Oare de ce e asa mare bataie de cap cu scoala? Eu multi pe care ii cunosc au ajuns bine si fara scoala, plus ca e multa bataie de cap cu ea, adica gen gandeste-te cat timp irosesti, inveti 12 ani iei bac dupa iar inca 4 ani si dupa sa zicem ca o sa ai un salariu de 4000lei atata bataie de cap, atatea teme cand sunt multi care iau banii astia fara sa faca o tema macar, plus ca sunt joburi ok, nu neaparat sa cari bolovani.

Daca faci 12 clase + bac, incepi cu munca de jos la 20 de ani, dar la 30 de ani poti face diferite scoli, cursuri sau chiar facultati, si poti ajunge sef intr-un anumit domeniu.
Daca te lasi ca prostul cu 10 clase sau mai putin, vei face munca de jos si la 20 de ani, si la 40, si la 55. Adica vei ramane maxim sofer de camion, vanzatoare, etc.
Oamenii se satura repede de un loc de munca, mai ales daca nu avanseaza. Daca nu ai scoala, nu avansezi nimic, si te plimbi de la mop la lopata si schimbat pampers pe batrani.
Daca ai scoala, prinzi posturi bune, din ce in ce mai usoare.

Ai dreptate dar aia de care vorbesti tu sunt cazuri izolate. Regula generala in viata e ca trebuie sa fii educat si sa ai studii. Majoritatea oamenilor care o duc bine au studii.

Iti dai seama ca depinde si ce te atrage. Pe mine nu ma intereseaza chiar asa mult cat fac restul, sunt 100% constient de faptul ca muncitorii pe santier sau barmanii plecati in Germania, de exemplu, castiga ceva mai mult ca mine. Dar eu nu vreau sa fac munca de jos.

Da, daca tu vezi munca ca fiind munca si nimic altceva, n-are rost sa-ti bati capul cu scoala. Dar doctor nu devii fara studii, nici profesor, nici avocat, nici inginer, nici cercetator, nici psiholog, nici arhitect, nici programator. Iarta-ma ca ma exprim asa, dar daca cineva mi-ar oferi salariu dublu pentru un job in care ar trebui sa fac aceeasi munca monotona in fiecare zi, o munca care sa nu-mi solicite imaginatia sau gandirea in nici un fel, pentru mine ar fi ca pr0stitutia, as refuza clar.

Mai e un lucru pe care trebuie sa-l iei in considerare: evolutia in cariera. Dintre joburile pe care le poti face fara studii, in cate ai oportunitatea sa progresezi in timp? Eu personal nu as vrea la 50 de ani sa castig ca la 25. Gandeste-te asa:

Un asistent medical la 22 de ani face 3000 de lei pe luna, pe cand un sofer de Uber de aceeasi varsta face 5000. Te-ai gandi ca ia uite ce smecher e soferul, face mai mult, nu? Eh, dupa 20 de ani de munca, asistentul face 12.000 iar soferul tot 5000 pe luna.

Si progresul in cariera e relevant!

Eu sunt de acord cu ideea că poți "face bani" cu studii și fără studii. Chiar sunt de acord.
Este clar că deși tot mentalitatea noastră e că doar dacă ajungi medic, avocat, patron sau inginer poți să ai bani și o duci bine, dar lumea se înșeală. Orice meserie și profesie e ok și e chiar importantă pentru microsistemul nostru pământean, iar cu cap poți face și acei bani de care pomenești tu.

Însă să ai impresia că și poți fi om de valoare fără cultura generală, care nici nu contează ce facultăți sau câte clase ai, dar cititul și autodidacticitatea ar trebui să guverneze pe oricine, din orice domeniu și interesul pentru Universul asta lung și lat, ar fi o necesitate primordială și dpmdv DOAR ATUNCI, DAR DOAR ATUNCI AI DREPTUL SĂ PRIVEȘTI PE ALTCINEVA CU SUPERIORITATE și chiar să te crezi EMANCIPAT ȘI UN OM DE VALOARE, altfel vei deveni doar un robot în sistem, o vacă robotizată de a face bani, ce aparent vei și trăi automatizat în tehnologie și bani. Dacă asta îți dorești, enjoy it! Dar să o lași moale chiar și când conduci Tesla sau Audi cu 5, 12 clase și hai să fim serioși și alea luate așa pe ochi frumoși (că sunt în sistem, educație, și știu cum merge treaba pe aici, mai ales la stat, dar să nu credeți voi că și pe la privat chiar fug câinii cu cogrivii în coadă) și nu o să știi nici cine e fondatorul lui Audi sau Tesla și măcar așa de curiozitate, cum au ajuns oamenii ăia acolo, ce strategii au folosit, ce mentalitate a avut, de unde a pornit. Zic și eu...

P. S. Sper că măcar dacă promovezi ideea banilor fără studii, să fie totul doar pe căi legale. Altfel, am irosit cuvinte bune pe nimic.

Deci ca idee scurtă, dar esențială, studiile îți doar fortifică ceea ce deja tu cunoșteai și știai, căci mulți se imbată și la facultă cu apă rece, crezând că acolo mai vin profesorii ca la grădiniță să te învețe de la 0 totul. Nope, ajungând acolo, indiferent de domeniu, se presupune că ai noțiunile de bază, cultura generală pe bază cărei construiești mai departe și aprofundezi. De fapt, lumea crede eronat că la facultate studiezi. La facultate APROFUNDEZI! Din legile învățării îți spun că pentru a aprofunda, mai întâi trebuie să ai cunoștințele basic. Și asta se aplică chiar și la munca aia de care tot întrebi tu. Cum le obții te privește pe tine, dar ca să poți face acei mulți bani visați, mai întâi ai nevoie de skilluri. Skilluri pe care trebuie (cu studii de specialitate sau autodidact) să ți le formezi/creezi. Altfel despre ce bani vorbim și ce serviciu vei oferi tu, de fapt voi, cei care visați la bani fără a deține acele cunoștințe și skilluri, dar visați bani.
Oricât de ok ar fi mentalitatea asta astăzi a consumerismului și al "să am/să obțin" nu e ok, cât timp scopul principal este ăsta și nu PASIUNEA, DĂRUIREA ȘI DEDICAREA către acel ceva al tău (oricare ar fi skillul tău sau darul tău primit de sus).

Și facultățile astăzi au devenit fix ce spui tu aici. Sau mă rog, întrebi, adică nu le prea pasă, sincer, în realitate cine mai intră pe acolo sau cine și cum mai iese de acolo ci important e ca studentul să fie, banul să circule. Apoi ne întrebăm de ce naiba s- a ajuns ca până și medicii să omoare pacienții, toți psihopații să devină profesori, toți ahtiații ăștia după bani să facă clădiri pe bandă rulantă fără pic de rușine și bun simț și asumare, orice stomatolog să scoată și pună dinți sau medic estetician cu licență și fără licență să pună funduri și fețe și chiar orice polițist să dea permise pe bandă rulantă, ca apoi să ne mai întrebăm "dar de ce atâtea accidente, nene?". Crede-mă și facultățile au ajuns tot consumeriste și ahtiate după bani, faimă și renume.
Deci în concluzie, important nu e unde studiezi și ce studiezi ci cum studiezi și cu ce scop o faci și dacă o faci pentru tine în primul rând, pentru că o dată ce te-ai născut ești dator ție și lumii ăsteia, dar mai ales neamului tău, care ieri murea de frig și abia descoperea focul, ca azi tu să descoperi altele și chiar să utilizezi trecutul descoperit de strămoși pentru un viitor mai bun și mai prosper, apoi ești dator lumii în care ai venit să oferi ceva din tine și să-ți lași amprenta pe aici, pe pămânțel, dar doar învățând și studiind și asimilând și apoi oferind. Pentru că mai sunt și tocilarii ăștia pe de altă parte care au 10 pe linie, dar deodată îi auzi că parcă nu vor să facă ceva măreț cu ceea ce știu, ci se mulțumesc ca un funcționar public pe la nu știu ce ghișeu sau ducând o viață simplă, dar darul lor era de a fi poate cercetător sau chiar un deschizător de drumuri și dacă îndrăznea să-și facă auzită vocea, azi voceai lor conta.
Deci totul e relativ, dar important cu adevărat, zic eu, că e autodidacticismul și pe viață, nu doar în învățământul obligatoriu și ceva facultă ci mereu, mereu să vrei să afli mai multe, să fii un burete ce absoarbe tot din Univers și sfatul meu ar fi să putem fi deschiși mereu la tot Universul, adică să negăm orice teorie din Univers, pe care cineva totuși a pomenit-o măcar o dată în trecere, dar doar pe motiv că nu s-a validat și confirmat mi se pare o gândire limitativă și chiar lipsită de procesul psihic numit imaginație. Ori eu consider că o dată ce Universul e format din energie pură, o dată ce în Univers a fost emisă o judecată, gândire, analiză, idee, concepție, părere, numește-o cum vrei, poate exista suficientă energie ca acea ideea să poată exista, aici, undeva în Universul ăsta infinit.