Ii iert, doar sunt oameni. Asa si eu le-am gresit la randul meu altora ca si ei. Iertarea este cea mai de pret comoara in acest context!
Daca greseala este impardonabila, atunci ii voi evita cu siguranta. Iert de iertat, dar nu o fac prea des!
Eu tot nu iert, eu doar ignor si merg mai departe cizeland informatia ce survine si reevaluand omul dat.
Nu procedez în nici un fel. Pur și simplu dezamăgirea mea vorbește de la sine, prefer să ignor apoi.
De obicei iert.
Oi fi eu prea generoasă, mă întreb?
Oricum, am în jurul meu oameni cu principii, printre care respect, deci aceste "greșeli" cum le spui tu, nu fac parte din relația noastră.
Când eram mai mică înjuram mai rău ca la ușa cortului, și acum când imi greșește cineva îl iert.
Scuze de greșelile gramaticale(dacă sunt), pentru că sunt pe telefon.
Depinde de greseala.
Daca e o greseala imensa fata de mine, nu-i mai iert niciodata.
Si ii evit pe cat de mult posibil.
Nu te scuz pentru ca, nu-mi pasa daca scrii cu greseli sau nu, atata timp cat nu incerci sa te dai destept.
Iert, pur si simplu. Consider ca iertarea este unul din cele mai puternice si marete lucruri de pe pamant.
Depinde cu ce gresesc.
De cele mai multe ori reactionez cu "Nu-i nimic". Dar alte ori vreau doar sa-i leg de-un tanc si sa plec in jurul lumii.
Pentru ca numai prosti iert. Si eu am fost asa. Am iertat si dupa mi s-a intamplat aceasti chestie din nou. A cui e vina, a lor sau a mea? Mai mare a mea ca am iertat prima oara.
Sigur ca nu-ti pasa. Intelegi, nu exista oameni carora nu le-ar pasa daca cineva le-ar rani ego-ul, si tu nu esti o exceptie.
Mda, asta e partea a doua. Probabil nu as ierta o asemenea persoana. Doar ca ce mai e de facut... Ori ca o iert ori ca nu, nu o saimi aduca inapoi.
(Bine, zic asta acum rational, dar in acel moment nu stiu cum o sa procedez )
Pur si simplu ignor, nu-mi pasa, sunt destui care mi-au gresit, nu ca eu nu as fi gresit altora.
Depinde cu ce a gresit, dar ma indepartez de ei, incerc sa nu mai vorbesc deloc cu ei
E greu sa judeci 'cine sau nu greseste', instinctului de moment nu-i dau importanta prea mare. Daca dupa 'cursul si recursul ' gandirii mele modeste concluzionez ca mi-a gresit, atunci elimin persoana respectiva, cu drept de APEL, adica ii mai dau o sansa. Daca ma infurie, atunci imi mobilizez toate fortele si o distrug! Dar nu e morala crestina, evit asemenea reactii pagane, cat imi sta in putinta.