Hei, TPU, dacă viața ta umană, se desfășoară sub forma (job, mâncat, dormit, și câteva activități recreative sau stat cu ochii în tavan și tot așa) mai are rost să dai banii pe o chirie și să dai practic niște bani "în gol"?

Întreb deoarece o parte din mine își dorește mult de tot să se mute din casă, mai ales acum că o am și pe doamna care vine să aibă grijă de bunică-mea și eu fug mereu în camera mea și mă simt ca un străin în propria casă, nu pot să mai fac nimic (că face doamna), dar ce mă deranjază mai tare e că nu pot face în stilul meu. Adică spre exemplu eu nu tind să spăl vasele imediat după ce mă ridic de la masă și prefer să las să se adune și apoi când simt că s-au adunat dar și că am starea necesară de spălat, le spăl. Acum însă ori trebuie să o las pe ea să le spele, deoarece ea are obsesia că "să nu rămână vase în chiuvetă" ori să mă ridic imediat după masă să le spăl; chit că am chef sau nu, doar ca să simt că am spălat și eu vasele și nu mai mi le-a spălat ea. Și multe alte activități pe care sincer, eu nu aș fi vrut să le facă, pentru că de când le face dumneaei, eu simt că nu mai am loc în propria casă și că nu o mai manageriez eu. Pe de altă parte nici nu mă mai interesează, deoarece oricum jobul îmi mănâncă tot timpul și mai mult mănânc ce apuc sau comand și nu prea mai am timp de casă și treburi casnice. Însă ca idee, ăata ar fi un al doilea motiv să mă mut, după primul care implică oricum scandalurile regulate cu mama, când mă apucă pe mine pandaliile. Și acum mă tot gândesc și rumeg ideea mutării, dar îmi spun că, oricum ce aș face aici, acasă, aș face și la o chirie. Adică oricum aș muri într-o cameră, în care aș lucra, mânca, dormi și cel mult citi și uita la Netflix când am un timp liber, dar fiind mai lefteră cu 10 mil în minus, care până la urmă sunt niște bani pe care îi pierd de pomană.
Și îmi spun că dacă m-aș muta, acei 10, 12 mil, i-aș putea strânge mai bine, și în timp să fac altceva mai benefic cu banii ăia sau de ce nu, pur și simplu i-aș strânge și numai simplul fapt că știu că am bani puși deoparte mă ajută psihic.
Însă și aici e o altă problemă, că și dacă stau acasă și îmi propun că strâng, de fapt, tot nu strâng. Așa că, nu știu care e alegerea bună. Însă mama m-a avertizat așa indirect că s-a săturat și ea de scandalurile mele și de tot ceea ce fărâm prin casă.

Altă problemă iar. Eu știind că am problema asta, mi-e frică să mă duc și la o chirie, pentru că eu la draci, știu cum devin și poate distrug și pe acolo ceva, ce clar nu e al meu. Și bani să plătesc nu cred că o să am. Plus că până la plată, probabil că și proprietarul dacă ar afla, m-ar da afară din casă, și până la proprietar, evident ceilalți rezidenți vor deveni exact ca unchiul meu și vecina de sub mine, care nu mă suportă că fac eu crize și țip, și probabil dacă voi întâlni oameni și mai răi, mă vor denunța la poliție sau mai grav îmi vor face ei felul. Și mi-e teamă și de aceste lucruri.

Deci cum o dau, nu găsesc soluția optimă. Nu știu ce să aleg, pe ce drum să o iau și ce ar fi mai potrivit pentru mine. Un sfat?!

Hmm, îmi place acest optimism.
Mersi!

Poți lua un apartament în chirie și sa scoți banii din domicilierea de firme pe adresa aia! Legea s-a schimbat de câțiva ani și intr-un apartament poți pune și 100 sedii de firma CAT timp NU au activitate acolo ci doar sediu! Îți acoperi și tu chiria și mai scoți și ceva €€€ în plus! Dacă pui 25 € / luna taxa de domiciliere 25 × 100 firme = 2500 €! Ia gandeste-te?

Cred că ați uitat că vorbiți cu fata peșterii, adică aceste lucruri cu afacerile și cu să închiriez eu ca să subînchiriez apoi la alții nu e pentru mine. De ce credeți că sunt mereu frustrată?! Pentru că știu cine sunt și tocmai pentru că nu pot fi altfel. Bine și și dacă aș deveni, ar fi rău pentru că, nu mi-ar plăcea să fac chestii de genul. Că spre exemplu, așa zicea mama că mai bine, să facem împrumut în bancă ca să dăm banii la bancă și să știm că la bătrânețe e a noastră casa decât să dăm banii în gol, la o chirie, apoi tot mama și mătuși-mea în timp ce vorbeau veniseră cu ideea că mai bine după o închiriem ca să ne scoatem banii de rată. Și chiar zilele astea mă gândeam și la treaba asta și am zis că nu doresc așa ceva, pentru că asta în termeni mai nescriși, înseamnă ca eu să-mi fac o casă (achit o casă) pe durerea altuia, adică pe un prost care plătește o chirie și care poate nu are o casă a lui, dar plătește chirie la mine. Și uite așa eu am o casă la bătrânețe, și săracul om, chiriașul meu, plătește și niște bani în gol, și nu are nici o casă a lui, dacă mai e și o familie cu copil, cu atât mai mult nu doresc, deoarece m-a urmărit pe mine destul în copilărie ca fiind copil ce stătea cu părinții într-o garsonieră mucegăită, nu mai doresc și la altul treaba asta.

Deci nu e de mine și psihicul și spiritul meu, aceste bulls&ituri deși știu că mulți așa fac bani în ziua de azi și tocmai de aceea nici nu suport oamenii din ziua de azi, că știu cât de mândri sunt ei că au realizat x sau y rahat, dar de fapt au făcut-o prin tertipuri și pe spinarea altor sărăntoci. Dacă e să privim mai în amănunt totul, toți patronii sunt patroni datorită nouă, angajaților. Cu adevărat omul care se poate lăuda că a făcut ceva cu viața lui, poate fi un liber profesionist (cum e amica mea terapeută) dar până și aceștia (și chiar și ea mi-a spus) că depind la rândul lor de clienții lor, ca să le plătească serviciul respectiv și nu toți sunt serioși. Deci tocmai de aceea am spus mereu că viața e nenorocită, deoarece eu nu doresc să depind de nimeni, ci să fiu doar eu făcând ce vreau, cum vreau, când vreau. Tocmai de aceea mi-e mai greu în viață, pentru că în viață în realitate depinzi unul de altul. Mie treaba asta nu-mi place, nu o pot nici înghiți, nici tolera.
Deși clar și mai tare mă oripilează treaba asta cu făcutul banilor pe spinarea nenorocoșilor sau sărăntocilor, ceva ce de altfel, cam fac proprietarii cu chiriașii. Urăsc această practică, enorm. Mai ales ca copil care am fost urmărită jumătate din viață de frica de a avea o locuință proprie.

Vezi? Asta a " reușit " Statul sa facă prin sistemul " GRATUIT " de învățământ! Sa distrugă copiilor și tinerilor voința, spiritul antreprenorial!
Sistemul public " Gratuit " de învățământ a fost creat prin anii 1900 în Statele Unite de magnatul petrolier Rockfeler ca să aibă palmasi în fabricile și rafinăriile lui! Oameni " dresați " sa asculte ordine și sa FIE SUPUSI!
Li se induce copiilor ideea ca după 30-35 de ani de plătit rate și dobânzi la băncile controlate de " Elita Jidaneasca " vor deveni proprietari pe o cutie de beton în care sa își mai ducă ultimii ani de pensie asta dacă nu sunt expediați de copii sau nepoți la un azil! Apoi un pardesiu de scânduri, o slujba de 3 ore în biserica și GATA Viata!
De ce crezi ca un colegiu privat prin Elveția, UK, Statele Unite costa peste 20.000 $ sau € / an? Pentru ca informația COSTA! Acolo invata afaceri & finanțe! Tehnici de psihologie și manipulare a prostimii! Apoi ajung manageri de bănci, multinaționale sau posturi grase in administrație sau guverne! Pentru cei " dresați " sa creadă ca viata înseamnă 20 zile de concediu pe an intr-un hotel mediocru prin Grecia sau Turcia și în rest 11 luni de MUNCA pe an... SA FIE SANATOSI!

Păi eu nu cred că totuși munca a ucis pe cineva. Mai ales munca cinstită.

Și cum spuneam, nu am nimic nici cu afacerile, clar afaceriștii bunii sunt oameni Alfa și își merită locul acolo. Eu nu am spus asta. Însă a lua o casă ca să o dai unui sărăntoc sau uite fix cum eram eu în copilărie cu mama și cu tata, ce ne-am chinuit 5 ani într-o garsonieră mucegăită, pentru că bunica mamei l-a dat afară din casă pe tata, mama alegându-l în acea perioadă pe tata și mama plecând cu tata, a decis să mă ia și pe mine, din casa mea, chiar dacă era la țară, dar acolo era casa mea, viața mea, tot ce cunoșteam, și m-a târât prin garsoniere mucegăite în 3 m pătrați, unde eram fată la pubertate și stăteam cu tata într-o cameră, și toate astea se întâmplau în timp ce doamna care închiria mai avea și apartamentul dumneai și copii poate tot de vârsta mamei și tatalui și plecați prin afară și se lăfăiau în bani, asta nu mi se pare ok. Și nu o judec pe doamnă, ok?! Am înțeles oricum că nu suntem egali.
Dar zic că astfel de practici, mie una nu mi se par ok. Și eu una, nu doresc ca azi să schimb foaia și să devin eu cea care închiriază o garsonieră pe care eu din banii de chirie ai cuiva, care poate sunt ultimii bani ai lor, să îmi plătesc eu creditul la bancă. Oricum și dacă aș face asta, cred că aș alege clar un bărbat single sau o fată singură, dar niciodată o familie cu copil. Nu aș suporta să aud că altă familie sau un alt copil mic trece prin ce am trecut eu în copilăria mea.
Nici dușmanilor mei, de s-ar căsători și ar avea povești asemănătoare cu a mea, nu le doresc astfel de poveste, bine, poate lor da, adulților fiind, să stea într-o garsonieră și să se certe și să divorțeze. Dar copiilor lor nu le-aș dori așa ceva. Sincer.

Viața nu are nici un sens,scop realistic vorbind,dar vezi tu banii tâmpește omul îl face sclavul banii lor,iar scopul in democrație este sa faci banii și să îi cheltuieli cat mai repede pe mâncare de rahat, lucruri inutile, bisericile sunt doar afaceri atât, Intr o tara creștina capitalismul nu ar avea ce căuta, pentru a putea supraviețui ne mințim in fiecare moment

Viața nu are niciun sens?!
Totuși Dumnezeu spune că nici măcar să nu îndrăznim să ne sinucidem, chair acum citeam un articol despre acest subiect, căci mă cuprinsese prea multă tristețe, dar enorm de multă și voiam să știu care prost din neamul meu s-o sinucis sau o fost din ăsta Emo de mă trage și pe mine la aceste stări handicapate și chiar gânduri de ducă. Căci conform psihologiei transgeneraționale se spune că tot ce trăiești tu sufletește acum, e din cauza unei persoane din neam pe care o comemorezi sau nu te lasă să o uiți.

Și citind despre sinucidere și despre ce repulsie vorbește ortodoxia despre sinucidere și tocmai ce spui tu aici, a nu cădea în nescop, spune ortodoxia că e pieire pe vecie, dacă o faci.
Deci sunt așa de sictirită, nici nu pot primi tot ce vreau în viața asta, dar trebui să mai și suport, înghit și să nu mă sinucid. Frumos! Tare frumos!

Cât de bani, nu știu de voi, dar eu una dacă nu primesc ceea ce-mi doresc, celelalte vise, eu una vreau bani, bani mulți care să-mi aline toate durerile. Deci orice ai spune Ray, banii guvernează era asta, mapamondul ăsta și chiar sufletele umane. Și ori te pui și-i faci, ori te sinucizi cred. Dacă e să ne uităm cu atenție, e chiar un cerc vicios. Nu poți munci (să zicem spre exemplu în anumite domenii) pentru că nu ai bani de vestimentația necesară sau chiar instrumentele necesare (cum ar fi un calculator mai bun, o mașină bună, care să te care până la acel job, ș.a.). Deci, nu știu, dar eu una văd banii ca fiind ceva tare bun. Și cum am spus, nu știu de voi, dar pe mine una, banii nu m-au trădat niciodată, așa cum tind să o facă oamenii, încă ceva, nici umilit, la fel, cum tot oamenii tind să o facă.

Asta nu înseamnă să te sinucizi din contra viața este o luptă, absurdă dar este o luptă

Draga mea trebuie sa trăiești înțelept și cu curaj

Înțelept eu zic că o fac Dacă nu o făceam, după atâtea suferințe chiar cred că ori mă sinucideam, ori ucideam pe cineva. Însă tot ce am făcut, a fost să trăiesc cu prudență, acum nu știu însă dacă și înțelept, dar cu prudență clar.
Dar cât de curaj, ai uitat eu sunt cel mai fricos om din Univers?! Și mie mi s-a dat cel mai mic curaj. Dar mna, pusă și în fața faptului împlinit, am făcut și asta. Ca spre exemplu am avut ani de zile nevoie să-mi adun curajul ca să mă angajez ca să pot vorbi cu șefii, cu elevii și chiar în fața elevilor și chiar cu părinții. Deci azi pot spune că am prins curaj din moment ce vorbesc cu toți dintr-o școală, mai ales că nu uita, că azi, eu sunt cea care vorbesc zilnic în fața elevilor mei. Deci am prins ceva curaj, deci cine știe, poate de asta oi avea nevoie și pentru mutare, de a-mi aduna mult curaj și cine naiba știe, poate până ajung în baston, oi fi și eu capabilă să mă mut.
Deși ți-am zis, nu mutarea în sine mă sperie, cât faptul că dacă mă mut, mai ales la mine în oraș, sunt puține chirii și majoritatea sunt bărbați, iar de fapt, teama mea, nu e de a mă muta, cât de a știi că proprietarul e un bărbat și că da, deci cu el va trebui să interacționez mereu la plata chiriei sau la orice altceva legat de casă. + că, nu m-aș simți safe, orice ar fi, și cum spuneam mereu pe TPU, nu mă consider eu vreo mare femeie încât să mă aștept că și chiar dacă ar fi să-mi fac eu idei, omul chiar s-ar gândi la mine, ca la altceva decât un chiriaș, din cauza asta știu clar că eu una, sunt safe (măcar atât ) am și eu bun, faptul că nearătând nimic dintr-o femeie, sunt nedezirabilă și chiar detestabilă sau măcar indiferentă masculilor ) însă orice ar fi, eu îmi păstrez ideea că orice ar fi, eu în fața oamenilor fiind așa de manierată, educată, chiar sensibilă oamenii simt asta, văd asta și profită de asta. Deci mai mult de asta îmi e frică dacă mi-aș lua o chirie unde e un bărbat, deoarece știu că pe de-o parte nici nu m-aș putea apăra dacă aș simți că ceva nu e ok, deoarece eu așa sunt manierată, apoi ar mai fi și motivul 2, deoarece știu că e bărbat și de aceea mai mult nu mă pot apăra. Deci de asta refuz să mă mut la o chirie unde proprietarul ar fi bărbat. Plus că, eu și având toate traumele din spate cu ei, tocmai de aia și comunic mai greu cu ei. Deci de aici frica mea, de a mă muta de fapt.