Am facut greseala vietii mele.Sunt cu prietenul meu de un an si ceva. El e mai mult plecat, dar relatia continua si merge destul de bine. Dupa 4 luni de relatie mi-am inceput viata sexuala cu el. Apoi am fost cu el in Spania, unde am stat vreo 3 luni.In timpul asta totul a mers bine.Pana sa trebuiasca sa venim acasa.Eu tot simteam ceva, eram ametita mereu, imi era rau si devenisem f sensibila. El nu-si facea nicio grija. Mi-e imi itarziase menstruatia asa ca i-am spus sa cumpere 2 teste de sarcina.Imi era si frica sa ma gandesc la asa ceva. Dar le-am facut totusi, si cum se spune ca de ce ti-e frica de aia nu scapi, amandoua au iesit pozitive. Pot sa va spun ca de atunci traiesc cosmarul vietii mele.Fiind si prima relatie care implica sex, afland si vestea care m-a devastat total, am simtit ca cedez psihic.Nu stiam ce e cu mine pur si simplu.Simteam ca visez ceva urat.Si la ora actuala cand imi aduc aminte, parca nu-mi vine sa cred si tot astept sa ma trezeasca cineva, sa-mi spuna ca a fost doar un cosmar. Ce m-a surprins la prietenul meu a fost ca m-a intrebat ce vreau sa fac, sa-l pastrez, sau nu.Eu l-am intrebat pe el. A spus ca daca vreau sa il pastrez el isi asuma raspunderea, dar ca nu stiu ce si nu stiu cum, ca pana la urma ar fi bine sa fac o intrerupere. Mi-a picat ca boma.Nu stiam ce sa fac.Asa ca m-am uitat pe internet, la niste cabinete de ginecologie si m-am gandit, de fapt nu cred ca am gandit, dar am decis caasa e cel mai bine.Si cand am venit in tara am facut cel mai urat lucru cu putinta.Am intrerupt sarcina respectiva.Acum nu as vrea sa ma judece nimeni, pentru ca ma judeceu destul. Cel mai greu e ca abia acum realizes ce am facut, dupa 5 luni.Parca am fost sedata.Nu stiu ce sa fac.Nu pot dormi noptile de atunci.Imi aduc aminte mereu prin ce am trecut, am simtit toata procedura aia.Simt ca nu ma mai pot suporta nici eu.Cand ma uit la un copil imi vine sa plang. M-am marturisit la preot, dar tot nu ma ajuta sa ma iert.Preotul mi-a spus sa ii dau de inteles prietenului meu sa ne logodim, mi-a interzis sa mai traim asa in pacat.Adevarul e ca prietenul meu mi-a dat de inteles uneori asta, dar cum pot eu sa-i sp sa ne logodim? nu pot.Si nu stiu ce sa fac.De cele mai multe ori il invinovatesc pe el, ca trebuia sa aiba mai multa grija, mai ales ca la mine el a fost primul.Trebuia sa-mi arate mai mult sprijin atunci.Il iubesc si nu pot sa-l parasesc, desi relatia asta la distanta, numai relatie nu poate fi numita.Nu stiu cum sa procedez pe viitor.Astept toate sfaturile voastre\. Si fara judecati, va implor.Stiu ca am gresit enorm, si ma rog in fiecare zi si noapte sa fiu iertata. Dar acum, pentru viitor chiar nu stiu ce sa mai fac.

Da, ai gresit, dar toti gresim si toti avem dreptul la iertare. Asadar, daca iti regreti greseala si n-o s-o mai faci, vei fi si tu iertata. Sigur ca nimic niciodata nu va mai fi la fel, nici o femeie nu mai are viata normala vreodata dupa un avort. Dar trebuie sa inveti sa traiesti si asa, sa te ierti tu pe tine si sa te accepti. Dumnezeu e mare si e bun, ne iubeste pe toti si ne iarta. Vei avea, la vremea potrivita, copilasi si lucrurile se vor ameliora. Discuta serios cu iubitul tau, spune-i ce simti si ce nevoie ai (logodna). Daca nu vrea deocamdata, atunci pur si simplu fiti abstinenti o perioada (ca sa nu mai traiti in pacat). Daca asta te ajuta. Eu cred ca ar fi bine sa vorbesti si cu un psiholog. Moartea unui copil e o trauma majora pentru o femeie si e normal sa ai dificultati in a o depasi. Dar cu ajutorul unui psiholog si al partenerului tau, sunt convinsa ca vei reusi.

Trezeşte-te! Nu ai greşit cu nimic.
Ai gândit raţional şi ai acţionat în consecinţă.
Preot, post... ce mama naibii?! Irelevant.
Mergi la un psiholog/terapeut pentru că problema este doar în capul tău.
Nu ai greşit cu nimic, prin urmare nu e nimic de judecat. Atât doar că trebuia să vă protejaţi. Ai făcut alegerea corectă!

Nu ai mentionat daca ati luat impreuna decizia, sau doar tu, de groaza?! Dar ai uitat cate femei, abia maritate, sau de dinainte, au ramas, si l-au adus pe lume?!
Daca acum nu vei mai putea ramane insarcinata?! Nu ne-ai spus nici daca ai vorbit cu parintii tai, cu ai lui, cum ai luat decizia?!
Sper, pentru binele tau, sa ramaneti impreuna, si sa aveti sansa ca, pe viitor, dupa ce te ve fi linistit si refacut, sa poti avea copilul/iii pe care vi-i doriti!

Nu ai facut greseala vietii tale! Atat timp cat ai simtit ca nu esti pregatita sa fii mama si ai facut avortul, greseala vietii tale ar fi fost sa pastrezi copilul.Sa faci un copil, nu e cel mai mare dar pe care i-l poti face.Conteaza extrem de mult sa fii pregatita sa-l cresti, altfel il faci sa sufere inutil, poti chiar sa te razbuni pe el si sa il vezi ca motivul insuccesului tau in viata.Atat timp cat el a sustinut ideea, ma indoiesc ca ti-ar fi fost bine daca pastrai copilul.Sau te parasea, sau aveai o viata de cosmar cu el.
Popa ce vroiai sa-ti spuna?! Normal ca iti spune asa ceva, desi primii care ar trebui sa se gandeasca ca nu e bine sa duca o viata in pacat sunt ei si cei ca ei.
Dincolo de aberatiile pe care sunt in stare sa le sustina unii, din motive "religioase" sau alte motive(unii atat de absurzi incat sustin si pastrarea copiilor rezultati din viol sau incest), femeia e pe primul loc. Daca ea nu vrea sa-l pastreze nu-l pastreaza!
Femeia deja traieste,"copilul" nu a respirat niciodata.Si cum poti sa pretinzi ca vorbesti de iubire daca putin iti pasa de femeia pe care o obligi sa dea nastere fara voia ei la un copil(sau ii ceri sa faca asta)?! Copilului ce i-ai oferi...nu aceeasi vrajeala si nu ai pretinde aceleasi absurditati si de la el? Sa faca ce vrei tu, nu ceea ce il face pe el fericit?!
El poarta o foarte mare parte din vina dar si tu nu trebuie sa te lasi furata de aparente. Daca el are "experienta", nu inseamna nici pe departe ca e responsabil! Asa ca pe viitor ai grija de tine, nu astepta sa aiba altii...
Sa te simti vinovata, nu are rost si nici nu ai motive! Daca il pastrai fara sa simti dorinta, era cu siguranta mult mai rau, atat pentru tine cat si pentru copilul pe care l-ai fi nascut...

Trista povestea ta, eu nu sunt in masura sa iti spun ce sa faci pentur ca deja problama ta este psihologica, deci te sfatuiesc sa mergi la un psiholog!

Te admir foarte mult pentru faptul ca iti recunosti greseala si-ti pare rau. E bine ca esti sanatoasa; majoritatea avorturilor devin tragedii. Cel mai bine e sa nu te mai gandesti, sa faci lucruri care te fac fericita.Sa te gandesti ca intr-o zi vei avea copilul tau si-i vei oferii toata dragostea ta.Cu iubitul tau, tu stii cel mai bine ce sa faci. Daca tu crezi ca relatia voastra nu mai are nici un viitor pune-i capat.Cu siguranta iti vei gasi jumatatea si vei fii fericita alaturi de un barbat care-ti v-a oferii sprijinul in tot ceea ce vei face, ca e rau sau bine.Iti doresc mult succes, si sper sa fii fericita! Pup

In primul rand nu-l mai invinui pentru ca o sa-si ia campii si nu-l mai vezi. o sa ramai singura.Asta e, nu v-ati protejat, greseala voastra. dar faptul e consumat. poate ca totusi ai facut ce trebuie. daca se intampla ceva? poate Doamne fereste te parasea, pentru ca nu voia copil, cum il cresteai singura? ai grija pe viitor.si incearca sa treci peste.stiu ca nu e usor.imi pare sincer rau!

E bine macar ca nu te-a parasit si chiar daca s-a intimplat faptul e consumat, iar greaseala e amindurora doar ca el ca baiat (avind mai multe relatii sexuale) trebuia sa aiba mai multa grija sa nu se intimple ce sa intimplat.Insa eu cred ca ar trebui sa incepi o noua viata ori cu el alaturi ori fara el caci asa poate vei ajunge sa uiti(macar partial)de cele intimplate.Pentru ca cine stie, tu stai aici cu gindul la el si constiinta incarcata de la geaseala pe care ati comiso amindoi iar el departe de tine.

Imi pare rau pentru cele intamplate. Da, cred ca e ce mai rau lucru posibil, sa nu acorzi o sansa unei fiinte care nu are nici o vina.
Dar avand in vedere ca decizia a fost a ta, nu prea pot spune multe. Cred ca erai f panicata de chestia asta, si nu mai judecai cum trebuie. De asta s-a intamplat, ce s-a intamplat. Poate ca si prietenul tau ar trebui sa fie mai apropiat de tine, si sa discutati mai mult despre asta, sa te ajute sa treci peste acest lucru urat din viata ta.
Bafta! si ai grija pe viitor.

Ar trebui sa tii un post negru, asta inseamna sa nu mananci nimic toata ziua si sa te rogi.De uitat nu vei uita niciodata de aceea el ar trebui sa fie aproape de tine sa te incurajeze sa mergi mai departe, asta a fost o invatare de minte pentru amandoi, stiu a fost o greseala nu a ti vrut dar asta e, trebuie sa fii tare sa poti trece peste asta.Multa bafta!

E o istorie foarte trista.imi pare rau.nu trebuie sa te judece nimeni pentru ca toti greshim in viata si asta a fot greseala ta.
CU prietenul tau e si vorbeshte foarte serios pentru ca asta nu e viata el intr-o parte si tu in alta. daca locuiti-locuiti impreuna daca nu. nici nu stiu. Intreaba`l de logodna nu`ti fie frica si ce daca estifata? oricum e viata voastra trebuie cineva sa se gindeasca cum sa fie mai bine )
iti doresc ff mult succes )

Decizia am luat-o impreuna cu el. A fost cu mine acolo, a vorbit si el cu doctorita. Dar fiind departe unul de celalat, simt ca parce el a uitat. El nu stie ca eu inca am cosmaruri, ca sufar enorm pe chestia asta.Nu stie nici ca il invinovatesc. M-a intrebat atunci daca il urasc pentru cele intamplate. i-am sp ca nu.Si nu il urasc, dar dupa ce m-am dezmeticit am realizat ca trebuia sa aiba mai multa grija. Faptul e consumat. Sper doar sa imi revin in urmatorii ani si sa putem duce o viata cat mai normala impreuna.Anul asta vreau sa botez un copil, i-am sp si lui si e de acord.(aa si am tinut si postul Pastelui, tot, dar nu am avut voie sa ma impartasesc)Sper sa fie bine pe viitor.Va multumesc mult de tot pentru sfaturi. V-am simtit ca pe niste adevarati prieteni.

Draga mea, si eu am trecut prin asta, au trecut ani de atunci, cu timpul incepe sa se diminueze.Sa ai grija de tine! nu mai fi trista, ...in leg cu prietenul tau, testeaza-l in viitor, gandeste-te mai mult la tine.Eu sunt aici, daca ai nevoie! Hai, zambeste, sunt sigura ca ai un zambet tare frumos.

Nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni. Toti avem viata si motivele noastre care ne indreptatesc sa facem un lucru sau altul.Eu am facut ceea ce ai facut tu si ma simt foarte bine. Atunci ma simteam groaznic.Ma durea sufletul. Acum acela care spunea ca ma iubeste la nesfarsit si ca o sa fie mereu cu mine s-a insurat cu alta si are si copii. Reflexionand mult timp mi-am dat seama ca ce bine am facut. Ca oricum dragostea nu dureaza la nesfarsit si copiii pana la urma nu unesc o relatie.Cum te-ai nascut singura in lumea asta, de tine depinde daca vrei sau nu vrei sa ai copii acum sau mai tarziu.Barbatii de regula se gandesc numai la ei. Pentru ei normal un copil este o pacoste cand sunt tineri pentru ca ei au nevoie de distractie sa cunoasca multe femei ca sa se "desavarseasca". Sunt ca oile acum daca am varsta de 30 trebuie sa ma insor sa am familie si cine sa-mi spele nadragii. Este o moda. Nu te mai compilca tine minte de la mine: Cine te iubeste vine la tine, isi face proiecte cu tine si orice i-ai face si i-ai spune te-ar ierta si te-ar sprijini. Crede-ma am gasit un om asa si acum sunt fericita si nu duc lipsa de nimic.Acum poate ca plangi cum am plans si eu ca si al meu iubit acela... era plecat tot asa in afara si cand a venit mi-a spus foarte frumos ca nu are nevoie de mine si ca sunt in afara proiectelor lui de viitor. Dupa ce l-am asteptat o luna jumatate. Asa ca frumos copil i-ati viata in propriile maini, decide si analizeaza daca iti convine sa fi cu el sau nu.Decide pentru tine. E viata ta. Nu a lui, nici a parintilor tai, nici a biserici, nici a societatii. Decat sa suferi pentru doi (tu si copilul tau), mai bine suferi singura. "Pana uiti". Ca se uita. O imbratisare si fi puternica!

Elena tot ce pot sa-ti spun ca toti cresim nimeni nu e corect si eu cred ca d-zeu stie ca in sinea ta nu ai vrut sa avortezi, nu trebuie sa te invinovatesti toata viata pentru.ca nu a fost doar vina ta l-ati facut impreuna si ati cazut de comun acord ca nu e momentul sa aduci pe lume un copil(voi stiti cel mai bine cauza) nu esti prima nici ultima care trece prin asemenea lucru.eu am doua avorturi si vreau sa-ti spun ca la inceput ma simte-am la fel ca tine:somnul nu mai era somn, eram nervoasa toata ziua, incepus-em sa nu mai mananc, plange-am toata ziua, la munca nu ma pute-am concentra si aveam impresia ca(bebelusi avortati)imi state-au pe umeri dar multumesc lui d-zeu ca datorita viitorului meu barbat am reusit sa trec peste asta dar vreau sa-ti spun ca trebuie sa ai si tu vointa ex:imi doresc sa am copiii si nu vreau sa ajung la spitalul de nebuni gandindu-ma numai la greseala pe care am facut-o, suntem oameni si de aceea gresim ca sa fim iertati.Sunt convinsa ca d-zeu stie fiecare intentie a omului, sunt atatea femei care arunca copii la gunoaie si nu au un putin de mustrare asa ca dupa cate ti-am mai spus d-zeu vede de sus.Pe viitor tot ce pot sa-ti spun e sa ai mare grija cu cine intri intr-o relatie iti spun din propria mea experienta, sa nu pui suflet intr-o relatie pana nu cunosti persoana destul de bine(cel mai bine lasa-l sa vezi cei poate capu si daca dupa o perioada buna observi ca int-adevar merita atunci poti sa spui ca ti-ai gasit jumatatea). Sfat:sa nu ai incredere in nimeni nici in cei apropiati pentru ca cum se spune"fratele te vinde". Fii tu insutii, nimeni sa nu te schimbe, fii mai dura si sa ai forta si taria sa treci peste tot ce e mai greu.SA TE AJUTE CEL DE SUS!

Fiecare raspunde pentu greseala lui, daca tu esti constienta ca ai gresit atunci cu siguranta nu vei mai face aceasta greseala niciodata. Te sfatuiesc sa vorbesti cu el sa ii dai de inteles ce iti doresti tu, o logodna, tot ceea ce trebuie sa faci e sa-i spui.Mult noroc si bafta.