Explicați-mi și mie ceva, ceva ce de ani buni mă intrigă, mai ales când mereu m-am lovit de aceeași replică și parcă aceeași critică :
"Dar schimbă-te! Că asta e normalitatea, că așa ne-a lăsat Domnul ca femeile să fie cu bărbații. Tu nu ieși. Tu nu ai pe nimeni. Tu nici măcar nu vrei să-ți schimbi mind setul sau să încerci."
Eu mă întreb acum, vina o port eu?! E doar vina mea că nu am un soț și că bărbații nu mă observă sau pur și simplu plac? Sau nici nu se pune problema de plăcut și observat, că de plăcut și observat e cel mai banal lucru, dar e oare vina mea că nimeni nu dorește în final să rămână lângă mine?!
Nu pricep de ce toți judecă în necunoștință de cauză?!
Voi dacă ați avea în anturajul vostru o femeie sau un bărbat alone, ați crede pur și simplu că e vina ei/lui pentru singurătate? Și l-ați judeca așa aspru?!
De ce lumea nu poate pricepe că unii oameni chiar nu sunt făcuți pentru unele chestii, precum o căsnicie sau că unii pur și simplu au o soartă mai dificilă și ori nu sunt plăcuți de aproape nimeni sau pur și simplu au soartă de a fi singuri? De ce lumea judecă așa aspru mereu pe alții?
Dar mai ales de ce mereu cei singuri sunt blamați pentru singurătatea lor, dar mai ales lumea încearcă să arunce totul doar pe ei, ca gen "ei nu vor", "ei fug", "ei gândesc ciudat"? De ce, de ce, de ce? Căci am cam obosit să fiu doar eu nemernica în propria-mi poveste. Am obosit.
Ordonare:
După relevanţă
In momentul in care cineva vine si spune ceva de genul, in momentul in care aduce barbosul in ecuatie, duca-se pe pustie. Toata argumentatia devine invalida. Mai erau niste idioti care comentau la un accident moto ca da, si ei sunt motociclisti, si de cateva ori doar o fractiune de secunda i-a despartit de moarte, mina divina, prostii de-astea. Nu bah, probabilitati si statistica se cheama. Si eu eram ieri pe undeva cu bicicleta. La naiba in praznic, pe cimpuri si prin ceva paduri cu iarba de un metru si musuroaie in mijlocul drumului, atit de salbatica era fix bucata aia. Nu aveam semnal la mobil, m-am uitat pe harta, am vazut zona aproximativa in care eram, am zis "trebuie' sa merg in directia aia" si am mai facut putin extrem off-roading pana am ajuns la un mos cu niste vaci care mi-a confirmat ca eram pe calea cea buna. 
Legat de astia din anturaj singuri/e. Unora le convine situatia, au o viata plina si fara partener, good for them. Aia care sunt insa singuri si se tot pling de asta, dar cand au ocazii le dau cu piciorul din tot felul de motive si pretentii stupide, acolo e 101% vina lor. In cazul tau, iubeste-te tu mai intii. Pentru a nspea oara - alimentatie, sport, disciplina. Nu trebuie' sa devii campion de triatlon. Trebuie doar sa te auto-motivezi. Il cunosc personal pe un super-meserias care e participant la maratoane, triatloane, de-astea. Omul are o vorba, cand se mai mira unii cate face el si cu familia (nefasta + 2 copii + ciine, de multe ori, la turele pe munte mai ales) in vacanta: "N-ati putea face fata nici la vacantele noastre majoritatea, iar viata de zi cu zi e si mai si." Pentru ca in viata de zi cu zi omul inoata, fuge, bicicleste, are job solicitant (zona IT, inspre zona de top management), se ocupa si de un ONG care are in vedere crearea unui parc natural in zona Iasului. Nu cred ca l-am vazut pe bune obosit si fara zimbet pe buze.
Răspunde
Și acum dv spuneți fix despre ce mi-am dorit eu să devin, dar oricât aș lupta, nu voi deveni never. Adică femeia Alfa. Hai să fim serioși, eu am deja probleme cu energia și puterea. Și și dacă să zicem aș lua-o la fugă pe străzi sau m-aș duce să ridic pietre de moară, voi fi doar o cărăușă cel mult o sclavă prin viață căci mie mi s-a dat acest destin, în care nu mă pot impune în societate și sincer, deși visez de n ani să fac și eu filantropie și bla-bla, nu o să pot. De ce? Pentru că pur și simplu nu sunt acea femeie, acea femeie Alfa care luptă cu morile de vânt și care calcă pe cadavre. Eu sunt cea care de obicei este călcată pe propriul cadavru și pe suflet. Dar asta este, eu una am acceptat deja. Atâta timp cât o să mă ajute God dă-mi dea un job în care să nu trebuiască să am de- face prea mult cu oameni sau măcar cu mulțimi nu și să-mi câștig o pâine decentă, dacă se poate fără a ieși prea des din casă, eu mă mulțumesc și-mi voi purta cu mâdrie crucea. Și am și găsit ceea ce caut, terapie. Și da, din toamnă mă reîntorc la facultă mă duc să iau de la 0 psihologia și am decis să-mi deschid cabinet acasă, în propria sufragerie 
au venit și Glovo-ul la noi în orășel deci peste 3 ani, sper să nu mai ies din casă. 
) Mă rog, ar fi abia peste vreo 5, că după licență trebuie să fac master și formări și plecări la cursuri dacă vreau să devin psihoterapeut acreditat. Deci God mi-o răspuns oarecum la întrebări. Și cât de sport, nu știu dacă mă voi apuca și de vreun sport, dar știu sigur că mă apuc de dietă. Am găsit o dietă faină, au slăbit multe persoane cu ea. Și o să o încerc și eu. Dar deocamdată aștept să-mi restituie unii banii, pe care mi i-a luat din cont și nu am mai avut bani să plătesc pachetul cu substanțe și planul alimentar. Doamne, deci am zis că mor weekendul ăsta ) mă pregătisem să-i fac plata persoanei ce-mi vindea dieta și ceaiurile și când să dau pay, văd "card neacceptat" iar când mă duc să-mi verific cardul, să văd că din 7 mil mai am de fapt doar 3 ) căci 4 mi le luase cei de la Twinkl ) Jesus Chirst, am înebunit. Dar s-a rezolvat în final, după vreo 5 mii de mesaje lor și amenințări cu poliția. Deci atât mai zic, dacă sunt pe aici persoane care mai lucră în învățământ și își fac cont sau abonamente la ăștia de la Twinkl să aibă grijă ce fel de abonamente își fac, că după se trezesc că vor fi jefuiți când le e lumea mai dragă sau au mai puțin bani pe card, dar mare nevoie de ei.
P.S. Ce căutați prin păduri și coclauri cu bicla? Sigur nu vreți să ajungeți un nou caz, pe care, sper din tot sufletul să nu-l ascult pe YTB la podcasturile cu crime din România. Sper că nu... Ș-așa am rămas surprinsă de când au avansat și românașii cu podcasturile despre crime, să aflu că de fapt de-a lungul timpului au existat n crime și pe aici pe meleagurile noastre. 
Căci până acum ceva ani mă tot uitam pe un canal la TV despre crimele americane și vedeam câte au avut ăia și mă îngrozeam când vedeam cât de depravată e de fapt faimoasa Americă, dar mereu îmi spuneam că noi suntem așa de cuminți și cinstiți, până am văzut și auzit aproape toate podcasturile cu crime din România, care sunt deja exagerat de multe. Mă înfior deci să aflu acum, că și România de fapt e la fel de depravată ca și America, doar că diferența e că, noi mai suntem și mai sărăntoci pe lângă America. Sad. Dar asta e realitatea, n-am ce să zic.
Deci, sper că nu vă găsesc pe YTB.
Răspunde
Am zis eu de alfa si calcat altii in picioare? Tot ce ai nevoie e sa iti calci in picioare propriile auto-limitari si preconceptii. Legat de dieta, vezi poate nu te apuci de timpenia aia de Herbalife. Stiu eu personal cazuri care si-au facut praf sanatatea cu asa ceva.
Ce caut prin paduri si coclauri cu bicla? Pe mine! Caut liniste. Caut sa imi imping niste limite mai sus. Caut sa ma simt bine. Crime? Nu, ca am electrosoc la mine si daca omor pe vreunii care vor sa imi strice feng shui-ul, o sa am grija sa dispara sau sa para un accident, ceva.
Legat de noi si america... tristul adevar e ca la noi mediul rural e din ce in ce mai depopulat. Si discut de zone dezirabile de pana la 30 km de Iasi, cel putin in momentul de fata. Mai degraba mi-e tirsa de zone cu ursi si ciini ciobanesti care isi pazesc turmele si nu prea au oameni in proximitate care sa ii struneasca.
Fie ați câștigat. ) O să-mi scot autolimitările din cap. )
Și nu, dieta e una străină sau mă rog, de acolo vin ceaiurile și plicurile ) trebuia să mi dea comanda doamna care mă supervizează săptămâna trecută dar cum am spus, m-am trezit că mi-au fost "furați" bani din cont ) plângeam și urlam în mașină sâmbătă de draci căci din păcate acolo am aflat câți bani mai aveam de fapt în cont ) am crezut că o să rup volanul ) noroc căci îmi luasem anxiarul, că altfel cred că se prevestea noua criză a Alexandrei ) și cum mai eram și în public, sincer, nu prea-mi doream să mai fac vreo criză și pe acolo. Dar s-a rezolvat între timp azi mi-au rambursat banii și îi am compleți mâine seară mă duc la doamna cred să i las banii și să mi facă comanda, am zis că nu mai las nimic pe card o perioadă, cine știe ce mai apare. ) Și deci da, dieta e ceva străin din ce am auzit. Ceva sucuri sau ceaiuri naturale pe bază de minerale și tot ce trebuie să dețină organismul natural și o dietă personalizată pe baza a ceea ce boli ai tu personal, formată din 3 mese principale și 2 gustări, mi-a spus doamna și explicația. A zis că dacă mănânci la 3 ore precum copiii păcălești stomacul să nu maiceară și+ acele produse a zis că la unii s-a dovedit și că a adus stomacul la forma lui inițială Doamna care acum se ocupă ea ca și consultat a zis că avea peste vreo 3 boli printre care tensiune 20 pe care nu o scădea decât cu pastile și cică după ce a ținut dieta asta a ajuns de la 90 la 60 de kg, dar a renunțat și la toate pastilele pentru tensiune și alte boli. Plus că nu lasă pielea din ce a spus. M-a asigurat că până și tratamentul meu pentru hipotiroidism, adică euthyroxul va scădea o dată ce țin dieta asta și slăbesc. M-a asigurat. Însă mi-a zis și că va crește fertilitatea, ori asta nu prea-mi va plăcea ) dacă mai ales și slăbesc și ajung violată, nu prea aș vrea să duc genele unui pervers mai departe, dar nici avort să fac și nici să fiu tăiată pe burtă, însă e ok, că măcar dacă voi scăpa de bolile existente, poate mă ajută și cu varicele să se mai evapore și poate atunci o să pot naște măcar natural. Deși vă dați seama ce gene ar ieși din mine + un violator ) Antihristul direct scrie pe el ) În fine, nici nu vreau să mă gândesc la asta, după ce slăbesc va trebui să ies doar ziua din casă și asta nu-mi place deoarece totuși anxietatea mea e deja în corp, dar mă și obosesc atâția oameni pe străzi, dar aia e, orice alegere vine la pachet cu o renunțare deci dacă aleg să fiu sănătoasă și slabă, va trebui să renunț la escapadele mele citadine și nocturne. Aia e. Voi vedea stelele doar din fața blocului și cel mult parcul de lângă casă deși oricum sper ca până la anul să plec de aici. M-am gândit mai bine și am zis că o să aleg între copil și viața de nomadă, viața de nomadă anul ăsta pun bani deoparte pentru un fond, iar anul următor, undeva prin 2026 dacă voi mai trăi, plec la București pentru început apoi vreau ca un an să mă mut prin fiecare oraș românesc și am găsit și orașul viitor pe care vreau să-l experimentez Piatra Neamț. Am văzut niște view-uri splendide de acolo. Trebuie să ajung pe acolo. Și cred că pe la 40 abia sau 45 de ani voi reveni înapoi acasă, înfiez un copil, fac un credit de casă cu teren căci aparatamentul deja îl am de la mama și aia e îmi așez viața. Bine, asta dacă voi mai trăi până atunci. ) Și dacă mor repede, nu-mi va displăcea decât să fiu săracă, singură și chiar mereu pe drumuri ) dar aia e, oricum ce ne e scris, ne e scris și aia e. Sper doar să nu-mi fie scris un viol sau o răpire, în rest orice-o veni să vină, sincer am ajuns la punctul în viață în care chiar vreau să las viața să curgă și atât, fără așteptări, fără dureri, fără scopuri chiar. ) Am obosit să tot fac planuri și să lupt pentru nimic. Oricum la moarte nu iau nimic cu mine, nici casa, nici jobul și sincer nici chiar copilul pe care m-am chinuit să-l nasc și cresc, așa că, ce-o fi să fie. Am obosit. Vreau doar să mi trăiesc viața și atât (să dorm, să mănânc, să fac drumeții prin oraș, să mă uit la Netflix, să îmi închipui scenarii și personaje, să fac chiar și crize, să pierd nopțile punându-mi întrebări la care știu că nu prea o să găsesc răspunsuri, să ascult veșnic muzica pe care nu eu am creat-o, să mă dau nopțile în leagănul de lângă casă sau mă rog pe unde oi mai ajunge, să filosofez cu ăștia 2, 3 prieteni pe care viața mi i-a adus și chiar săfiu o amică bună pentru ei dacă pot și chiar să mă cert forever cu mama, chiar dacă la noi e mai mult pe contradicție decât pe înțelegere și aia e) voi face toate aceste banalități și nebunii și voi merge înainte cu fruntea sus și gata.
P.S. chiar așa rău a ajuns mediul rural ieșean?! Trist! Înseamnă că nu prea le-a plăcut ieșenilor satul în schimb aici în Călărași, la naiba dacă în satele de pe lângă Călărași mai ziceți că sunteți la țară, poate doar butelia și haznaua vă mai amintește că sunteți prin sat ) ăștia aici s-au emancipat groaznic la țară, toți au plecat pe-afară, ce au făcut ce nu au făcut ei știu, dar satele călărășene arată ca în suburbiile americane aproape iar orașul nostru, sincer, cam ca periferia Americii ) în schimb tot cartierele din oraș cu case au dat lovitura. Una mai frumoasă și mai mare ca alta, nici de palate nu ducem lipsă ) deja avem palate ca în India, jur că e aproape ca în India. Deci nu știu cum e la dv in Iași, dar la mine aici în Călărași e parcă 3 locuri : orașul-periferia Americii, satele-suburbiile Americii și cartierele cu case și palate din oraș-India. )
Dar spuneți cumva că și dv aveți electroșoc în buzunar?
Și deci să înțeleg că și dv simțiți nevoia de ruperea de societate și singurătate și reconectarea cu dv? Vedeți că totuși animalele stradale să nu le îndepărtați, vă va ajuta cu reconectarea mai bine. Pe mine una pisicile din oraș mă ajută foarte mult când le mângâi și vizualizez, dar nu prea pot spune același lucru și despre câinii stradali ) de ăia fug mâncând pământul.
Daca e dieta straina cu ceaiuri si plicuri... NU! Ia de banii aia si mergi la un nutritionist serios si fa-ti plan de alimentatie plus activitate fizica! Toate prostiile astea cu ceaiuri si plicuri la suprapret nu functioneaza decat in reclame. Pe termen lung, TOATE sunt egale cu zero. Da, bun, doamna aia ti-a zis o gramada de prostii. Studii stiintifice clare care sa sustina ce a zis? Ce calificari are ea in domeniul asta, nutritionism si medicina? Ai semnat vreun contract cu ea? Ce responsabilitate are daca tu ajungi la spital din cauza mizeriilor alora? De ce sa ii dai tu bani ei si sa nu comanzi direct? Ca ea ia comision, asta o intereseaza.
Nu a ajuns asa de rau in general mediul rural iesean. Doar ca mai sunt si case/terenuri lasate in paragina. Contrastind cu case de iti pica plombele. Si nu ma refer la mizeriile nationalitatilor manelare, ci case de medici-avocati-economisti-it-isti care cistiga binisor peste medie si nu au gusturi de desene animate. Eu nu tin electrosocul in buzunar, e intr-un compartiment aflat pe o bretea inferioara a rucsacului de biking. Nu ma intereseaza sa indepartez nici un animal, ci sa ramin eu intact.
Da, e vina ta. E vina ta că stai și îți plângi de milă în loc să ieși în lume și să-ți trăiești viața, ce zice lumea nu are nici o treabă cu singurătatea ta. Lumea e ca o mare învolburată, o dată ce te afli în ia e normal să faci valuri la orice mișcare și să agiți gura lumii. Da nu mai bine te îmbraci frumos și ieși prin parc sau pe undeva să cunoști lume nouă, să iei pulsul societății? Dacă vezi un tip bun nu te sfii să intri în vorbă, vremea frumoasă de afară ne face pe toți să ne simțim puțin optimiști și fericiți așa că sunt sigur că nu te va refuza.
Contrar a ceea ce poate crezi, pe noi ne definește mai mult ce facem decât ce gândim. Întâi facem și abia apoi reflectăm asupra a ce am făcut în amănunt. Nu te lăsa trasă-n jos de gânduri, nu crezi că a sosit vremea de acțiune? Sau preferi să treacă viața pe lângă tine...
Păi eu ies zilnic aproape, dar pe modul mai liliac și bufniță. ) Adică după înoptare. ) Și nu prea am o imagine bună pe la mine prin oraș deci nu prea am cu cine să vorbesc + că majoritatea sunt căsătoriți cei de vârsta mea și ei se întorc din parc când eu mă duc ) iar restul care mai umblă ca mine nopțile sunt ceva găști de puști și puștoiace și racolatoare și pedo nu prea vreau să fiu, deși nici ăia, căci mă văd nopțile prin oraș nu au o părere prea bună despre mine căci îi mai aud pe câte unii șoptind în spatele meu și râzând, dar aia e, câinii latră, ursul mere înainte. Nu mi-aș întrerupe plimbările astea nocturne pentru nimic din lume, deși de vreo 2 săptămâni așa, am tot văzut niște mașini destul de dubioase prin oraș seara și mi-au dat un vibe nașpa și nu m-am mai prea aventurat nopțile prea mult prin oraș sau cel mult nu mai departe de parcuri. De obicei mergeam tot orașul cap coadă, dar treceam de parcuri și mai meream o porțiune ca să merg prin tot orașul, însă de vreo ceva seri m-am tot speriat (cu tot cu electroșoc, cuțit și sprayuri) și am zis pas. Sau o fi de la ultimele documentare pe care le-am tot vizionat pe YTB cu psihopații românași, m-aucam făcut paranoică și de aia probabil. Dar vreo 2 nopți la rând chiar am văzut niște mașini destul de negre și dubioase, care mi-au tresărit intuiția "alea nu-s ok" și de-o dată mă vedeai fugind ca mâncând pământul prin oraș, dar mai ales fugind către parc.
Deci de ieșit ies.
Dar acum chiar o să încerc să schimb orele, am zis că o să încerc să ies pe la 5 dimi că e până pe la 5 jum încă întuneric apoi e lumină, dar din ce am observat, din trecut când am mai ieșit că pe la 5, 6 dimi e cel mai gol orașul și mai ales foarte puține mașini și am zis că o să schimb programul de mers la orele astea, oricum nu prea dorm eu nopțile, așa că, deocamdată cât mai am timp liber, o să mi fac mișcare dimineața și nu seara. Seara deja m-a cam speriat. Dar deja mă îngrijorez când o să ies, dacă o să slăbesc, căci vreau să mă apuc de o dietă serioasă și dacă o să slăbesc o să fiu mai predispusă la răpiri. Eu fiind și singură mereu și mergând și cu căștile pe cap. Așa dolofană nu prea puteau să mă răpească, dar dacă o să slăbesc, nu știu cum o să mă apăr. Sper doar să fie cu mine îngerul păzitor căci după dacă slăbesc chiar vreau să merg prin tot orașul. De la un cap la altul, dus întors. Un oraș de ăsta de-al meu dus-întors ar fi undeva la 30 000 de pași dacă l-ai parcurge de la o periferie la cealaltă, un dus-întors și un 20 000 un dus întors doar mers prin oraș. Și eu cam dau 1000 de calorii jos la 20 000 de pași dar cum am zis în ultimele săptămâni, plecând destul de târzior de acasă și fiindu-mi și ceva mai multă frică decât de obicei, nu am mai prea parcurs chiar tot orașul și deci nu am mers decât vreo 16 000 de pași și am cam dat jos abia vreo 700 de kalorii la vreo peste 3000, 4000cred de calorii ingerate. ) Sincer nu am calculat câte calorii dau pe gât într-o zi, dar mă gândesc că pe acolo. )
Pentru ca de obicei au dreptate. Majoritatea care sunt singuri, ori au o problema psihica sau emotionala, ori sunt prea urati, ori au probleme de statut social, etc. Foarte rar sunt cei care aleg sa fie singuri din propria lor vointa. Traiesti intr-o lume in care poti sa-ti cauti partenerul in cel mai rau caz, pe site-urile sau aplicatiile de dating. Adica ce vrei mai mult de atat? Sa-ti vina partenerul la nas?
Really?! "Partener pe site de dating"? )
Jesus Christ!
Păi în ziua de azi nu prea mai poți avea încredere cu ăia fizic, chiar și așa să zici că e prin cunoștințe și cât de cât cunoscuții pot spune despre x sau y că nu e căsătorit (eu acum vorbesc strict dpmdv feminin, ce ar căuta o relație cu un tip, dar cumva și mai ales că tot tipii, sunt de fapt cei care fac astfel de tărășenii, mai rar femeile, însă nici astea nu scapă toate de această categorie, aș numi-o eu, categoria fake dacă au tupeul să facă așa ceva). Dar chiar și așa și nu prea mai ai încredere în nimeni azi, mai ales după o vârstă, adică mă uit la ăștia de 30 de ani de la mine din oraș, sunt deja toți căsătoriți, deci cu cine naiba să mai ieși. Dar oricum nici încredere nu mai ai. Că și pe mine mă împing unele neamuri de la spate să mă mărit și eu fix asta le spun, că cu cine să o mai fac la vârsta asta, cu un căsătorit și sper ca niciodată să nu am acest statut de "amantă" și mai ales să mi stric karma și să distrug familii, deci cumva la mine frica asta e imensă deja după 20 și de ani, ca nu cumva să mă indrăgostesc de un nemernic și care pe deasupra să mă mai și atragă în acest fiasco. Iar apoi ar mai fi divorțații, care nu m-ar deranja musai, căci mna, oricum nu prea vreau eu să procreez și deci un divorțat sau chiar un văduv deja și cu copii, e tocmai bun. Oricum mă gândesc și eu deja serios la înfiat, așa că totul spre bine așa, dar dacă ar fi un văduv sau un divorțat, nu m-aș mai simți prima din viața lui și pentru mine asta este primordial. Acum nu spun că trebuie să fie fizic sau chiar concret, căci la bărbați oricum nu o să vezi tu să fie vreunul "păstrat" până la nu știu ce vârstă. Dar cum ei oricum sunt cu experimentatul și la vârste fragede oricum nu prea se îndrăgostesc ei nebunește. Eu tocmai asta caut, ca eu sa fiu ca și prima pentru soțul meu (metaforic, spiritual vorbind) ca și când oricâte ar fi întâlnit până la mine, eu să fiu unica ce-l fac să fie versiunea lui cea mai bună și să-l fac cel mai perfect să simtă multe lucruri pe care celelalte dinainte nu au reușit. Și evident și ultima. Eu cum am oricum frica de abandon, clar caut un soț care oricâte nenorociri ne-ar abate, el să se întoarcă mereu la mine și niciodată să nu mă abandoneze. Niciodată!
M-a durut destul despărțirea alor mei, deci eu sper să am o căsnicie forever, dacă ar fi posibil.
Ori ce spui tu aici? "Partener pe datingchat"?! ) Acolo peste juma sunt numa căsătoriții care soațele și copchii îi așteaptă acasă să fie tată și soț și ei agață proaste pe acolo. Deci cel mai penibil și oripilant mod de a ți găsi sufletul pereche e acolo pe datingchaturi.
Nu mă înțelege greșit, eu nu spun că o întâlnire în online nu poate deveni apoi reală și a dracului de reală, evident dacă oamenii din spatele conturilor sunt reali și nu știu, pur și simplu s-au întâpnit random pe undeva prin online. Dar fix aia e problema de fapt, datingchaturile astea, care au fix ca temă "găsirea partenerilor" acolo zac cei mai mulți lupi și vulpoiace, care-și fac conturi la caterincă și pierd vremea aiurea, ori ăia disperați care caută, ori ăia puși pe caterincă și nebunie. So! No thank you! Chiar și dacă asta ar rămâne ultima variantă de-a-mi găsi sufletul pereche. Eu una spun pas. Chiar și de ar fi să rămân forever alone și criticată și judecată, aia e. Eu mi-am făcut doar o singură dată cont pe aceste site uri de care spui tu și am simțit din prima caterinca din spatele conturilor celor cu care am vorbit. Nici nu regret căci am mai cunoscut măcar ceva oameni noi și am mai conversat, dar cam atât. Și nu m-aș mai întoarce acolo, decât evident dacă mi iau Anxiar înainte și ceva Xanax poate și mi dau doi pumni ca și dacă numai o sclipire există prin mintea și suflețelul meu că acolo îmi voi găsi perechea și ceea ce caut, să mă calmez dinainte de a si numai începe vreo conversație. Așa că ) nu știu cum vezi tu lucrurile, dar la mine e mai întuneric.
Cât de venit la ușă păi oricum în cazul meu cam probabil doar așa aș ajunge vreodată căsătorită și sper și fericită acolo. ) Căci cu bărbații nu prea am deschidere și nu prea mă simt în elementul meu, deci probabil dacă ar veni să mă "răpească" din casă sau să fie vreun nebun de care să nu mai scap și doar așa probabil m-aș apropia suficient de mult de un tip. Altfel e cam imposibil la cum mă știu eu.
P.S. măi dragă Stoic, te adoram în ultimul timp, păreai un băiat smart mai ales că mai și porți numele curentului de care m-am îndrăgostit și eu, de când tot aud podcasturi despre înțelepciune din partea stoicilor ăstora și al curentului lor. Deci ca să revin, zi-mi că nu ai adus argumentul cu "urât". Eu nu zic că toți pentru toți ceilalți vom fi văzuți răi sau buni, frumoși sau urâți. Chiar și eu deși am probleme cu kilogramele nu pot spune despre toți bărbații că-mi plac sau par frumoșim. Ca spre exemplu blonzii mie nu-mi plac și mie una blonzii mi se par urâți. Dacă ar fi să o spun chiar așa. La fel tipii cu trăsături prea masculine la față, deoarece cum am și spus că oricum nu prea-mi plac bărbații de fel, rareori m-ar atrage un tip prea masculin la față, deoarece m-ar și speria. Mie una plăcându-mi cei mai feminini. Feminin ca și trăsături, nicidecum nu vreun tip care își face unghiuțele și se pensează. ) Deși oricum asta deja o cam fac toți masculii ăștia în ziua de azi și asta deja mă cam sperie. Eu nu prea știu cum vom mai trimite noi bărbați la război, cu ce bărbați afeminizați există azi. Dar, în fine, astea s polemici, eu ți-am explicat că până și eu care deși nu arăt cel mai bine, tot pot pune etichetele "frumos" "urât" evident pentru mine și simțul, gustul meu. Însă de aici la a aduce argumentul căci "cei urâți, nu au parte de iubire" mi se pare că e too much, mai ales pentru un tip ce e pasionat de stoicism și care dacă nu a dat răspunsuri cu ajutorul AI ului ăla și el chiar a gândit acele răspunsuri, mi se pare too much, TOO MUCH.
Plus că nu prea pricep de ce pui "frumusețe" + iubire în aceeași sintagmă?
Iubirea, mai ales pe cea care o caut eu, stă departe de ideea de frumusețe. Plus că dacă eu caut ca cine-mi va fi predestinat să mă "iubească" și nu "placă" atunci îți dai seama că și dacă să zic un 5% mi-ar bate inima pentru unul care ar părea că m-ar fi ales că nu știu ce i-a plăcut la mine fizic, ar pica în secunda în care aș afla că de aia m-a ales, deși oricum în acest moment cam chiar e imposibil să mă aleagă cineva după acest criteriu, dar să zic că și chiar și așa, i-ar plăcea altceva la mine, părul, ochii, mâinile, e egal cu 0 pentru mine dacă nu e iubire acolo. Și oricum astea se vor vedea fix după ce trec acele câteva luni de "miere" sau fluturi în stomac și apoi stai lângă acea persoană. Adică fix după acea perioadă de euforie afli cu adevărat cine "te iubește" și cine doar "te place".
Dar fie, te iert căci ieri mi s-a întâmplat ceva minunat legat de tata + noi experiențe și ceva mai bune cu tipi ceva mai politicoși (cum ar fi să dorească să ofere umbrele pe stradă, să și vadă chiar de treaba lor cei care nu au nimic bun de spus la adresa ta, ori chiar tipi care te ajută să treci de un câine prin parc) deci trebuie să spun și chestile faine pe care mai fac bărbații din când în când, nu doar pe cele rele că de cele rele ne-am săturat ) dar până acum nici nu prea le-am experimentat așa că până acum ceva zile, nu am prea avut și cuvinte de laudă la adresa tipilor. Dar văd că Universul vrea să-mi mai arate și bărbați sau băieți chiar de treabă. Sau totul e doar pentru că m-am împăcat cu tata după atâția ani și o dată ce-ți integrezi un părinte în arborele genealogic și viața ta, Universul tău chiar se schimbă complet, așa cum tot spune Anca Maftei și teoriile transgeneraționale?! Oare asta să fie? Dacă ar fi așa, înseamnă că metoda Ancăi chiar funcționează și teoriile lor.
Intr-adevar ca dai si de oameni caterincosi pe site-urile de dating, dar daca te duce capul si iti iei masuri de precautie, nu cred ca o sa ai probleme prea mari cu ei. Mie unul recent mi s-a intamplat sa dau peste un alt tip care a impersonat o femeie. Si mi-am dat seama de asta abia dupa ce am pus povestea ei/lui cap la cap si am dedus ca e un tip in spatele chatului. A trebuit doar sa-i pun niste intrebari capcana si l-am prins cu minciuna. Apoi mi-am vazut de treaba . Oricum referitor la uratenie si frumusete, tind sa te dezamagesc, dar asta e realitatea. Tu cand vezi un om pentru prima data, nu te uiti la sufletul lui sau la caracterul lui, pentru ca nu sunt fizibile . Prima data ii vezi aspectul fizic. Si de aici nu mai poti sa o dai la intors ca "eu m-am dus dupa el/ea pentru ca este un om bun si muncitor" sau alte complimente de genul. Pentru ca in realitate, prima data cand l-ai ales a fost pentru ca din punct de vedere fizic, tie ti-a placut. Chiar nu e nevoie sa ne mai ascundem in 2024 dupa masti si sa spunem minciuni de genul. Prima data cand vezi un om, il judeci si il etichetezi dupa aparente inainte sa il cunosti. Asa este firesc si normal. Lumea tinde sa blameze chestia asta din doua puncte de vedere eronate:
1. Din mila pentru cei care nu sunt atragatori;
2. Din frustrarea celor care nu sunt atragatori.
Si uite asa ne mintim unul pe altul si mai rau, ne mintim si pe noi, doar pentru ca nu putem accepta adevarul si nu suntem in stare sa ni-l imbunatatim. Ca pana la urma, tu daca vrei sa fi mai atragator, iei masuri si actionezi. Daca esti supraponderal, te apuci de slabit, daca ai o fata uratica, plusezi si pui accent pe vestimentatie si cosmetica ( nu 5 tone de machiaj, ci un fond de ten discret ). Exista solutii cam la orice problema, doar ca ne place sa ne plangem si sa ne mintim unul pe altul. 
Nope not for me. Ok, poate dacă e blond da ) dar not for me. Eu nu mă uit la fizic. Mai ales dacă fizic tipul mai e și lucrat la sală și nu are nimic natural. Un tip ca să ajung să-l plac, va trebui să facă mai multe decât un fizic bun sau o față ok. Deci sorry să-ți distrug ideile, dar la mine nu ține și uite tocmai de aceea nici nu prea vreau să mă alipesc nimănui. Nu aș adăuga niciodată în sufletul meu oameni cu o astfel de gândire. Nici un potențial soț, nici prieteni. Ori îmi plac spiritual și de aici pornește totul, ori mai bine rămân singură.
Dar mulțumesc că am avut această conversație. Știi ceva Pentru prima dată în viață realizez că de fapt problema nu e la mine pentru că sunt alone ci doar la mentalitatea pe care o au majoritatea azi și pe care evident eu nu o împărtășesc. Pentru că hai să fim serioși când o să cad la pat și trebuie să fiu pusă pe budă de soț, nu prea mai îmi pasă că el e frumos sau lui îi pasă că sunt eu frumoasă ci am nevoie de omul ăla să mă pună pe budă. Deci cred că în final nu am pierdut nimic. Realizez că ce spui tu aici e cam noua mentalitate a secolului 21. Deci cum eu am altă mentalitate și evident ceva kg în plus, clar nu am cum să mă pliez în vreun grup. Deci nu sunt nebună sau ciudată ci doar nu am căzută pradă acestei mentalități care oricum este tot o îndoctrinare. Sala în sine și dietele sunt o îndoctrinare. Ideea că dragostea e doar fizică e tot o îndoctrinare. Pe de altă parte nu-mi displace măcar așa ține oamenii la distanță unii de alții și nu se mai procreează toți în prostie. ) Dacă am alege doar după criteriul "frumusețe" îți dai seama că până la urmă doar 3% din populație s-ar multiplica/procrea iar care ar mai vrea ar mai da și bani la esteticieni pentru te miri știe ce operații estetice. Deci măcar dacă s-ar înmulți câțiva e ok. Și dacă ar mai scade populația ar fi ok din nou. ) Deci scopul ăsta nu-mi displace sincer, dar e păcat căci noul trend a distrus iubirea. Puritatea iubirii. Păcat!
Dar nici aici nu-mi fac prea multe griji căci am eu o vorbă "ce ți-e menit și se aseamănă te va găsi și se va alipi ție" deci oricum ar fi iubirea va găsi calea către tine. Mai ales dacă ești 100% dedicată iubirii și crezi cu tot sufletul în ea. Însă și dacă nu va veni, oricum nu pierd nimic. Decât o viață de sclavie într-o așa zisă "iubire" iar nu-mi va conveni, mai bine rămân alone.
Dar chiar mersi că mi-ai amintit cam în ce lume trăim. Într-una fățarnică și goală. Chiar pentru ceva timp uitasem în ce lume de rahat trăim. ) Mersi că mi-ai amintit. Asta mă bucură și mai mult că sunt singură. Eu în viață merg pe principiul "decât să fiu singură în 2, 3, 5, mai bine sunt singură pe bune și doar eu". )
Nu am zis ca dragostea e doar fizica. Am zis doar ca prima data asta faci cand vezi un om. Pana la urma oricum trebuie sa vorbesti cu el sa vezi daca poate compensa prin caracter. Adica de unde sa-ti gasesti pe cineva, daca nu vorbesti cu nimeni?
Adica eu unul, m-as duce la un date cu o fata de 4-5 doar cu speranta ca o sa gasesc un caracter frumos sau macar decent. Ca nici eu nu sunt vreun Don Juan. Imi cunosc defectele si sunt realist. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma resemnez si sa stau singur doar pentru ca imi este frica sa incerc.
Păi ai dreptate, fricile mele sunt mari, dar abia de acum înainte pot evolua. Deoarece relația cu tata și divorțul alor mei m-a șifonat destul cât să îmi doresc să rup acest cerc blestemat și cum să o fac dacă nu doar prin a nici nu mai încerca "doar ca să eșuezi" sau nu a mai face acel lucru, adică a iubi, a avea o relație, apoi o căsnicie ca să se termine în final totul cu un divorț și 2 străini, din ceva ce ieri erați 1 totul.
Jesus Christ acum mai mi-ai adus altele la lumină mai am încă ceva de dezbătut în terapie, dar mulțumesc că mi-ai zis astea și că am ajuns la asta de fapt ca să realizez că fac terapie de vreo 6 ani și eu nici măcar nu am abordat încă trauma mea legată de divorțul alor mei, de fapt cred că am abordat-o doar o dată, dar fugitiv acum realizez că am făcut tot felul de chestii în terapie, joculețe, dezvăluiri, lupte cu gândirea mea cea negativă, dar nu am vorbit prea mult despre divorțul alor mei. Ok, azi mi-ai adus ceva perspective la lumină, măi, mister Stoic ) Și evident că m-ai și ajutat după ce ți-am citit părerile să ies ziua din casă sau mă rog, mai pe lumină și de data asta chiar să merg tot orașul la pas )
Ahh! Chiar nu m-am mai distrat de mult așa. Dar tot nu am ridicat nr tot la 15 000 de pași. Nu pricep cum de acum ceva timp făceam cam 20 000 de pași și cam parcurgeam aceeași porțiune a orașului, dar în fine.
Însă atunci când am plecat de acasă tot rumegam argumentele tale în minte și simțeam nevoia doar să fug și să disec cele spuse de tine. Dar și să urăsc lumea căci e așa axată pe frumusețe și din păcate deși țin cu sufletul și eu trebuie să recunosc că asta e noua actuală societate. Ba de fapt cred că secolul 21 este secolul "you" "frumuseții estetice" și "socializării", dar de fapt toate astea sunt promovate ca să poți cumpăra. Gen dacă nu e despre tine, nu ți-ai mai lua tot ce ți poftește inima, dacă nu ar mai fi frumusețe estetică cine ar mai sparge ușile medicilor esteticieni și dacă nu ar mai fi socializare cine ar mai cumpăra berea aia de 2 ori mai scumpă, dar de la restaurantul x sau pubul y doar ca să ai unde ieși și "socializa" ) Deci cam ăsta e noul trend. Însă tot mai bolnav după ce îți iei vreo 3 joburi ca să satisfaci acel "you", chiar să dai bani ca să arăți țiplă (și aici nici nu mai intră doar esteticianul ci tot acest pachet la care s-a ajuns azi, de la loțiune de nu știu ce și n substanțe pentru fiecare părticică a corpului ) și n distracții ca să "socializezi" și apoi evident că dacă ori nu te simți suficient pentru acele triburi nu-i bai, că mai mere niște bani aruncați și în psihologi ca să devii "versiunea ta cea mai bună" sau "versiunea lor dezirabilă" ) Din păcate cam asta este societatea actuală.
Și nu știu dacă știi, dar deja am primit o etichetă și pe aici pe forum cum că sunt tipa care nu suportă "contradicțiile" și să nu fie contrazisă ) ei bine, e oleacă de adevăr pe aici, dar ce nu știu cei care mi-au pus eticheta asta, este și că singurele momente supreme de motivație le-am avut când am fost contrazisă și de obicei când am fost cotrazisă sau am comunicat în contradictoriu ori numai am simțit contradicția din comunicare sufletul meu explodează și la fel și neuronii și aparent și mușchii mei și sunt cea mai motivată să fac lucruri în acele momente de tensiune.
Deci mersi pentru ajutor. Poate ar trebui să încep să mă cert iar pe aici pe TPU ca să am ceva energie pentru studiu luna asta. )
P.S. mă bucur că deși ai spus adevărul, ții cont și de alte aspecte când îți alegi o parteneră pentru relație. Iubirea există și e păcat să trăiești doar după un chip cioplit, nu spun însă că nu e chiar indicat să ții cont și de dorințele tale și până la urmă să alegi și după criteriile fizice care te fac pe tine fericit, adică dacă pentru tine o blondă nu știu cum sau o scundă/inaltă, nici slabă, nici grasă, cu pâr drept/creț te atrage, e chiar ok, să alegi după acele criterii, dar evident să nu omiți și "iubirea". Și și aici e ceva tricky, ceva ce la un moment dat îmi amintesc că spusese chiar mister NoTurbinaNoGood, tot la o întrebare de a mea pe primul meu cont, când întrebasem chiar despre iubire cum văd TPUașii iubirea. Și a zis dumnealui un argument care până și azi mi-a rămas în minte și mereu când și eu cad în visare îmi amitesc de argumentul lui. Suna cam așa "iubirea nu ar trebui să fie doar colacul de salvare al unora". Foarte inteligent și foarte adevărat. Ceva ce de fapt cam jumătate de mapamond cam și practică, de altfel. Deci e ok să ai și acest aspect în vedere, când îți alegi prietena.
Cât despre mine, poate pe la vreo 40, 50 de ani, mă voi căsători și eu, după ce dezbat chiar ce am vorbit aici cu tine, divorțul alor mei și diger totul și trec peste și eventual și după ce devin versiunea mea cea mai bună, căci deocamdată știu și eu că nu mă pot declara cea mai bună femeie demnă pentru un bărbat și nu mă refer la fizic. Eu una îmi păstrez ideile chiar și de ar fi să mor singură astfel, e foarte important ca și chiar de aș deveni Miss Univers, sufletul meu pereche să mă placă atunci când sunt de fapt cel mai down și să mă placă și grasă și slabă și cocoșată și dreaptă la fel de mult. E unica mea dorință supremă, de fapt și cea legată de eternitate. Nu aș dori ca sufletul meu pereche să mă abandoneze după ce ne-am spetit atâția ani să trecem peste atâtea, de fapt acum că-ți spun toate astea realizez că de fapt unica mea dorință e legată de "abandon" adică atunci când spun eu că vreau ca tipul să mă placă și urâțică, de fapt frica mea e să nu mă abandoneze și de aici dorința mea obsedantă legat de acest aspect.
Hai că în seara asta am făcut ceva enorm de multă terapie, atât cu amica mea cu care am abordat fix aceste subiecte "complexitatea iubirii, căsniciei" și a alegerii unui partener pe viață, dar care acel partener pe viață trebuie să fie cumva și sufletul pereche și frica de abandon și toate cele și le-am reabordat și cu tine, măi dragă Stoic. Acum urmează doar să-mi sun terapeuta să-i transmit toate cele aflate. ) Și să le redezbat și în terapie.
Ei bine, mai stai pe aici pe TPU, căci ești un om tare bun la filosofat viața și problemele umane. Nu ți-ai greșit numele TPUistic so.
Singurătatea e un privilegiu pentru că nu te deranjează nimeni. Nu toți îşi permit privilegiul singurătății. Unii au joburi toxice, alții căsătorii sau prietenii toxice. Lumea judecă strâmb că atât îi duce mintea.
Singurătatea e urâtă uneori dar poți oricând s-o alungi. Sunt atâtea modalități de a cunoaşte oameni noi...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
