Buna!
E foarte ironic, sarcastic chiar, cu toata lumea.Critica persoanele din jurul lui, ba ca-s urate, ba proaste, etc.Si pe mine ma mai critica, nu atat de tare, dar totusi...El e destul de inteligent, dar prea frumos nu-i, totusi il iubesc.
Nu suntem impreuna, dar totusi e deranjant ca sa mi critice prietenii, atata timp cat nu-i cunoaste.Noi ne certam mereu, tipam unul la altul si mai apoi ne uitam unul la altul si incepem sa radem, sau zambim.E cam tampita situatia.
Mi-e coleg de clasa si suntem destul de mari ca sa ne mai comportam ca niste prescolari.
Cum sa-l fac sa deschida ochii( la figurat) sa vada ca nu mai e joaca de copii, ca tin la el si sa nu mai critice persoanele din jurul lui, colegii si prieteni?
Merci...

Asta tine de ceva legat din trecutul lui vezi tu, el probabil a fost sau este criticat de parinti sau o persoana draga asa ca isi gaseste refugiul in a-i critica pe ceilalti in a se convinge ca nu este el cel mai rau. Daca nu ar face asta s-ar autodistruge. Asta fac si eu, nu in materie de criticat dar ma ascund si eu dupa o masca groasa cat palma. Sar urlu rad tip, injur dar nu sunt eu asta, eu sunt sensibila si usor de ranit. De-aia ma ascund cat pot de mult. Chestia asta e totusi periculoasa pentru ca daca o tine tot asa masca aia va deveni una cu el. in sensul ca va deveni asa cum incearca sa para.
Fa-i complimente, arata-i ca e special pentru ca aici nu numai ca il faci sa nu mai jigneasca pe nimeni dar il si salvezi din a se autodistruge.
Daca tu consideri ca te-am ajutat da-mi funda te rog

Nu ai ce-i face: e neam prost.