Oamenii au nevoie de dusmani?
De mult timp ma simt lipsit de orice vitalitate sau initativa in a face lucruri. Gandindu-ma mai mult, mi-am dat seama ca cel mai "alive" si bine ma simteam cand aveam un rival impotriva caruia complotam, cu care ma confruntam. Astfel, as indrazni ca sa zic ca pentru a ma simti "at the top of my ecstasy", as avea nevoie de un inamic cu care sa ma tot razboiesc, dar unul la fel de cunning ca mine, nu orice fraier.
Intrebarea nu este cum imi fac rost eu de un inamic, ci de ce as zice ca am aceasta nevoie? Sunt eu un ciudat sau este ceva inradacinat in oameni? Doar stiti ca natura umana ma preocupa enorm.

Nu concurezi cu nimeni decat cu frica ta care te mentine in zona de confort,tu trebuie sa inveti,inveti,inveti,practici,sa fii cel mai bun in meseria ta,repet nu concurezi cu alti,doar cu tine,la fel te si auto sabotezi,sau esti invidios,frustrat,tu fii tu,tu esti unicat, tu nu trebuie sa fii ca alti, fii diferit nu o oaie, lasa dusmani, aia sunt lipsiti de creier

Pe vremuri învățam la așa zisul materialism dialactic despre unitatea și lupta contrariilor, o modalitate de vulgarizare a hegelianismului conținut în marxism. Unii zic că această nevoie face parte din natura umană. E o doctrină. Pe ea poți apoi construi o strategie de viață.

Ai nevoie de un dusman ca pe un model, un barem dupa care sa-ti evaluezi viata.
Nevoia de modele e reala si prezenta in vietile tuturor, dar tu probabil esti incarcat cu ura, de aici si nevoia de a te confrunta cu cineva.
Ar trebui sa rezolvi nevoia de competitie la psiholog, sau mai bine, in competitii sportive ori intelectuale.

A zis un mafiot mare "daca ai dusmani e bine, inseamna ca ai facut ceva in viata si esti peste ei, si ca cineva totusi te baga in seama".

Deci e bine sa aiba unii dusmani, unora le da satisfactia ca dusmanii mor de necaz pe ce ai tu.
Dusmanii de fapt iti confirma valoarea. Nu prea ai dusmani daca esti un amarat, ratat fara realizari.
Sera mai alive pentru tine ca avand un rival iti confirmai valoarea cumva, daca reuseai sa il invingi.
Si prin asta era si o afirmare catre ala, sa ii arati tu ca esti mai tare, si asta iti dadea satisfactie.

Ai nevoie ca sa ai confirmarea valorii tale, si sa te afisezi, nu ai destula incredere in tine sa-ti cunosti valoarea fara confirmari din afara. Chiar daca nu constientizezi, dar cam asta e motivul.

Nu e ceva inradacinat in oameni, multi nu au nevoie de asa ceva.

Probabil mai sunt oameni ce vor mereu sa fie în competiție,dar mie una mi se pare un pic cam greșită gândirea.

Da, poate sa funcționeze în sporturi sau mai știu eu ce pentru motivație, ca practic asta fac, încerci sa fi mai bun decât adversarul pentru a câștiga bani și faima.Dar în viata de zi cu zi nu prea este ok sa îți pese mereu dacă cineva te întrece sau nu, pentru ca nu e ok sa ne comparam cu alții sau sa fim invidioși.

Oamenii a o natura competitiva, unii mai mult decat altii, dar asta nu inseamna ca ai nevoie de un inamic/dusman mai degraba un adversar/rival. In plus tu iti poti fi propriul rival.

Gândurile și propriile acțiuni,mentalitatea,perceperea raportată la tot ce tine de societate,de noi,ne face sa fim chiar noi cei mai aprigi dușmani,când avem și pe alții deja este un bonus. Un om fără dușman este un om anost, irelevant in societate, familie, peste tot, inexistent.

Asta provine din educatie tipic romaneasca si mi se pare foarte trist ca ai nevoie de un rival, ca tu nu poti sa fii competitiv cu tine si sa iti doresti lucruri pentru tine.
Ai un ego nesanatos

Nu stiu alex tata, dar eu cred doar ca esti la momentul ala al varstei, cand te plafonezi pe la 22+ ani.
Cand o sa ajungi sa iti faci familie si prunci o sa te obinuiesti.
Asa e efectul de inaintare in varsta nai ce sa-i faci.
Apropo te mai astept la un ranked