De ce daca îți mor părinții de exemplu la 17 ani nu te afectează așa grav ca după vârsta de 30 de ani? Care e diferența? Ești mai insensibil când ești copil și mai sensibil când ești la maturitate? Nu se trebui sa fie invers?

Te afecteaza aproape la fel. Diferenta e ca atunci cand esti copil, sau cand inca locuiesti cu parintii este normal sa fii mai atasat/a de ei decat atunci cand esti la 30 de ani si ai deja o viata in afara familiei. Acum depinde si de persoana, unii sufera mai mult altii mai putin. Depinde si de relatia pe care ai avut-o cu parintii. De exemplu, tatal meu si-a pierdut mama acum un an si nu au fost foarte apropiati, dar a fost cam singurele parinte care a avut grija de el. Si in ziua de azi plange dupa ea, merge saptamanal la cimitir si-i pune flori, ii aprinde cate o lumanare (si tata nu e deloc tipul credincios). Pana la urma, parintii raman parinti iar tu ai sa ramai mereu copilul lor, oricat de "adult" ai fi. E mai nasol ca dupa moartea unei persoane nu iti aduci aminte de lucrurile rele pe care ti le-a facut, ci doar de momentele frumoase pe care le-ati petrecut impreuna. Asa ca, eu zic ca te afecteaza indiferent de varsta. Cand esti adult e bine ca ai alte persoane care sa-ti ofere alinare, fie ca vorbim de un prieten sau de alt membru al familiei si ca te iei cu 'altele', ai alte responsabilitati si nu prea ai timp de 'suferit' asa mult cum ai cand esti mic.