Cum să învăț să îmi controlez emoțiile? Gen să nu mă mai bâlbâi sau să nu mă fac pătlăgică la față când ajung în centrul atenției...
Mulțumesc.

Imagineaza-ti ca vorbești cu tine însăți. Mă rog dacă te bâlbâi și când gândești, e naspa.
Te gândești că "îți place, nu-ți place, asta e părerea mea, nu-mi pasă ce crezi".

În general am o dicție foarte bună, chiar mi s-a spus...dar când sunt emoții...

Asta nu se prea invata, esti tu mai emotiva, asa e felul tau, mie imi era aiurea sa ies la tabla in fac ca ma lua balbaiala! Nu aveam cum controla, pur si simplu asa eram eu. De fapt se activeaza o anxietate in momentele alea ca nu te-ai descurca, ca te-ai face de ras, ca n-ai mai sti ce sa zici.

"îți place, nu-ți place, asta e părerea mea, nu-mi pasă ce crezi", corect, insa una gandeste constient ca asa trebuie sa fie, alta simte. Ca asta stie si ea ca nu trebuie sa conteze. Are o frica ascunsa care se declaneaza atunci.

Prin exercitiu sau... meditatie.

Am citi intr-o carte mai demult, in care un calugar a mediat cateva luni bune sa isi controleze emotiile. Dupa s-a dus si s-a intalnit cu un presedinte (sau ceva de genul asta) si i-au transpirat mainile si a simtit cum a avut putine emotii. Dupa s-a intors iar si a mai meditat cateva luni, a zis ca nu le stapaneste

Deci nu iti face griji, este ceva firesc. Cine o face, inseamna ca ori este prea bun la asta, ori nu ii pasa prea mult despre parerea celorlalti despre el. Daca nu te gandesti prea mult la asta, o sa vezi ca iti trece.
Daca nu faci asta sau nu o sa stai prea mult in centrul atentiei... nu ai cum sa inveti sa controlezi acest lucru. Asa ca pune-te pe tine uneori in centrul atentiei si vezi cum este, gandeste-te ca este un exercitiu pentru tine. Si sigur o sa reusesti

Si mi-a placut comparatia, deci nu cu o rosie sau o tomata, ci cu o patlagica, deci va rog frumos

Da,dar bineînțeles că asta nu se întâmplă peste noapte. Eventual ar merge un "roleplay" de genul să-și închipuie diverse scenarii și să poarte dialoguri in fata oglinzii.

Nu te uita in ochii cuiva că atunci te bâlbâi. Te uiți la fruntea lui,pe lângă, pe cap,nas, bărbie etc. Și îți închipui că vorbești cu mama, tata, un prieten, cu cineva cu care te înțelegi și cu care n-ai probleme in a te exprima. Cheia e repetarea și răbdarea. Cumva trebuie sa te încurajezi pe tine ca daca tu stai că o mâță speriata in fata omului cred și eu.

Nu prea ai ce sa faci In situatiile astea.Singura chestie pe care ai putea sa o încerci ar fi sa iesi cat mai des in societate, în grupuri de oameni si poate te obișnuiești.
Gândește-te că eu cand mergeam la școală, la un interviu de angajare sau medic chiar vomitam de câteva ori până ajungeam acolo si cand trebuia sa vorbeasca imi ascundeam mâinile ca începeam să tremur grav si imi era o frica groaznică sa nu ma fac de ras.

Spui o rugaciune in gand si iti spui ca totul va fi bine.
A, si pătlăgelele sunt dragute

Tu singura te poți controla. Trebuie sa interacționezi cu diferiți oameni sa vorbești sa capeți încredere în tine.

Poți învăța să ai un spirit motivant, de lider, și săritor. Înveți din emoțiile pe care le ai, din experiențe, încerci ceva diferit până când te acomodezi la un stil al tău de a reacționa și vorbi. Trăiești emoțiile și temerile cât de des poți, sau cauți cât mai multe momente potrivite, te implici în discuții, și eventual vei trece peste ele, fie instinctiv, fie încerci experiențe noi și diferite.

Pai si in oglinda nu se va simti nasol, pentru ca si inconstientul ei, nu doar constientul stie ca nu are de ce sa aiba teama, deci va fi alta situatia, insa sigur, poate incerca si cum spui tu, sa vedem, nu e exclus sa si mearga.

Prin experienta. Nu trebuie sa stai retrasa, dimpotriva, sa porti discutii chiar si cu straini, cand e cazul.

Eu am învățat asta acum un an. Trage aer în piept și gândește-te ca toți suntem oameni și n-are de ce s-a iti fie frica. De asemenea lucrează la arta durerii în pl. Funcționează mereu