Salut. Depinde de fiecare persoana. Unii trec mai repede alții mai greu peste pierderea suferită. Un animal de companie, indiferent că este un câine (cu care ai ieșiri în natură, aventuri, etc) sau o pisică & alte animăluțe ( care preponderent prefera interiorul și confortul casei) este oarecum considerat un membru al familiei. Despărțirea de acesta este grea, oricum ai lua-o. Ai investit timp, bani, momente împreună etc. De trecut durerea nu trece. Doar te obișnuiești să trăiești cu ea. Îți poate fi mai bine, emoțional vorbind, după o lună sau după câțiva ani, in funcție de persoana (cum am mai spus). De uitat nu vei uita. După 20 de ani îmi aduc aminte cu drag de pisicile și câinii pe care i-am avut și cu care, pentru un timp, am împărțit viața. Numai bine.
Orice simti, simte.
Plangi, fii suparata si las-o sa treaca.
Dupa ce mi-a murit cainele, anul trecut, am adunat parul lasat in masina, de pe unde l-am gasit si l-am bagat intr-o fiola, ca sa mai am ceva de pe urma lui. Un gest tampit? Poate. Dar motivat de durere.
Da-ti timp si o sa vezi ca mai trece intensitatea.
Daca stiam ca va durea atat de tare, nu voiam catel in viata mea. Sunt o femeie in toata firea si plang ca si un copil. Mi se rupe sufletul
Va fi mai bine. Acorda-ti timp pentru a trece peste asta.