sa le atingeti impreuna... cam e adevarata. Dar foarte pesimista.
Si eu am mai auzit o "vorba" tot cind eram mai mica "Ca prietenul iti devine dusman, iar dusmanul prieten ". Cu trecerea timpului am observat ca citeodata este adevarat. Pa
In viata, exista si prieteni adevarati, dar cum ei sunt considerati ca niste '''adevarate bijuterii rare'''precum '''briliantele''' eiiiii uite asa sunt si prietenii adevarati foarte rari, precum briliantele si suntem putini la numar cei care avem prieteni precum briliantele.Pe cel care te bazezi si crezi ca iti este prieten, tocmai acela iti inseala aparentele si asteptarile intr-un final.Nu trebuie sa mergem pe aceasta premiza, ca nu mai sunt si prieteni adevarati si sa asteptam sa apara, fiecare cu norocul lui.
Apără-mă Doaminee, de prieteni... că de duşmani mă apăr singur! 
(din înţelepciunea pupulară, sau mintea românului de pe urmă)
Presupun ca maturii au ramas interzisi cand ai dovedit atata intelepciune. Da asa-i. Mai greu cu prietenii astia... niciodata nu stii la ce sa te astepti. Iar complicii au si ei un interes, care poarta fesul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
