După un an și jumătate de dureri, unele atroce, ce veneau de pe urma mișcării, imediat după ce situația s-a ameliorat, primul lucru "serios" (serios în. sensul în care e necesara o atentie maxima și o coordonare excepțională a mișcărilor) pe care l-am făcut a fost sa ma catar într - un nuc pentru a-l scutura ca nucile sa cada. În contextul în care aproape nu mai speram sa umblu normal, fără dureri, deci nu mai puteam visa sa ma catar în copaci, lucru care îmi place, acest lucru a fost ceva extraordinar. A fost una din puținele dați din viata cand am plins de bucurie. Au mai fost momente de bucurie maxima, dar, tinind cont de ce reușisem sa fac, practic înviasem din morți, acel lucru banal a fost extraordinar pentru mine.
Wow...ce frumos!
Ma bucur ca îți place!
Nu cred ca am simtit până acum o bucurie chiar asa mare ca sa am senzatia ca e ceva iesit din comun.
Fiecare dintre noi isi alege modele in viata, sau daca nu isi alege neaparat modele o sa vezi chestii pe care le fac altii pe care ii apreciezi si o sa zici "vreau si eu intr-o zi sa fac asa, sa fiu asa, sa am parte de asta", iar cele mai mari bucurii le-am trait cand am obtinut sau am facut chestii care le consideram super smechere ( nu ma refer la bunuri materiale ) si le vedeam la altii.
CracanelTrasPrintrunInel întreabă:
ScottishPrincess întreabă: