Se presupune ca esti intr- un clasament pe locul 100 dintr- o 1000, indiferent de circumstante. Cum reactionezi: esti multumit ca i- ai intrecut pe ceilalti 900 sau esti, mai degraba, nemultumit ca...? (mai mult)

Question

Se presupune ca esti intr-un clasament pe locul 100 dintr-o 1000,  indiferent de circumstante. Cum reactionezi: esti multumit ca i-ai intrecut pe ceilalti 900 sau esti, mai degraba, nemultumit ca nu ai obtinut un loc mai bun? 

Daca te incadrezi in a doua situatie, pe ce te axezi mai mult: asupra propriei fiinte, incercand sa te imbunatatesti pentru a-i depasi sau te axezi pe situatia celorlalti din fata ta, astfel ajungand sa ii invidiezi, ridiculizand rezultatele unora, crezand, intr-un final, ca tot tu ai fi fost mai vrednic decat multi dintre ei?

Cu ce reflectii ramai, de obicei, dupa o competitie?  Ii acorzi vreo importanta clasamentului?

Ii admiti veridicitatea ori ba? In ce mod te influenteaza, pana la urma, pozitia ta?

Habbsha · Accepted Answer

Sunt mulțumită și asta pentru că mă uit înapoi și realizez cât de mult am parcurs ca să ajung acolo, ci nu la cât mai am. Chestia asta am început să o aplic și în viață. Înainte să renunț la un lucru pentru că uneori simt că e prea mult pentru mine, mă uit în urmă și văd cum eforturile depuse până în acel punct nu se compară cu puținul care a mai rămas de făcut.

Drimmero · Answer

Eu zic ca a depasi 900 e mai important decat sa mai depasesti 100,     adica restul.
Evident ca sunt multumit,, nu imi doresc sa fiu cel mai bun intr-un clasament care oricum nu conteaza pe parcursul vietii, ci mai degraba ma multumesc ca am participat si am reusit sa am o experienta noua,, parerea mea/

T0T · Answer

Sunt mulțumit.

Drimmero · Answer

Dar sa fii pe 6 din 20 e satisfacator?))))

T0T · Answer

Da, e foarte satisfăcător dacă celelalte 3 din 4 competiții le-am câștigat...Mult mai satisfăcător decât să câștig doar 1 și să fiu pe 5 din 20.

Drimmero · Answer

Ce-mi place cand ne contram intr-un mod civilizat, dar  o sa-mi dai dreptate cand in campionat Arsenal va depaseste al 5-lea an consecutiv,, daca am lua si titlul ar fi o minune.

RobertG101 · Answer

Nu-mi pasa de niciun clasament. Prefer sa raman in banca mea si sa-mi vad de viata.

Kiwibibilă · Answer

Hmm eu de obicei sunt în fruntea clasamentului la orice capitol (nu vreau să mă laud, dar chiar aşa e) şi nu suport să ştiu că sunt atât de mulţi mai buni ca mine. 
Trăim într-o lume unde primul loc înseamnă totul iar cel de-al doilea nu reprezintă nimic.

laSoledad · Answer

"nu suport să ştiu că sunt atât de mulţi mai buni ca mine" - O conceptie bazata pe invidie, mai degraba, decat pe spiritul competitiv. Un om care doreste sa sustina evolutia societatii sale incearca sa se impace cu asta. Invidia nu-l lasa pe om sa observe si contributia considerabila a altor oameni la cladirea unei societati cat mai dezvoltate si diversificate, de pe urma careia beneficiaza toti, chiar si el, in definitiv. Tocmai la notiunea de diversitate ajungem cand ne gandim la numarul tot mai mare de oameni cu potential si viziune care ar putea aduce un plus societatii prin prezenta si realizarile lor. Fiecare dintre acestia, mai presus de competitivitate, ar trebui sa fie constient ca apartine aceleiasi sfere, daca doresti, (ideea de unitate), fiecare avand, in parte, la fel de multe pretioase experiente de viata, cat si teluri inalte, dar care totodata, se diferentiaza de restul prin puterea de a indura mai mult, de a se dezvolta mai eficient, de a inova mai mult (ideea de diversitate). Unul care accepta aceste conditii, e adevarat ca va si reusi sa se distinga de majoritatea competitorilor din urma sa, insa el, prin natura sa, isi va gasi mai mereu un motiv de a lupta reliefat tocmai in continuarea eforturilor depuse pana atunci, in ambitia sa nestavilita de a reusi, cat si in viziunea sa larga cu privire la competitie ca mod de dezvoltare, mai curand decat in invidia de a obtine locul cel mai bun doar din cauza faptului ca traieste intr-un mediu in care locul doi nu reprezinta nimic. Invidia il face pe om sa isi puna viata intr-o lupta, a carui deznodamant e fortat sa-l priveasca doar ca pe un 1 sau 0.      Ori alba, ori neagra. Ceea ce nu stiu insa capitalistii care au impus asta oamenilor (ca de, "trebuie sa joci dupa cum canta stapanu, nea' redactor de clasamente) e ca multe persoane au reusit ele cumva sa se sustraga nonculorilor create de ei si, voila, sa-si creeze ele nuantele favorabile supravietuirii lor, invariabile de clasamente ori de consecintele unui loc absolut ca unu in societate (ceea ce e mai mereu doar o mascarada) ori unei nulitati precum locul 2,      3,     4,    1000 in clasamentul vietii sociale. Acei oameni, precum au raspuns si ceilalti useri, au stiut sa se impace cu locul obtinut, au continuat sa-si perfectioneze potentialul in scopul de  deveni intai destul de buni pentru ei insisi, pentru asteptarile pe care si le-au format despre cum vor fi ei in viitor, constientizand ca pozitiile sociale sunt un hoax cam ordinar. Punand pret pe ce-ai putea face dintr-un loc precum 2,      3,     4,    1000 daca l-ai slefui intrece cu mult prestatia unui loc prim, tinand cont de eforturile pe care le-ai facut pana in acel moment -un aspect despre care numai tu stii cata straduinta i-ai oferit  (cu referire la raspunsul lui 9octombrie). Intr-un clasament esti fruntas, intr-altul esti mahnit, intr-altul nu existi, intr-altul esti 1000 ca nu stii cu ce se mananca. Clasamentele astea-s interminabile si-ti ofera imagini despre tine al naibi de relative (in cazul unora, chiar cosmetizate), reflectia finala fiind aceea ca ai ramas angrenat in lupte fara esenta pentru a-ti dovedi importanta unui loc absolut intr-o multime de variabile efemere.