Pai, eu l-as invita la mine acasa, iar apoi as pune o galeata cu apa pe usa si cand sa deschida usa ii cade galeata cu apa direct in capusorul ala dragut.Cum cadea galeata cu apa in cap! Nu ca e carghiaos? Ha, ha. Sper ca sa imi dai fundita aia draguta, ha ha si he.
Răspunde
Răspunde Chiar e posibil sa nu desparti razbunarea de umor. Trebuie doar sa ai idei.
Idei am destule. Am şi umor. Dar dacă combin umorul cu ideile mă pot răzbuna pe cineva în cel mai original mod.
Vreau sa ma razbun pe virusi, asa ca aici nu prea merge umorul.
Mi-ai dat o idee fantastica, multumesc din suflet! O sa ma razbun pe umorul de proasta calitate, muzica de proasta calitate si pe povestile de proasta calitate.
Ordonare:
După relevanţă
Http://i.imgur.com/Q4naP.png
Deşi, personal, nu sunt genul care să încerce să dovedească ceva cuiva.
Cel mai des...simplu. Ignor. Considerând că nu-mi merită atenţia şi nu are rost să-i dau importanţă.
Răspunde
Iar daca ma voi razbuna, unde ajung? Tot acolo de unde am plecat. Nu fac nimic daca ma gandesc la asta. Mai bine iert si arat ca nu sunt asemenea acelei persoane, decat sa-i fac pe plac incercand sa gasesc tot felul de modalitati pentru a o infrunta.
Depinde de situatie. Poti castiga prin iertare. Dar trebuie sa ai si puterea asta. De exemplu te-a ranit iubitul/iubita, de la care nu te asteptai si te doare ca ti-a facut confuza capacitatea de a avea incredere in iubire. Si in judecata si alegerea ta. Apoi judeci problema pe toate partile si o ierti, ii dai incredere mai departe si o ajuti sa se inteleaga pe sine si sa fie stabila in alegerea din inima, sa nu mai fie propriul opus inimii sale. Dar trebuie sa deduci care e adevarul. Nu-mi vin in minte alte exemple. tu in ce caz ai ierta si ai cenzura razbunarea ca instinct prin iertare ferma si sincera? si parasirea e o razbunare, dar nu se stie pe cine, cand o/il iubesti.:}
Ignorarea? si daca continua pana acolo incat devine un obicei, un ritual, o inchisoare dureroasa ceea ce iti face persoana respectiva?
Si mai cred, acum realizez, ca in cazul in care zici tu, de fapt de vei ignora pe tine si ce fierbe acolo, pana ajungi ca un vulcan stins temporar. Se poate de asta sa vedem persoane reci, stinse cu cei afectoasi si nimic sa nu-i elibereze.
Depinde si de caracterul tau. Poate tu vezi problema in acest sens.Eu nu.
Asta discutam, cum ne modeleaza caracterul razbunarea si razbunarea caracterul. Cred.:}
Poate nu constientizezi, de frica constiintei proprii sau de frica de a nu fi descoperit.
Dar nu ai facut-o niciodata? Nu te-ai razbunat ca nu ai ce vrei cheltuind banii de mancare pe bautura? Ma rog, nu stiu ce varsta ai, trebuie sa merg in pagina ta. Cheltuind banii de caiete pentru ca te-a suparat ceva ce tine de scoala? Nu te-ai razbunat pe un amic/a parasindu-l la greu? Pentru ca nu a fost la tine la petrecere? Nu acesta era exemplu de motivatie. Sa ma gandesc: pentru ca place sau isi petrece mai mult timp cu altii? De batut un caine ca razbunare ca nu te asculta, sunt sigura ca nu ai facut, dar un tantar tot ai omorat de razbunare ca te-a piscat.
Te anunt ca paranoia e tocmai a stii adevarul, dar a nu putea demonstra si asta te imbolnaveste. Deci nu te baza pe a nu afla, ci practic te bazezi pe a nu putea fi demonstrat. Se intampla, dar nu neaparat ca razbunare, ci ca rau facut de un maniac al urii celor fara vina. Apoi rade, cum spui tu, ca sa-ti accentueze simptomele, cautarea demonstratiei aparent imposibile.
Ii intorc moneda, orice ar fi fost, prea grav nu are cum sa fie ca la primul semn ca ceva nu e in regula, incep sa ma comport la fel (chiar ii folosesc cuvintele/expresiile, tonalitate, gestica) pana ajungem in punctul 0, de unde nu ma mai vede. Exista si cazuri cand nu fac nimic doar ma departez, e atunci cand imi dau seama ca persoana e prea jalnica pentru a misca un deget pentru ea. Cred ca ar si trebui sa-i multumesc pentru amuzamentul oferit.
Ignori persoana care ti-a facut rau, pentru un altfel de comportament atrage si alte situatii neplacute si nu stiu daca iti va convenii, cel mai bine ignori complet persoana respectiva si probabil ca va simtii acest lucru si ii va parea rau pentru ca ti-a produs suferinta
A! Nu cautam idei de razbunare, eram tare curioasa pana unde ati avea curaj sa mergeti cu razbunare.
E un proverb "razbunarea-i arma prostului", nu rezolvi nicidata nimic prin razbunare, si nici cine stie ce satisfactie nu iti da, din contra, pot spune ca te lasa cu un gust amar
De obicei mincinosii si cei care nu se cunosc pe sine, nu au clasificat ce au simtit, spun asta. E in firea omului sa se razbune, de aceea trebuie constientizat si directionat spre o transformare buna. Sa facem util, nu inutil sau distructiv ceea ce avem in posesie, alcatuirea personala si individuala.
Proverbul ăla, care din punctul meu de vedere este unul cât se poate decretin, îl spune doar cel ce ar vrea să se răzbune dar ştie că nu prea are cum. Un fel de consolare mai exact.
Când cineva îţi face rău, e dreptul tău să-i faci şi tu lui la fel.
Nu stiu daca e un drept, dar cu siguranta e in firea noastra. Gandim si simtim atat de mult incat e imposibil sa nu aluneci in dezvoltarea gandului si sentimentului, daca ti-se intampla ceva care te dezechilibreaza. E un fel de a cauta echilibrul, cred.
E un drept pe care eu mi-l iau şi mi-l asum.
Pai stii de ce zic ca nu cred ca e un drept, pentru ca il creezi tu cu liberul arbitru, nu vine nimeni sa zica: baiatule suferintele tale se trateaza asa, pas cu pas. A iti asuma cea ce ai creat inseamna forta de a vedea evenimentul pe toate partile, nu?
Adică eu ar trebui să fac ce-mi spune altul, nu ce vreau eu?
Ironia ta e o forma de libertate de a nu astepta sa=ti dea cineva dreptul de a te razbuna. Ba poate, daca ti l-ar da cineva, nu ti-ar placea.
M-am gandit sa ma razbun pe irational, deci nu pe o persoana.
Îl prind şi îi dau o mamă de bătaie.
După aceea îl ignor, ca şi cum n-ar exista.
Dar daca nu ai dreptate, daca tu erai de vina, sau daca ai tras concluziile gresit, daca nici nu stii cine si ce e cauza suferintelor tale si daca cineva iti da explicatii mincinoase, poate chiar adevaratul vinovat? Il ignori, in caz ca nu continua si el si nu vei afla niciodata adevarul, dar vei vedea ca nimic nu s-a schimbat.
Eu sunt de vină mai mereu pentru orice. 
Eu am primit de multe ori bătaie fără motiv, alţii de ce să nu primească de la mine?
Când te iei de cineva făra motiv poţi sa te aştepţi în orice secunda să fii calcat în picioare.
Dacă cineva se ia de tine fără motiv, te iei şi tu DE EL fără motiv. Nu de alţii care nu ţi-au făcut absolut nimic.
Amortizez puţin "căzătura" asta.
Recunosc că am exagerat cu faza că mă iau de ori şi cine fără un motiv bine întemeiat.
Ia dacă tot vrei să te iei de cineva fără motiv, te poţi lua de unul care-ţi este net superior din punct de vedere fizic. Dar dacă te iei de cineva pe care ştii că-l domini şi că el nu te poate învinge corp la corp, meriţi un şut în mandibulă.
Principii masculine diferite. Masculii se educa intre ei sau nu reusesc?
Bati si fete fara motiv sau din razbunare?
Eu nu pot sa ma inflamez fara motiv, asa ca nu inteleg cum e posibil? Cum sa se aprinda focul fara scanteie? Probabil ca si scoate mult fum. Blaaaa!
Eu am principii. De ceilalţi masculi nu ştiu, dar eu am.
Nu prea am conflicte cu fete.
Dar acum? Vreau sa ma razbun pe droguri si alcohoale.
Bine. Am sa ma razbun pe abuzurile de orice fel asupra naturii. Te bagi?
Nu ţi se pare că te răzbuni pe... pe mult prea multe lucuri?
Sunt prea putine, in caz ca ma apuca sa fiu in directia buna, sa nu imi ramana razbunare pentru ce nu trebuie.
Da! Eu cred ca trebuie sa-mi setez creierul din timp. E ca la calculatoare, la ce bun ca e tehnologie anul 50007878 pentru altii, daca e setat prost?
Ah. Am uitat. Fara setari din timp faci cum power flower obsesii sexuale drept razbunare. Nu stiu daca m-am exprimat bine, e ceva cu libidoul fara setari la nevoia de razbunare.
" Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăţi superior lui. " - Francis Bacon.
Sau, dacă e un caz mai grav:
" Omul care are răbdare să nu se răzbune imediat, ori te iartă, ori se răzbună cumplit " - John Ford.
Iertarea nu ar fi o forma de razbunare cumplita? In cazul in care ceea ce se intampla miza tocmai pe a te presa sa te bati? Probabil pentru un castig de aliati prin motivatie, aliati manipulati pe seama ta?
Nu te cred. Daca e asa inseamna ca nu o sa putrezesti, te faci moaste de sfanta. Prefer razbunarea. Mirosi a mosc si a tamaie deja?
Tu poţi prefera ce vrei eu nu m ă răzbun pe nimeni niciodată pentru că nu vreau. dacă mă crezi bine dacă nu prb ta.
Vio minti! Uite ce scrie la raspunsurile tale si nu am cautat mult. Daca dai sfaturi de razbunare inseamna ca te razbuni cu mainile altuia. Scoti castanele din foc prin necunoscuti si cunoscuti." Ignora l asta doare cel mai mult postat la 11 Noiembrie 2012 20:37
Raspuns la intrebarea:
Va rog sa'mi da'ti idei pentru a ma razbuna pe un baiat care m- a facut mult sa sufar. el in seara asta imi va da un mesaj de genu "cf?:*" si eu vreau sa'i dau un raspuns care sa'l faca sa sufere mult? (mai mult) "
Eu vorbesc strict despre mine ca nu mă răzbun pe nimeni, oricine altcineva poate sa faca ce vrea.nu am obligat eu persoana respectiva sa faca ce am zis, era un simplu raspuns cum să mă razbun eu cu mâinile altuia ce câstig eu din asta...
Ti-am zis ca nu constientizezi. Nu castigi nimic, tocmai pentru ca nu constientizezi.
Eu am vrut o mica razbunare, acum multi ani si asta includea sa cumpar sapun care te innegreste pe fata, apoi sa-l las la toaleta unui teatru. Tocmai atunci cand aveam nevoie se desfiintase magazinul de unde trebuia sa cumpar un astfel de sapun. Sau era inchis pentru nu stiu ce motiv, nu imi amintesc. Simteam o nevoie de razbunare, dar zau daca pot constientiza pe cine. Unde am vrut eu sa reusesc in mediul artistic si nu mi-au placut oamenii, nici de partea scenei, nici de partea publicului. Nu-mi parea rau ca renuntasem, caci descoperisem ceva mai bun, dar mi-a ramas pata pusa pe mediul respectiv, care te ducea in directie gresita pe post de arta, ori comportament artistic, ori creativitate. Ma rog.
Asta e vrajeala, inventie a celor slabi/lenesi, ca lumea sa nu se razbune. Tocmai, pentru o razbunare ca la carte iti trebuie minte, bine, e prostie sa urasti, dar pentru a te razbuna nu e necesar sa existe ura. 
Asa cred si eu, ca pentru razbunare nu e necesara ura, cu minciunile ei. Cele mai destepte razbunari sunt din iubire. Sa fii mandru, orgolios, distrugator si dispretuitor si sa afli ca existi din mila celor pe care ii asupreai, asta da razbunare.
Cum adica sa existi din mila celor pe care ii asupreai e razbunare? E umilitor, asta nu e razbunare, e injosire. Sa te razbuni inseamna sa fii deasupra lor, sau cel putin la acelasi nivel, punctul 0 de care ziceam, de unde x nu mai exista pentru tine, deci nu mai e nevoie sa te raportezi la el sau la trecutul vostru (comun).
Cand esti asuprit, de exemplu privat de libertate, cum te ridici? Se numeste batalie si concurenta sau razbunare din cauza situatiei inegale si nedrepte si sigur urat mirositoare in felul in care a fost posibil?
Sa cazi dupa ce ai facut rau ca personaj descris de mine, de exemplu si o mana mai intai necunoscuta sa-ti ofere mila, tie cel dispretuitor fata de inferioritatea presupusa a celorlalti in fata ta. Sau sa fii mare si tare, in politica de exemplu si sa ajungi la mana singurului medic care te poate ajuta, care a trecut prin multe suferinte din partea ta. Dar exemplele astea sunt cam din telenovele. Ma gandeam la ceva mai tare, sa fii Iisus si sa il readuci pe Pilat si gasca la viata, din mila ca razbunare, continuand sa-l reduci la un rau mai mic. Ba nu, ma gandeam la ceva mai tare, dar nu stiu cum sa formulez.
Stii ca cei care au placere de asupritori cam fieb cand un amarat se uita cu mila la ei? Cand se ridica de unde a fost doborat si face pentru ei, la nevoia lor care se intampla, un act de mila, fara sa fi iertat?
Aaaaaa, sa fie mandru, orgolios, distrugator si dispretuitor si sa afle ca exista din mila celor pe care ii asuprea, asta da razbunare a asupritilor
Am inteles. Da, ai dreptate.
Fel si fel de oameni. Eu raman la punctul 0, n-are rost sa mai ocupi spatiu cu cei care nu merita.
Oare pentru o razbunare adevarata, pe ceva al dracu de perfid, ai nevoie de aprobarea speciei? Acum putin lateral, imi amintesc ca Vlad Tepes pierduse aprobarea semenilor de frica, isi pierdisera curajul, intr-o poveste in care arata exact opusul milei cu cei asupritori.
Vezi, capeti curaj pentru ca vezi ceva clar, apoi cum devine neclar cum iti pierzi curajul in dreptate. cred ca ti-ar fi frica sa nu gresesti, fie sa ratezi, fie sa fi prea deplasata, fie sa nimeresti pe altul din greseala, fie....Cat e lumina, fara umbre suntem siguri ca vom actiona.
Pai cel care ti-a facut ceva a avut nevoie de aprobarea speciei?
Ai ganduri de razbunare, sa inteleg. Cica oamenii sunt in permanenta preocupati de legea morala, de aici mustrarile de constiinta, asa ca da-le la ficat, dar nu-i omori. 
Da si cel care iti face ceva are nevoie de aprobarea speciei de aceea se straduieste sa o traga in involutie, iar tu in acest caz ai nevoie sa faci specia sa-si inteleaga slabiciunea si sa te sprijine pe tine, nu?
Nu, dar prefer sa am liniste, asa ca razbunarea in masura faptelor comise de respectiva persoana imi e suficienta. Razbunare ar fi si sa tina cat de cat la mine si eu sa-i spun "pa" pentru totdeauna.
Poate ca am sentimente de razbunare, dar nu le-am constientizat. Cand o sa le constientizez o sa fac o strategie. sigur s-au adunat ele, dar nu realizez.
Am sa ma razbun pe prostii care se razbuna pe destepti. E bine?
Eu unul asi lega o sfoara cu un carlig. Dupa asta asi lega sfoara de o masina si carligul de pantaloni(de chiloti)si trebuie ca masina sa se porneasca. CABUM! Singur ai aflat ce.
Nu am aflat ce. Zau. Cand se intampla cheama-ma si pe mine sa vad. Iar daca chilotii sunt marca proasta adio, ca se rup una doua. Sau daca sunt chiloti dinaceia de i-ai lasat in masina de spalat uzi vreo doua saptamani de au putrezit...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
