De ce unii oameni nu pot fi direcți chiar dacă insiști să fie? Nu credeți că e mult mai nasol ca o persoană să o dea pe lângă mai ales dacă tu nu ești tâmpit și îți dai seama de asta? De ce nu ar prefera cineva să îți spună adevărul pe față căci ar fi mult mai liniștitor decât o scuză, o minciună? Ați avut parte de astfel de situații?
Poate asteapta ceva de la tine. Sunt multi lingusitori care doresc sa profite.
Adevarul si minciuna... un context dezbatut de la Aristotel incoace.
Oamenii slabi tind sa minta. Dar, uneori minti pentru ca asa e mai bine. Adevarul poate rani,, dar nespus poate ucide.
Daca cineva isi da seama ca-l minti, daca nu spui adevarul in acel moment si nu marturistesti...
Acum... nu stiu daca, in societatea actuala. oamenii pot indura mereu adevarul. Te pot considera crud daca spui mereu. ce-i drept.
Acum, e bine sa fii sincer, dar trebuie sa iti dai seama cand sa spui lucrurilor pe nume si cand sa fii tacut. 
Interesant subiect!
RăspundeEu cred că mai tare rănește dacă îți dai seama de minciună sau de iluzia în care încearcă să te trimită persoana respectivă. Mie mereu mi-a plăcut mai mult să știu adevărul gol goluț.
Răspunde Eu cred că atunci când spui ceva dar nu dai dovadă prin fapte de ce spui căutând scuze nu e un lucru bun. Adică sunt lucruri ce pot fi făcute dar e mai ușor să căutăm scuze decât să admitem că nu vrem.
Ma refer... una e sa minti pe cineva ( gen, ai procedat corect, hai ca arati destul de dragut) si alta sa minti despre persoana ta( sa te lauzi si sa minti). La asta am vrut sa ma refer.
Uneori daca ii spui unei persoane (iti sta groaznic cu noua coafura), s-ar putea sa faci aceea persoana sa se simta prost.
Mai bine îmi spune că îmi stă groaznic ca să mă îndrept după.
Intr-adevar... asta in caz ca sunteti prieteni/amici.
Dar gandeste-te, sa ii spui sefului tau asta? Nu oricine poate face fata adevarului.
Da, eu mă gândeam la cineva relativ apropiat când am pus întrebarea. Depinde și de relația cu acea persoană. Dar degeaba o consideri tu apropiată dacă ea nu consideră același lucru chiar dacă așa afirmă.
Eu am interpretat, in general, nu la singular. Am eu impresia, probleme in dragoste ?
Depinde ce sfat vrei sa auzi 
Nu vreau să aud nimic. Aici văd. Și oricum nu am preferințe, doar dă un sfat. Sunt curios de ce spui.
Am folosit expresia " vrei sa auzi" cu sens metaforic, stiam ca aici vezi 
Acum, ai fost rau la faza anterioara
Sincer, nu prea am ce sfaturi sa dau in dragoste... Nu am experiente prea grozave. Sunt mai trist asa, de fel. in sensul ca nu prea alerg dupa fete, prefer sa citesc/invat, observ.
Nu am sa te sfatuiesc in dragoste, ci "in viata", in general.
Poate ca acum " suferi" din cauza unei anumite persoane, dar nu trebuie sa lasi asta sa te influenteze. Intr-un final vei ramane doar tu, la final vei ramane singur. Persoanele din viata ta, vin si pleaca, asa e timpul.
Sunt teribil de obosit la aceasta ora, incercam sa " filosofez" mai multe, dar nu prea pot scoate nimic acum, care sa fie si inteligent 
Dar voi medita asupra " problemei"
Nici eu nu alerg după fete, nu aș face asta. Faza cu persoanele vin și pleacă mă face să văd viața ca pe un rahat care nu merită trăit. Mie îmi place stabilitatea. Cred că atunci când vorbim însă de dragoste cred că sunt comparabil cu un Uchiha, gen. Sunt genul care pune atâta suflet încât nu mai vede ma nimic în jurul său, sau altfel spus își pierde interesul în majoritatea lucrurilor din jur concentrându-se pe o singură persoană. Când ea dispare sau dezamăgește nu e cel mai plăcut sentiment.
E bine ca m-am uitat la Naruto, stiu cum sa interpretez.
Hai sa ne gandim la Sasuke, ce a simtit el cand fratele lui si-a ucis familia? Se simtea abandonat... dar intr-un final a inteles.
Cel mai important esti tu. Traiesti, in primul rand, pentru tine! Citeste putin Ekwart Tole, Louise L Hay si o sa intelegi.
Timpul e ireversibil, viata e trecatoare. Nu poti obliga pe nimeni sa te insoteasca in drumul tau... tu trebuie sa mergi mai departe indiferent, singur sau insotit. La un moment dat, vei gasi si fericirea. Poate ca acum te simti asa, dar viitorul este maret. Nu stii niciodata ce te asteapta, trebuie sa fii pregatit.
PS: Sincer, anime-uri iti creaza o stare de depresie... am patit asta eu. Lasa putin departe fictiunea.
Iesi afara, respira, pregateste viitorul.
E ușor de zis că totul va fi roz și bine etc etc. Însă nu pentru toți e așa și tu, și eu suntem conștienți de asta. Eu nu voi considera niciodată că trăiesc doar pentru mine. Sunt un fel de Buddha. Însă un Buddha incomplet. El a reușit să ajungă la starea de Nirvana. Uimitor, ce să zic. Însă eu consider că comuniunea afectivă totală mă poate duce în starea aia. De aia consider că nu trăiesc doar pentru mine, că trebuie să împart trăirile și tot cu cineva. Nu toți sunt ca mine și probabil sunt o raritate, însă așa sunt eu. E adevărat că nu poți obliga, nici nu ar fi ok cum ar veni eu Lelouch să folosesc puterea regilor. Nu merită dacă nu e ceva sincer. Desigur Lelouch e mult mai awsome ca mine dar asta și pentru că a avut parte de un eveniment norocos, special, imprevizibil care i-a schimbat viața. Că altfel rămânea doar un student ce joacă șah.
Pe moment trebuie sa accepti situatia. Lucrurile se vor rezolva. Nu reusesti cu persoana respectiva, inseamna ca nu e pentru tine, iar la un moment dat, va aparea altcineva.
Incearca sa urmaresti video-urile despre dragoste ale lui Levi Elekes...are ceva idei bune.
Nu îmi place să ascult sfaturi despre dragoste. De la tine am vrut căci eram curios și că ești un tip simpatic. E cum ai citi cărțile alea de dezvoltare personală. De parcă eu nu am creier să știu să mă dezvolt. Am pus odată o întrebare despre o călătorie. Eh cineva mi-a spus atunci sau mi-a dat de înțeles că răspunsul e la mine. Desigur, știam și eu asta însă spunând-o cineva parcă mi-a dat tărie să cred în lucrurile astea, mi-a dat curaj. Și acum că mi-am amintit, știu, răspunsul e la mine, dar iubesc sacrificiul ăsta, iubesc tristețea asta. Ce sacrificiu? E ăla pe care trebuie să îl fac căci ce a fost a avut o importanță pentru mine extrem de mare. Mi se pare acum jignitor pentru respectiva persoană ca să încerc să mă fac bine, chiar dacă aș putea deci să o fac nu cred că aș face-o din cauza asta. Respectul meu e prea adâncit. Iubirea asta e ca o caracatiță. Nu poți scăpa de un braț al ei căci te ține și cu altele. Ce-o fi o fi. Sunt doar un simplu om efemer și neimportant, un om care nu merită nicio atenție căci trăiesc bine, trăiesc la căldură într-o casă, sunt cu 2 mâini, 2 picioare, aud, văd, pot să par normal deși sunt destul de nebun. Ăsta e un fel de dar de care nu trebuie să îmi bat joc. Însă caracatița îmi șoptește uneori să îmi bat joc. E cum vrei să auzi ce îți spune prietenul tău Marius de la 40 de metri dar Drimmero vorbește așa tare încât bruiază sunetul cuvintelor lui. Eh tu ești obiectivismul iar Drimmero e caracatița în cazul ăsta. Eu uneori refuz prietenii și îi desconsider totuși pentru că consider că e mai cald în brațele caracatiței. Nu contează dacă înțelegi ceva din ce zic eu aici.
Destul de profund!
Sper ca nu te-am deranjat cu vorbele mele... Eu sunt neexperimentat..recunosc! Una e sa traiesti cu adevarat acele simtiri, alta sa concluzionezi. Vorbesc din ce am citit, nu din ce am trait.
Te respect foarte mult din ce ai scris mai sus.
Parerea mea, incepe sa iti notezi aceste idei/trairi, ar iesi o carte interesanta!
Am vrut să mă apuc să scriu o carte. Însă am renunțat. "Geneza culorilor" s-ar fi numit. Nu sunt bun la asta, oricum.
Nu mă deranjezi, îți mulțumesc mult pentru răspunsuri.
Nu trebuie sa te desconsideri... E bine sa scrii si sa iti salvezi gandurile si ideile. Peste ani, poate te vei schimba sau nu... va fi interesant sa iti recitesti trairile
Trebuie sa scrii pentru tine. Nu trebuie sa scrii " ca sa placa publicului". Asa au aparut cele mai bune carti!
Exact asta spuneam eu mai demult, acum vreo 2 ani cred și spuneam asta încurajând alți tineri scriitori aici pe TPU. Însă m-am schimbat în anumite sensuri.
Timpul si experientele ne schimba.
Eu unul scriu. chiar daca nu imi va citi nimeni niciodata creatia
Eu scriu ca sa ma relaxez...
Sa dam cartile pe fata. Nici eu nu sunt prea fericit, in adancul sufletului. Parca lipseste o scanteie, din foc. Desi am totul, simt ca nu as avea nimic. E o stare ciudata, si nu imi pot da seama daca e melancolie sau tristete. Incerc sa fac mereu ce trebuie, sa nu imi irosesc minutele si viata. Uit sa mai traiesc... Dar, dupa ce termin odata cu scoala. o sa imi dedic mai mult timp mie.
Eu deja simt că îmbătrânesc. Cred că acum juma de an a fost prima dată când am simțit așa ceva. Și unii factori mă împing mai mult către impresia asta și e ceva destul de depresiv. Și de aici cu gândul "Nu pierde timpul căci ce poți face acum nu vei mai putea peste câțiva ani, timpul este ireversibil iar viața pe care o ai îți oferă doar o singură dată momentele, secvențele de care trebuie să profiți într-un mod specific." Cu scrisul ai dreptate, gândeam exact ca tine.
Poate și de asta mă grăbeam în unele situații deși dacă nu sunt ascultat nu prea pot fi de înțeles.
Imbatranirea face parte din procesul vietii. Nu stii ce va urma, dar trebuie sa traiesti momentul.
Eu unul, traiesc dupa faptul ca am un scop in viata, ca m-am nascut cu un scop si ca trebuie sa ajut cumva la aceasta lume.
Deja ma apuca melancolia, legat de faptul ca termin liceul
Ce bine era, cand erai copil si nu aveai responsabilitati si erai " mai relaxat"... totul se schimba.
Cand m-am referit la expresia cu timpul, cei drept... m-am gandit mai mult la partea financiara. Nu pierde timpul cu "mediocritati", ci canalizeaza-l spre ceva constructiv. Asa am renuntat la tv, la dat scrool pe Facebook toata ziua si la pierdut timpul pe afara cu amicii.
Sincer mie în momentul de față nu prea îmi pasă de partea financiară căci pentru mine primează cum mă simt pe interior iar banii degeaba îi ai dacă nu ai acel ceva de care ai cu adevărat nevoie, lucru ce diferă de la o persoană la alta, iar pentru unii desigur că pot fi banii. De exemplu, trebuie să îmi intre bursa, în situația asta nu cred că mă voi bucura de banii ăștia care totuși nu sunt puțini. În rest sunt un tip leneș și cu silă, cum am mai zis în alt răspuns. Am nevoie de motivație altfel fac lucrurile cu silă și nu dau cel mai bun randament.
Eu cu 2 tipi am stabilit să participăm la un fel de concurs. Și desigur că voiam să facem ceva ca să ajungem pe faza națională. Era o mândrie să fii acolo, normal, însă în momentul ăsta mă simt decis să renunț și să las pe o tipă în locul meu. Eu așa cum sunt voi trage echipa în jos. Ăia chiar vor să facă ceva acolo.
În ocean Drimmero. Acolo unde nu sunt păsări care să zboare ci doar delfini care să înoate și rechini care să te mănânce, caracatițe care să te zdrobească. Acolo unde lumina de abia pătrunde și sunetul nu se prea aude. Acolo e casa mea.
Ordonare:
După relevanţă
Lumea e lasa,, diavole!
A reusit W0anger sa-mi mai strice inca o seara de duminica/
RăspundeDrimmero. Oceanul e plin, dar nu știi cât de plin, caracatița asta are multe brate, dar nu știi câte brațe, peștii sunt mulți, dar nu știi cât de mulți, distanța până la suprafață e mare, dar nu știi cât de mare. În sfârșit te avânți ca un pește pentru o fracțiune din viața ta opacă în tainele luminii. Nici nu ai ajuns bine și vezi soarele, dar nu știi cât e până la soare! Vrei prea mult tinere pește! O să cazi înapoi în adâncurile oceanului!
Iti faci antrenamentul pentru saptamana viitoare? 1-0 Sanchez, aici ai vazut prima oara
Drimmero nu fi pește ca mine că te vei afunda și tu! Când te vei afunda va fi prea târziu căci curenții puternici ai încrederii te vor conduce spre dezamăgire.
O spui de parca eu am fost catapultat din pom si am ajuns acum in viata,, nu mai trolla, nu-ti sta bine!
Ce mizerie absoluta!
Lasa-i,, gainile sunt in lumea lor, au stat in umbra atatia ani,, macar acum sa se bucure si ei.
Stii,majoritatea sunt experti la a gasi scuze.
Unii nu zic direct, ca evita sa te faca sa te simti naspa, asa ca, ori te mint, ori incearca sa ambaleze cat mai frumos rahatul - o scuza patetica, in caz contrar, ar zice adevarul,direct si cu asumarea responsabilitati plus dorinta de a repara ce se poate repara.
Dar oamenii cu caracter, ajut rar in situatii de genul, ca stiu ce e ala respect si stiu ce vor, nu incurca oamenii fara rost.
E mai usor sa fii lenes si sa gasesti scuze mereu, decat sa depui un efort ca sa nu mai fie necesar sa inventezi scuze.
Indicat e sa fii direct si sa spui adevarul, intr-o forma cat mai frumoasa.
E o diferenta intre "arati ca dracu cu parul ala " si " nu ti se potriveste.nu te avantajeaza deloc, incearca ceva nou ".
Spun adevarul doar daca consider ca este necesar in contextul respectiv
exceptie fac persoanele pe care le consider apropiate, pe care nu le mint
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
