Nici nu stiu cum sa incep sa explic. Sa vedem, de aproape un an viata mea s a schimbat, in sensul in care am reusit sa termin liceul si sa imi continui studiile in Anglia. Aici locuiesc la niste rude, si imi este chiar bine cu ele, adica nu imi fac griji de chirie, mancare si asa mai departe. De curand mi am gasit si un job, la scoala e ok. Pana aici totul pare daca nu perfect macar ok. Si de multe ori imi dau seama ca asa si este. Dar, totusi eu nu ma simt fericita, ma implinesc lucrurile astea, dar doar pe jumatate. Ma simt singura, neimplinita emotional. Am mai iesit cu vreo 2 tipi, insa pur si simplu ma simt incapabila sa ofer afectiune. Nu ma inteleg nici eu, nu stiu ce astept, pe cine astept. E o harababura care de multe ori ma dezechilibreaza atat de tare incat simt ca nimic nu are sens. Incerc mereu sa fiu rationala si multumitoare cu lucrurile pe care le am, insa mereu simt ca imi lipseste ceva. E pur si simplu un sentiment care ma tine intr o stare constanta de tensiune. E absurd si stupid, dar nu reusesc sa scap de tensiunea si dezechilibrul asta.

O mica depresie comuna tuturor care pleaca din tara

Nu cred ca este vorba doar de "plecatul din tara". Ma doare lipsa celor dragi, dar e altceva, e un dezechilibru pe care il simt constant, e o lipsa pe care simt ca nu o compenseaza nimic.

Este oarecum normal.
Inteleg ce zici. "Nu stiu ce astept, pe cine astept". Si asta nu cred ca face referire la plecatul din tara. E o chestie de viata. Acum in cele ce zic imi dau oarecum cu parerea si te rog sa ma corectezi daca gresesc. (Sigur gresesc pe undeva)
Nu stii care e drumul tau in viata? Sau ce trebuie sa faci ca sa fii fericita. Simti ca ai putea sa iei alegeri care te-ar duce spre ceva bun, dar nu stii ce anume?
Sentimentul de singuratate e atat de apasator si de dureros. Doar tu si gandurile, te seaca de putere?
Stii, eu unul nu stiu ce vreau de la viata, de asta imi creez iluzii cum ca as fi fericit ca sa pot trece mai usor prin viata si incerc sa ascund ceea ce e rau astfel incat sa ma bucur la orice lucru imprevizibil si nou, sa pot sa alung din plictiseala vietii. Nu stiu daca e bine ce fac pentru ca, dupa cum observi, deja am inceput sa spun multe prostii ciudate. Dar ma rog... nu spun sa iti creezi si tu iluzii. Sa revin
Mereu mi s-a spus sa astept. Nici acum nu inteleg, dar iti spun sa faci la fel.
cand ai ocazia, descarca-te, converseaza, vorbeste cu persoane care crezi ca inteleg ce zici astfel incat sa nu te simti singura.
Astfel incat sa imparti din starea ta.
Eventual nu te mai gandi atat de mult la fericire. Fa ca mine : "poate o sa fie bine, poate nu, dar o sa ajung acolo sa vad".
Nu stiu daca te-am ajutat prea mult, dar sper macar putin sa iti fi ridicat moral.
Si scuze ca am facut referite la cum as vedea eu lucrurile

Multumesc tare mult pentru ca mi ai dedicat cateva minute din timpul tau. E un raspuns interesant, pentru care iti multumesc.

Crede-ma. Am pierdut mult mai mult timp incercand sa fac multa lume sa inteleaga diferite lucruri. Si nu prea am reusit uneori, dar nu e bai.
Si aici nu e vorba de timp. Ideea e ca trebuie sa te simti diferit. Poti sa reusesti sa treci peste asta. Insa cum am zis, e nevoie de timp. Daca stii cum sa il folosesti, poti sa faci din viata asta ceva uimitor.
Si trecand cu vederea ca poate ce am zis eu par doar vorbe filozofice...
Nu ai pentru ce

Practica ne ucide pe toti pana la urma. Sunt multe lucruri bune, de care ma bucur si pe care le apreciez. Si sper sa reusesc sa gasesc un echilibru.

Mereu am avut probleme cu practica. Cei de aici pot sa confirme
Si iti doresc multa bafta sa reusesti.

Life is like a box of chocolates, you never know what you're gonna get. Multumesc pentru incurajari, apreciez .

Eu sunt in tara, alaturi de familie/prieteni si am acelasi sentiment, ce sa-i faci, asta e viata, mergem mai departe si asteptam o schimbare.

I love chocolate