Dacă vorbind cu cineva din neam, am aflat că de fapt lumea de azi e foarte rece și foarte pe "bani" oare ar trebui să devin și eu așa?
Și dacă devin așa, voi fi pedepsită de Dumnezeu?!
Dar oare chiar să pedepsească Dumnezeu aceste persoane?! Căci văd că rudele și unii cunoscuți cu această mentalitate o duc bine, chiar și după ani de gândit așa. Și am observat căci cam asta e lumea de azi, axată pe "a face" și " a avea" mai puțin pe a da și a fi acolo la greu, uneori chiar necondiționat.
Tu nu trebuie sa te iei după ce face lumea. Fii sigura ca Dumnezeu o sa-i pedepseasca pe oamenii astia mai devreme sau mai tarziu. Cauta-ti un anturaj de oameni buni; formeaza-ți o bulă socială care sa te influenteze in bine, nu în rău. Mentalitatea care caută bani și uită dragostea față de aproapele e mentalitatea unor oameni speriați și plin de insecuritati. Tu nu trebuie sa fii fricoasă. Hristos spune "îndrăzniți căci eu am biruit lumea!"
Deci îndrăznește, cu curaj, să te axezi pe dragoste și nu pe rele și egoism.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Lumea vorbeste din propriile experiente mai mult sau mai putin amare.Nu trebuie sa devii rece si nesimtita, dar trebuie sa iti dezvolti un sistem de aparare contra persoanelor care nu au nevoie sa intre in viata ta, sa ti-o dea peste cap.
Oh, fudge, AGAIN? Dumniedzau te iubeste dar mai mult iubeste banii tai. FA BANI!
Lumea a fost "rece" si "foarte pe bani" din totdeauna. Si cam asa ar trebui sa si fie intr-o oarecare masura. Adica e ok sa dai celor aflati la ananghie sa spunem asa, dar doar daca tu stii sigur ca acei oameni fac tot posibilul si se chinuie sa se puna pe picioare. Adica, eu cu siguranta nu as da nici un capat de ata unui cersetor care deviza lui e sa traiasca doar din pomana pana moare. Du-te frate la munca. Traiesti intr-o lume in care te duci frumos la ong-uri, iti fac aia acte si iti da o locuinta provizorie ca tu sa te duci la munca si sa te ridici. Chiar si daca nu stii ca om al strazii ca exista asa ceva, tu daca lupti si te chinui sa te ridici, pana la urma o vei face.
Cam asa sta treaba cu ajutorul persoanelor "neputincioase". Tu pe moment cand ii ajuti, te simti bine in sinea ta si spui ca ai facut o fapta buna si ai hranit un om. Dar pe termen lung tu i-ai facut aluia cel mai mare rau pe care poti sa faci vreodata unui om. Sa-l inveti sa fie lenes. Calea cea dreapta e grea si nasoala, pentru ca te simti aiurea in sinea ta cand treci pe langa acesti oameni si nu ii ajuti, dar daca acesti oameni sunt lenesi si traiesc din pomana, paradoxal vorbind, sa NU ii ajuti e cea mai buna cale de ai ajuta pe termen lung. Pentru ca o sa realizeze ca treaba e "groasa" si ca nu mai merge cu cersitul. Si o sa puna osul la treaba.
Deci in concluzie, sa fi "rece" si pe bani e mai bine decat sa fi darnic si sa ajuti la cresterea persoanelor lenese pe pamant.
Vă dădeam funda. Poate v-o dau, dar nu până nu-mi spun și eu acest "dar".
Cu tot ce ați spus sunt de acord, dar doar dacă vă referiți la ajutatul exacerbat care devine nociv, ori datul gratis, gratis. În realitate, datul nu e gratis și deși am observat că tot ăia "reci" și pe "bani" ne și numesc pe noi ăștia "darnici" manipulatori de fapt sau mai știu eu cum, e și bine să fim așa. Deoarece, mai bine să fim manipulatori pozitivi și darnici care să învățăm pământul ăsta rece, că "dar din dar" se face rai, dar numai dacă cel care a primit, trebuie la rândul lui să dea. Credeți-mă, cu existența sau neexistența unui Dumnezeu, raiul ar fi posibil. Doar așa. Dacă datul ar deveni un trai și un troc. Până la urmă și "munca" e tot un troc. Eu primesc banii pentru trai, dar eu ofer un serviciu, dar acel serviciu l-am obținut doar prin munca alor mei de fapt și truda alor mei, să-mi cumpere cele necesare pentru educație și creștere. Deci, datul ca troc este esențial vieții. Și asta am încercat să-i spun și vărului meu, că eu l-am șters de muci când era mic și că eu când termin facultatea de psihologie, ar fi nice dacă mi-ar face un site, pentru că el e ITist în devenire și mi-a zis de bani. Nu ai cum să-i iei verei tale bani. Și nici nu se pune problema de a scoate ochii, deoarece ce am făcut atunci, în copilărie, să am grijă de vărul meu cel micuț, a fost plăcerea mea. Dar între neamuri nu se cere bani pentru un site. Ok, dacă să zicem era vorba despre reparații în care implica piese, puneam bani pentru piesele cumpărate și eventual și pentru benzina pe care a consumat-o meșterul până la magazinul de specialitate, dar nu îi dau bani unei rude pentru manoperă, eu așa gândesc normal. Mă refer aici la neamurile mai apropiate. Dar nu se aplică oricum verilor mei, deoarece vărul meu cel mic a cerut bani pentru un site și lu frate-su. Deci... am avut această revelație după perspectiva lor de a privi lucrurile "bani" și doar "bani".
Dar oricum ar fi, mi-a trecut și orice-ar fi, nu renunț la ideea mea, că lumea nu poate deveni mai bună decât dând și primind. Și la muncă, oricât am vrea să ne dăm mari că noi muncim, de fapt noi muncim majoritatea, chiar și cei cu joburi mai solitare cu alții, ori în munca noastră dăm colegilor și șefilor și primim de la aceștia. Așa că, nu mă voi lăsa de această lege. Este legea supraviețuirii până la urmă, oamenii din vechi timpuri au supraviețuit împreună, dar observ că secolul acesta se dorește a fi un secol individualist și chiar robotizat : "doar pentru mine", "fără sentimente și emoții", ori asta e inuman.
Răspunde
Buna, poti sa ma iei la pertu pentru ca nu am mai mult de 25 de ani 
. Mai patesc sa-mi spuna copiii "Buna ziua" ce-i drept , dar nu ma consider batran la anii astia.
Intr-adevar, daruitul nu e gratis in teorie, pentru ca la un moment dat, vei primi inapoi binele pe care l-ai facut. Dar pentru unii oameni care chiar nu merita, un sut in fund la momentul potrivit le este mai de folos decat sa ii inveti cu pomana. Nu stiu daca iti vine sa crezi, dar sunt destul de multi oameni in lumea asta care se multumesc doar cu traitul de la o zi la alta. Si acesti oameni daca sunt invatati ca ei pot trai si fara sa faca absolut nimic, pai o sa fie o povara pentru cei din jurul lor. Adica eu strict la oamenii astia m-am referit cand am spus ca emotiile umanitare de ajutor ar trebui suprimate in preajma acestor oameni. Pentru ca uneori "facerea de bine e f***** de mama" si in unele situatii ca acestea, sa fi dur si rece e benefic. Unu la mana, pentru ca iti intareste caracterul si te invata sa vezi omul fara mastile lui si doi la mana, pentru ca uneori, sa fi "rau" la momentul potrivit e cel mai bun lucru pe care il poti face in ziua de azi. Noi oamenii nu suntem perfecti si nu mereu primim ceea ce meritam. Asa ca e datoria noastra sa invatam cum sa abordam problemele si cand anume sa fim buni. In viata am realizat ca extremele de orice fel, sunt nocive. Prea mult bine iti va pune capac, si prea mult rau, la fel. Asa ca am constatat ca trebuie sa gasesti calea de mijloc in orice aspect al vietii.
Totusi tu ca persoana poti incerca sa devii un martir al binelui, dar in final vei deveni doar un martir.
Aici ai dreptate, iar nocivitatea "binelui" meu am observat-o cum se întoarce asupra mea ca un bumerang și deși inițial mă simt bine pentru că dau și "pot fi acolo" după un timp când exacerbez latura asta a dărniciei mele, mă transformă de fapt într-un monstru. Și da, uneori mă simt ca un martir în timp ce simt că mă pierd pe mine, câștigându-i sau reparându-i pe alții.
Deci ce spui aici, echilibru, de fapt, e cel mai bun sfat.
Ce inseamna rece si pe bani? Cunosc oameni cu bani cit nu iti poti imagina si de fiecare data cand se implica in cazuri sociale sau arunca niste zeci de mii de euro in vreun ONG, INTOTDEAUNA, prefera sa ramina anonimi in fata societatii. Chiar si atunci cand careva din familie aduce vorba despre aceste lucruri intr-un cerc restrins de oameni de incredere, se sfiesc si minimizeaza importanta a ceea ce fac. Doar ca tu discuti din cercurile tale inguste si din ce vezi in mainstream media. Lumea adevarata e in jur, nu in presa, nu in familie/cunostinte de o factura indoielnica.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
