A fost un sentiment foarte ciudat si o decizie grea de luat in momentul cand am plecat din tara. Nu as fi vrut dar luasem o decizie si trebuia sa o urmez.
Am ajuns in locul unde m-am decis sa ajung si am cautat sa fiu activ si sa gasesc loc de munca repede.
M-a ajutat intrand in contact cu alte persoane si comunicand.
Pana la urma a fost o decizie bună?
Nu știu de ce dar de fiecare data când am prins ocazia sa ies din tara, am avut sentimentul asta intens
E greu de spus. Dorinta mea e sa ma intorc.
Daca iau din punct de vedere ce muncesc si cat de cat financiar as putea spune ca da.
Din punct de vedere a socializarii am pierdut foarte mult.
Conteaza pentru ce pleci. Daca pleci pentru bani si doar asta vrei atunci poti fi multumit in strainatate. Daca doresti o experienta completa atunci e greu sa fi multumit.
E greu sa te desparti de cei dragi, si o simtim toti pe propria piele.
Mai ales daca nu esti o fire foarte sociabila si iti faci greu prieteni, nu-ti va fi usor printre straini, care straini au dificultati in a accepta prietenia oricarui nou venit in tara lor.
Uneori din cauza tarii din care venim, alteori pur si simplu ca asa sunt ei, mai retrasi.
Merg acasa de 2-3 ori pe an (in ultimul timp in mai-iunie si in octombrie, dar uneori si de Craciun putin) si mereu ultimele 2 zile inainte de intoarcere sunt ingrozitoare.
In afara de febra pregatirilor, mai trebuie sa-ti iei si ramas bun de la "prieteni", rude si vecini pe care nu stii daca ii mai vezi vreodata... (mi s-a intamplat atat cu rude cat si cu vecini.)
Si in cazul meu, de la unul din parinti, care e in tara.
Da, a fost foarte ciudat înainte să plec, mai ales că toată lumea din jurul meu era cu o falcă în pământ din cauza asta și mă gândeam cât de diferită o să fie viața mea în doar câteva zile, dar m-am concentrat pe avantaje și am petrecut cât mai mult timp cu apropiații, ne-am promis să ne vedem cât mai curând să recuperăm timpul pierdut și asta a fost.
N-are cum să fie ușor.
Carpe diem.
" Ati simtit si voi ca nu va trage inima sa plecati?"
Nu.
La vremea aia eram asa o visatoare...