Primul pupic a fost cu un coleg, a fost o greseala pe care am regretat-o, aveam tot 13 ani, insa primul sarut a fost la 14, cu asa zisa "prima iubire", s-a intamplat dupa insistentele lui, eu nu voiam si nici nu mi-a placut, eram cam stangace pentru ca era prima data, insa nu a fost nimic deosebit, a fost ceva planificat, si de fiecare data cand sarutam acea persoana parca eram plictisita de asta si o faceam fara nimic in gand sau fara sa ma amestec sentimentele in saruturile alea, nu era ce voiam si nici cum imi facusem eu in minte momentul perfect, cu persoana perfecta si s-a si adeverit, exact in ziua cand faceam 8 luni ne-am despartit pentru ca asa a vrut el, nu mi-a spus motivul si nici eu nu l-am cerut, probabil amandoi eram plictisiti unu de altul. Inca din generala mi-a placut de un baiat si lui de mine, am fost impreuna putin timp, insa dupa 5 ani in care am fost cei mai buni prieteni am hotarat sa incerc iar sa ma apropi de el, chiar daca amandoi aveam pe altcineva, eu nu tineam la cel cu care eram si nici el la mine, ne-am despartit, iar baiatul de care imi placea a fost inselat, mi-a parut tare rau sa-l vad cum sufera, mai bine sufeream eu ca nu eram impreuna, decat sa sufere el pentru una care nu l-a apreciat. Dupa cateva luni, dupa ce ne-am calmat amandoi, ne-am intalnit intr-o seara, chiar imi era dor de el, nu-l mai vazusem de mult timp. M-a luat in brate pentru prima data, tremuram de emotii. Inainte sa plecam ne-am sarutat. Visul meu mi se implinise, era tot ce-mi doream de atatia ani. In fiecare "el" din viata mea, il vedeam, ma gandeam si-mi imaginam cum e sa-l ating pe baiatul acela. A fost cea mai mare bucurie. Si acum dupa un an de relatie il sarut ca prima data, cu emotie si fluturasi in stomac. Primul sarut e primul sarut, chiar daca nu e cu persoana potrivita. Eu consider ca primul sarut adevarat a fost cu persoana de care mi-a placut mereu, nu cu cea care am fost obligata.
Heeeeh,imi amintesc si acum primul meu sarut.
Eram la cantina,probabil de dimineata.
Ea statea chiar in fata mea,tot ceea ce ne despartea era suprafata ostila a mesei.
Niciunuia dintre noi nu-i placea sandvisul cu branza.
Tot prostindu-ne in absenta educatoarei, un lucru a dus la un altul si, intr-un moment prielnic, in care amandoi eram aplecati peste suprafata lucioasa ce ne despartea, buzele ni s-au atins pentru cea mai umeda secunda din viata mea.
I-a si-a inchis ochii.Eu eram uimit.
Cand interactiunea a incetat,am inceput sa ne stergem la gura cu manecile si sa scuipam scarbiti.
A fost atat de romantic ❤.
Dupa asta ea s-a mutat la alta gradinita.
Am crezut ca am reusit sa merg mai departe, sa-mi refac viata, dar destinul mi-a fost potrivnic si a facut sa fim si la aceeasi scoala, unde arar vorbeam, iar cand o faceam ne reaminteam unul celuilalt de momentele gretoase din copilarie cand aveam pojar.
Sunt sigur ca nu voi uita niciodata aceasta experienta magica.
Buna! ![]()
Primul sarut, l-am avut cam pe la 11 ani jumate. Dar a fost unul nevinovat, cu un baiat pe care-l cunosteam de vreo 3 zile dar eu eram deja ''indragostita''. Stii tu genul ala de dragoste ca la copii.
Iar cel mai frumos sarut la mine inca nu a aparut. Pur si simplu, asta pentru ca mie de 2 ani imi place de un baiat (acum am 15) si in sfarsit suntem impreuna, dar el e cu familia in vacanta. Si cand vine, atunci va fi cel mai frumos sarut din viata mea, sunt sigura ♥
E normal ca primul sarut sa nu fie cum trebuie
Dar cu timpul o sa-ti dai seama singura de treaba.
O zi faina sa ai!
Neagracaceara întreabă: