În viață totul e temporar. Dacă totu-i bine – trăiește momentul pentru că asa nu va fi mereu. Iar dacă e rău - nu te întrista pentru că nici răul nu va dura veşnic.
Cum vi se pare "cugetarea"?

Ireala, nu e adevarat ce zice fraza aia.

Well, cred că v-aţi cam grăbit cei care aţi spus că e proastă. Cugetarea aparţine lui Dostoievski, despre care putem spune orice, numai că e prost nu. Nietzsche recunoștea că Dostoievski a fost singurul scriitor-psiholog, care de altfel a și devenit unul dintre marii oameni de creație de la care a avut multe de învățat.

Asa gandesc si eu, dar este si o partea negativa in asta, bagam in mine dulciuri ca na traiam momentul, si uite asa momentele astea au dus la ingrasare, desi trebuie sa ai grija, nu inseamna sa bagi 4000 de calorii in tine,sa dai toti banii pe dulciuri,heronia,bautura, escorte, vorbesc de vici, totul are o limita, daca traim limita in toate este cel mai intelept in toate nu? tu isi planuri pe termen lung? sau traiesti doar prezentul?

Nu exista nici o regula conform careia daca ti-e bine iti va fi rau la un moment dat, sau daca o duci rau, o vei duce bine mai tarziu.
Drept urmare "cugetarea" nu are logica.

Oarecum da. Dar binele si raul sunt doar concepte inventate de societate, de când omul a inceput sa evolueze.

Proasta

Candva tare de mult, exista un rege, care detinea o priata tare frumoasa si pretioasa, asa ca din aceasta piatra scumpa, si-a facut regele nostru un colier, pentru a putea sa adauge o cugetare, in interiorul acestuia.
Stii cum sunt barbati, ei mereu cugeta la ceva?
Si filfizonul asta, incepe sa ii puna la incercare pe filozofi, poeti, oameni din politica...ce sa mai, pe toata lumea care gandea, asemeni orbilor, dar cum sunt barbati, tot nemultumit era.
Pana intr-o zi, cand valetul tatalui sau, vechiul rege decedat, nu se specifica cum a murit, ii spune ca pe vremea batranului sau tata, a venit un mare filozof si i-a dat acest mesaj, cu o anumita conditie, sa il citeasca cand este intr-un moment crucial.
Valetul, om intelept, ii ofera acel mesaj cu aceeasi conditie.
Zis si facut.
Se apropie ziua in care regele intra in raza coasei mortii, banditi intra in regat cu gandul stapaniri regatului, a femeilor, a banilor, si pentru cel mai normal motiv, moartea regelui.
Aflat la marginea prapastiei, in incercarea lui de a scapa, descopera ca e incoltit, copitele cailor se aud ca un tunet in vazduh, iar el stie ca ii se aproprie moartea.
Era intr-un moment crucial, venise momentul sa citeasca mesajul.
Dupa ce citeste mesajul, regele rade, descoperand ca banditi nu mai erau pe urmele lui, iar cugetarea se adeverise.
Imparatul impreuna cu soldati lui, in cele din urma reusesc sa ii alunge din regat pe banditi.
Cu o astfel de reusita, poporul il aclama pe rege, era fericit filfizonul nostru, calarea pe calul sau mandru.
Alaturi de el, valetul ii spunea, filozoful a mai spus ca si in acele momente de fericire trebuie citi mesajul.
Filfizonul il citeste, iar fericirea lui se transforma in tristete.
"Si momentul acesta va disparea".
Ti-am raspuns in oglinda, sper sa intelegi.