Am o problema existentiala hah...nici nu stiu cum sa incep. Teoretic, in august voi avea cununia civila...doar ca eu nu am nicio "tragere de inima", evit cumva discutarea subiectului cu iubitul meu. Il vad foarte incantat cand vorbeste despre eveniment si de multa vreme imi spune ca abia asteapta sa ii fiu sotie. Si eu imi doresc mult de tot sa ii fiu sotie, insa mie imi e foarte teama, imi da cu virgula evenimentul in sine..sunt o persoana extrem de sensibila si in situatiile mai profunde care au legatura cu toata familia mea eu nu imi pot controla emotiile. Imi iubesc familia, e viata mea si un la multi ani daca le urez incep sa bocesc de aceea tuturor membrilor le scriu foarte mult pentru ca verbal nu-mi ies prea multe cuvinte.
Iubitul meu m-a inteles din prima, problema se pune astfel: cum sa gestionez situatia cu aceata cununie? Cum sa fiu mai implicata in discutarea despre acest subiect? Cum sa fac sa nu mai ma agite organizarea evenimentului si cum sa fac sa il privesc ca pe un eveniment normal? Tare mi-e ca in loc sa spun DA eu incep sa plang.
Si inca un mic secret: n-as vrea sa invit anumite persoane (daca ar fi dupa mine, n-as invita pe nimeni, as vrea sa fim noi doi, maxim parintii, mi se pare cumva prea personal si intim momentul ca sa fie impartasit cu "apropiatii" care vin sa analizeze tinutele, atmosfera si mancarea) doar ca stiti cum e : obligatii, dorinte, presiuni.

Unii sunt mai sensibili si mai emotivi. Ca sa opresti plansul poti incerca sa iti misti ochii sau sa clipesti sau incerca alte metode de a nu plange (te poti uita pe net). Succes!

Vorbește cu el. Spune-i să faceți o nuntă restrânsă.
Nici eu nu aș vrea 200 de invitați, cu care poate nu am nici o treabă, dar... obligații, și eu văd momentul ăsta ca pe ceva intim.

Si eu as vrea sa am doar persoanele foarte apropiate la un astfel de eveniment dar din motive diferite fata de ale tale.Eu vreau asta ca sa nu fiu atat de in centru atenției in fata unor "straini" adica nu ma simt in largul meu sa se inhoalbe toata lume al mine, sa rada de mine daca fac ceva mai stângaci sau sa ma barfeasca de cum am facut sau ce am facut.
La tine e mai simplu, eu am anxietate dar la tine parte cu emoțiile se poate reglementa. Vorbeste cat de mult despre chestiile astea acum ca daca iti vine sa plângi sa te mai descarci.Iar cand ajungi la momentul acela da-ti frau liber emoțiile, e ziua voastră si poti sa faci ce vrei fara sa iti pese.De faptul că vei plânge nu ar avea nimeni nimic de comentat, chiar e un moment emoționat si e momentul tau, deci iti permiți.

E important să ții cont și de ce dorește el. Nimeni nu poate mulțumi pe toată lumea, oricum unii comentează și sunt nemulțumiți.Tu propune=ți să te uiți numai la mirele tău.

Haha, multumesc. Hm ....nici mie nu-mi place sa fiu in centrul atentiei. Ohoo si ce atentie va fi in momentul ala, nu stiu...mi se pare ciudat. Sunt si o persoana perfectionista, imi fac tot felul de filme, nu stiu cum as putea sa mi mentin concentrarea doar pe noi doi si atat si.m as mira sa nu ma afecteze ceva in timpul evenimentului.

Da, exact. Ai dreptate...

Asa si eu.
Am plănuit si eu cu a meu sa ne casatorim,doar ca noi nu avem o dată si etc, dar chiar daca el vrea nunta mare eu sunt mai realistă si vreau o stare civilă.
Eu cum fi-am spus, sunt antisociala deci nu am prieteni si nici la nunți nu m-am dus si sincer nici nu prea vreau sa merg asa ca nu as vrea sa imi creez obligați sau sa ma simt prost cand vad ca o grămadă de oameni nu imi vin .Ca sa nu mai vorbim ca din partea lui o sa vine niște persoane pentru care el a muncit in decursul anilor, niște fitosi pe care eu nu am prea vrut sa ii cunosc îndeaproape si atunci am zis pas, starea civila cu cei apropiați ne ajunge.
Acuma la tine daca e plănuit si e doar chestia de emotii o sa le depășești.Eu la nunta fratelui meu unde am crezut ca nu o sa am nici pe dracu am tremurat ca varga si aveam o fata de spart butoane ca imi venea sa plâng si ma abtineam .Pe moment m-am gândit că e horror si ca m-am facut de ras, ca mai au si alti înregistrări si poze de la nunta in care apar si eu varza da după m-a durut in spate, nu mai iau in seama.Cat timp nu am in permanenta acele imagini cu mine nu imi mai amintesc decat de momentele frumoase.Eu sincer daca as fi la o nuntă unde mireasa e emotivă si vărsa câte o lacrimă de fericire, de emotii mie drag