Privind apusul luminat...
Un soare se asterne
Privesc in zare singuratati eterne
Singuratati in care frigul se asterne
Intins pe zapada stiu ca nu voi pierde
Cand nu a ramas nimeni sa ma astepte
Pustiu si gol e sufletul meu care se va pierde
Singur fara nici o iubire in pustietatii eterne

Chiar daca textul tau nu respecta nicio regula de ritm, rima sau masura, el ar putea fi poetic daca ai fi avut grija sa nu existe atatea repetitii suparatoare precum "eterne","se asterne" dar si cugetari banale sau fortate precum "Intins pe zapada stiu ca nu voi pierde":nu vad nicio legatura, nici concreta, nici figurativa intre zapada si pierdere. Dar, este de recunoscut o calitate textului:el comunica o stare, si anume aceea a singuratatii si dezolarii.Desi incepe cu o imagine despre soare si ne-am gandi ca transmite caldura, din randurile urmatoare se intelege ca lumina lui se asterne pe zapada, frigul si pustietatea se strecoara intr-un suflet pe care nimeni nu-l asteapta. E clar ca vrei sa comunici o stare de tristete dezolata si fiindca se simte acest lucru, textul capata o anume calitate; numai ca trebuie sa muncesti mult pentru a-l transforma in poezie; daca asta vrei sa fie! Mai lucreaza pe text, incearca sa armonizezi imagini si cuvine si, fiindca sentimentul exista, vei reusi sa scrii ceva mai bun.Succes!