Deci TPU, probabil v-am spus pe aici, că de anul ăsta eram titular pe post și lucrez ca învățătoare, mai exact la clasa a IV-a, dar acum se pune problema ca de la anul să iau pregătitoarea și am înțeles că pregătitoarea nu s-ar face deoarece sunt copii puțini înscriși. Acum rămâne să mă mai rog de părinți să vină să-i înscrie la școală la noi, dar eu deja rămân cu frica asta "că dacă".

Iar de aici, cum eu analizez mult, dar și știu că mi-e frică să aplic la privat și să mă duc la un interviu, îmi fac tot felul de scenarii în cap, așa că, am țintit direct în altă parte, la plecatul în afară, dacă acest "că dacă" se adeverește.
Am și calculat cât aș strânge bani de la salariul de acum în aprilie și până la cel din septembrie, care ar fi ultimul în cazul în care rămân iar pe tușă, și m-ar duce undeva la 100 de mil, poate chiar puțin peste.

Acum însă întrebările măcinătoare?!
Mai poți pleca pe barba ta, doar cu 100 de milioane în afară?
Când zic "pe barba ta" mă refer, că pleci cu un rucsac, fără să cunoști pe nimeni, și în ideea că ajunsă în noua țară, mergi din poartă în poartă ca să cauți un job.
Iar aici deja apare problema a 2 a, unde vei locui până ai primul job și nu îți permiți cel mai probabil să-ți iei o chirie imediat?!

Și problema e, eu în ce țară să plec dacă nu știu nicio limbă străină bine?! Și ce job aș găsi fără prea multă vorbă la început?
La nivel conversațional știu doar spaniola, deci eu oricum către Spania tind, însă nu știu dacă acolo se fac bani ca spre exemplu în țările nordice?
Cât de Anglia și țările de lângă ea, mi-ar fi plăcut cel mai mult datorită climei lor, pe gustul meu și din ce știu, acolo se câștigă mai bine, încât dacă tot pleci din țară, să spui că ai și strâns niște bani, însă nu știu dacă acolo m-aș descurca cu vorbitul, deoarece engleza o știu mai puțin decât spaniola și mai mult în scris, la capitolul conversațional, ar fi praf.

Apoi mai m-am gândit la o alternativă Cum eu stau la graniță cu Bulgaria, mă gândeam cum ar fi să plec eu aici, în țara vecină. Mai ales că aici mi-ar plăcea că e și aproape de casă și deci dacă în caz de nu fac față, pot veni oricând acasă.
Însă și aici există un dar. Acest dar, implică tot limba, deoarece dacă engleză mai prind 1, 2 vorbe, pe bulgară, habar nu am. Deci aș putea lucra eu într-o țară în care nu știu deloc limba?!
Și încă ceva, legat tot de țara asta, se pot face bani în țara asta? Adică nu știu, e o țară în care poți spune că pleci ca să strângi ceva bănuți pentru a te reîntoarce cândva în România și a face ceva cu banii? Sau e tot o țară ca a noastră, în care trăiești doar de pe o zi pe alta?

Nope, nu-i așa. Dacă nu sunt minim 10 elevi, cică nu se formează clasa. Cum satul unde predau eu, e fix lângă ieșirea din oraș și satul fiind unul destul de emancipat (emancipat-vreau să spun prin mașini, viluțe, căsuțe cu baie în casă, în rest nu te gândi că sunt cine știe ce de ei, majoritatea sunt de etnie și nu că aș avea ceva cu etnia, însă majoritatea nu știu să scrie și să citească și au probleme grave cu educația, deoarece tocmai pentru că oamenii fiind de la sat, dar majoritatea plecând în afară ca să se emancipeze financiar, și-au lăsat copiii de izbeliște cu bunici, neamuri, vecini, iar alții și mai horror, i-au abandonat rămânând doar cu familii monoparentale sau extinse, dar de care acele familii extinse nu se ocupă, cum s-ar ocupa de alții normal, mama și tata) deci cam aceștia sunt oamenii din sat, însă fiind aproape de oraș, mulți sunt duși în oraș și astfel au ajuns să rămână puțini înscriși la clasa pe care aș lua-o eu din toamnă. Dar nu-i bai, deja m-am resemnat cu a fi o pierzătoare pe joburi deci nu mă mai surprinde nimic.
În vară mă duc să fac și cursul de pază, în caz de orice, mă reîntorc ca paznic tot printr-o școală o perioadă, până aflu ce vreau să fac pe viitor cu viața mea profesională. Deocamdată sunt tare dezorientată și nu știu ce vreau să fac cu viața mea. Pare că deși toți mănâncă în stânga și în dreapta că au nevoie de muncitori, joburile, multe dintre ele sunt pe cale de dispariție. Chiar recent citisem un articol pe tema asta. Și fix de domeniile mele de interes se spune că ar fi pe cale de dispariție ( cum ar fi fiolosofia, artele și literele). Păcat. Nu întâmplător am simțit când am simțit că și eu nu-mi găsesc locul în lumea asta și că doresc să plec cu orice preț de pe aici. Sau chiar nu întâmplător legst de scopul meu simțeam cș nu mi l-am găsit, nici nu o să mi-l găsesc într-o lume ca cea de azi.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ghinion cu apropierea de oras.
Ma gandesc acum la altceva: sa te muti la alta scoala daca apare un loc liber in alta parte.
Bine, fa si cursul ala, sa fie. Ca nu strica.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Stai... spui că și în afară există discriminare dacă lucrezi ca român necalificat?! Pe bune?!

Credeam că ura și discriminarea e doar la noi, la românași.

Sper că nu o spui din proprie experiență... adică pe cine am auzit că a plecat în afară, mulți de la joburi down de aici, la alte joburi tot down, dar acolo, în afară, tot au fost mai mulțumiți acolo, decât aici. Iar apoi chiar și cei care au avut joburi de birou aici și au ajuns acolo pe joburi mai down sau chiar fizice, mulți au fost satisfăcuți acolo, la fel, față de aici.
Poate doar cei mai comozi și mai sensibili, am auzit că nu s-au acomodat acolo, mai ales cei plecați de pe un job de birou sau intelectual aici, în Rom, față de acolo pe un job fizic intens.
Dar dacă spui asta și e pe bune, atunci să încep să-mi schimb părerea și pe perspectiva lui "afară"?!

Atunci ce pot face ca să am și eu job stabil și mai bănos, cât să-mi permit o casă mai ușor și un copil pe care-l pot crește singură, de preferat și ca să-i pot oferi și financiar tot ce ar necesita un copil, dar și să am un program flexibil, cât să nu-l înfiez ca să-l cresc cu cheia de gât și să-i mai ofer și eu ca și mamă adoptivă o altă traumă, pe lângă cea pusă de părinții nativi, prin rana și trauma abandonului? Oare ce?!
Recunosc că ăsta e un motiv destul de întemeiat pentru care doresc să plec în afară, deși și faptul că aș vrea să mă afirm în orașul meu și simt că m-aș simți puternică sau cineva important doar dacă aș pleca din țară și aș face bani acolo în afară (clar la care se țintește doar prin muncă cinstită, ce au făcut alții din comunitatea mea, pe dincolo, nu mă privește decât dacă a fost muncă cinstită, altfel nici nu-mi bat capul cu comparțiile, însă da, recunosc că pe zi ce trece, tot mai mulți de la mine din oraș devin mai bogați și mai bogați și vorbim de un orășel din provincie, uitat de lume, unde doar joburile la stat și magazinașele și pompele funebre au piață aici. Și până și alea de la stat, sunt tot pe nepotisme și piluțe joburile. Primăriile de aici, sunt pline de piloși, de spital am auzit iar vorbe, dar aici nu am nimic concret, de poliție am auzit din surse sigure că e piloși și clici, de Parchet și Tribunal nu știu iar, deci nu mă pronunț și unicul ce părea mai safe era învățământul și vor să-l corupă și pe ăsta se pare, că vor să scoată examenul de titularizare. Iar restul pe aici pe la mine, e agricultura baza (fiind câmpie) și cum spuneam sfintele magazinașe, dar care și alea, cât de curând, joburile de lucrători comerciali vor fi înlocuite cu roboței.

Răspunde

Raportează

Evaluează