anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Heii!
Voi cum ați scapt de frica de întuneric? Sau de fi singur într-o casa?
Eu am 19 ani și încă mai am frica asta.
Menționez ca sunt fana filmelor horror dar nu ma sperie cum ma sperie frica de întuneric rolling on the floor
Nu ca mi ar fi frica de întuneric și creierul meu din cauza lipsei de lumină îmi joaca feste.
Este chestia ca ma simt urmărită sau ca este o prezenta în locul respectiv unde ma aflu.
(Scuze pentru greșelile gramaticale) rolling on the floor

Răspuns Câştigător
| Drimmero a răspuns:

Aveam in permanenta la mine o lanterna, cum ajungeam pe strada unde stateam parca se schimbau dimensiunile )))) trebuia sa cobor ca era vale, si parca se intuneca mai tare, tin minte ca erau legende si povesti d-astea cu bantuiri, cu o baba imbracata in alb care te blesteama daca te vede si te alearga,, casele erau majoritatea parasite si pe stanga si pe dreapta, intr-o seara cum mergeam spre casa am vazut eu ceva alb ca s-a miscat in fata mea, deja imi facusem filme ca e baba aia, imi povesteau aia cum arata si parca am vazut-o exact ca in descrieri,, na belea ca trebuia sa merg in fata ca sa ajung acasa, mi-am aranjat pantalonii, mi-am tras rasuflarea si mi-am luat inima in dinti, am bagat un sprint sub impulsul fricii, nici nu m-am mai uitat, drept inainte si agale, sarisem gardul, n-am mai apucat sa bag cheia in poarta, nici nu mai vedeam si nu-mi mai ardea sa o descui.

Amintiri si amintiri, frumoasa copilarie, scuza-ma daca am scris povestea asta, dar mi-am amintit acum cu intrebarea ta.
Morala, intunericul e doar lipsa luminii, nu se intampla nimic, totul e in capul tau!

7 răspunsuri:
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Nu este chiar totul în mintea ta.
Nu sunt lucruri sau ființe din altă lume.
Studiez acestea din 1980.
Asta nu mă face să am mai multă autoritate în mod neapărat.
Dar am următoarele ipoteze.
Ca să vezi stelele trebuie să apună soarele.
Când acuitatea vizuală scade din cauză că e întuneric, întră în funcție alte canale de percepție a informației în scop de apărare.
Cei ce au fost în jungla cu copaci și tufe dese, simt privirea animalului de pradă fără să îl vadă. Cei ce prăduiesc prin jungla urbană pe bulevard, simt privirea polițistului în ceafă.
Uneori e imaginație pură, halucinație, proiecție creată de tine, alteori, nu.

| Drimmero a răspuns:

Am copilarit la bunici la tara in vacantele de vara uneori, ei cum aveau casa in vale, eu trebuia sa urc ca sa ajung in partea principala a satului,, ca sa ma intalnesc cu prietenii de pe atunci, se insera de la 9 in sat, era o bezna totala, imagineaza-ti ca mergeam juma' de sat pe o bezna, ca nu erau lumini puse pe atunci, in special pe strada unde stateam era cel mai nasol, veneam seara mereu acasa si eram singur pe strada, asa m-am obisnuit cu intunericul, bine...ca in primele dati fugeam de mancam pamantul sa ajung mai repede acasa, imi faceam tot felul de filme ca apar fantome, monstri, draci si tot felul de d-astea,, venind cu mintea incarcata de asa ceva dupa ce ne povesteam chestii horror, iar la tara chestiile horror prind contur...in mintea ta!

| QElenaBoghiu a răspuns (pentru Drimmero):

Frumos, am ras la postarea ta. Mi am adus aminte de copilărie rolling on the floor

| Drimmero a răspuns (pentru QElenaBoghiu):

Ma bucur, acum e de ras daca atunci a fost teroare,, crede-ma.
Mai am de la tara multe 'patanii' de genul, veneam acasa traumatizat, ma intrebau ai mei daca mai vreau sa merg la tara si le ziceam ca nu dar tot mergeam ca ma chemau aia.

Bine,, eram si nebuni, eu cu amicii aia de pe acolo, mergeam prin cimitirul satului sa vedem ce e pe acolo, ne alergam, ne faceam farse sa bagam pe cineva intr-o capela, glume d-astea copilaresti/

| QElenaBoghiu a răspuns (pentru Drimmero):

Chestia e ca și le lumina îmi e uneori frica rolling on the floor

| Drimmero a răspuns (pentru QElenaBoghiu):

Totul e doar in capul tau si atat, mai rareste filmele horror, caci ele sunt efectul a tot ceea ce vezi. Nu exista fantome si prostii d-astea. Sunt momente in care vezi cate ceva si nu iti explici logic, dar mintea e cea care te ia la misto, cea mai buna solutie e sa infrunti frica, doar asa treci peste.

| Drimmero a răspuns (pentru Drimmero):

Aveam in permanenta la mine o lanterna, cum ajungeam pe strada unde stateam parca se schimbau dimensiunile )))) trebuia sa cobor ca era vale, si parca se intuneca mai tare, tin minte ca erau legende si povesti d-astea cu bantuiri, cu o baba imbracata in alb care te blesteama daca te vede si te alearga,, casele erau majoritatea parasite si pe stanga si pe dreapta, intr-o seara cum mergeam spre casa am vazut eu ceva alb ca s-a miscat in fata mea, deja imi facusem filme ca e baba aia, imi povesteau aia cum arata si parca am vazut-o exact ca in descrieri,, na belea ca trebuia sa merg in fata ca sa ajung acasa, mi-am aranjat pantalonii, mi-am tras rasuflarea si mi-am luat inima in dinti, am bagat un sprint sub impulsul fricii, nici nu m-am mai uitat, drept inainte si agale, sarisem gardul, n-am mai apucat sa bag cheia in poarta, nici nu mai vedeam si nu-mi mai ardea sa o descui.

Amintiri si amintiri, frumoasa copilarie, scuza-ma daca am scris povestea asta, dar mi-am amintit acum cu intrebarea ta.
Morala, intunericul e doar lipsa luminii, nu se intampla nimic, totul e in capul tau!

| Dismally a răspuns:

La 19 ani nu ar trebui sa iti mai fie frica de intuneric, cel putin cand esti intr-un loc cunoscut, intr-un loc sigur. Poti incerca sa lupti cu aceasta frica: sa stai in intuneric pentru putin timp, pe urma sa aprinzi lumina si sa vezi ca nu este nimeni care te urmareste, ca totul e doar in mintea ta. Mareste progresiv timpul de stat in intuneric si cred ca vei scapa intr-un final de aceasta frica, chiar daca la inceput va fi foarte greu.