As vrea sa va spun si povestea mea de viata, una trista, spun eu, si sper sa nu ma judecati. Bun, deci dupa cum unii stiti din intrebarile mele anterioare, sunt gravida in 2 luni, de tatal bb m-am despartit pentru ca imi ameninta familia si imi spunea ca ma omoara daca il las sau ma vede cu altul; pura gelozie care deja devenea agasanta, cand mergeam cu el pe undeva si ma uitam la cineva imi arunca cu servetelul in fata si devenea agresiv, nu puteam sa ma uit nici pe strada dupa 'oameni' ca-mi punea fel si fel de intrebari, barem sa mai socializez pe facebook sau pe internet. Cu chiu cu vai ne-am despartit pentru binele meu, spun eu, iar acum vine partea mai interesanta. Inainte de a-l cunoaste, am fost cu un baiat 2 ani de zile, primul din viata mea, prima mea mare dragoste as putea spune, pe care l-am iubit enorm si inca o fac, din pacate. Dupa despartire, am inceput din nou sa vorbesc cu el pe messenger, intre timp el tot imi scria, cateodata ii mai raspundeam, dar nimic altceva. Azi urma sa ne intalnim, de cate zile stabilisem, chiar aveam nevoie sa-l vad pentru ca ii simt lipsa, vroiam sa-i spun de sarcina mea, sa ma descarc oarecum, sa-i spun trairile mele. Si surpriza, aseara am vorbit pe mess si mi-a zis ca daca avem ceva de discutat putem discuta si pe mess, el vrea sa facem dragoste. Mi-a picat fata cand am auzit asta, chiar credeam ca ii era dor de mine, jura ca inca mai tine la mine, iar apoi dupa ce s-a deconectat, i-am lasat mesaj si i-am spus ca trec printr-o perioada grea din viata mea, ca am ramas gravida si ca nu cred ca mai are rost sa ne mai vedem vreodata, din moment ce el vrea sex si eu nu pot sa fac asta. M-a dezamagit foarte mult, am plans o gramada. De dimineata am vazut ca era conectat pe un alt id, nu pe cel pe care eu ii lasasem mesajul si acum nu stiu daca a vazut mesajul sau nu. Trebuia macar sa ma anunte ca nu ne mai intalnim, aseara ramasese ca ne vom vedea astazi... Singurul lucru care ma face sa merg mai departe este gandul ca voi fi mamica, desii sunt singura, o sa razbat pentru bebelusul meu. Stiu ca unii ma vor critica, dar uneori simt ca viata a fost char nedreapta cu mine, am fost folosita si mintita si de fostul meu pe care l-am iubit si inca il mai iubesc, si de tatul bb meu! Imi cer scuze daca este mult prea mult de citit, dar am rezumat cat se poate de mult, sper sa intelegeti!

Merci mult:*

Pai mai ai cateva saptamani in care poti face o intrerupere de sarcina - nu sta pe ganduri. Copilul la stadiul asta nu e mai om decat apendicele tau.

Nici unul din papagalii care "te respecta" aici in forum nu or sa te ajute cand o sa dai de greu. Iar in ce priveste "taticul care o sa va iubeasca pe amandoi" - vise placute. O sa-l cresti singura si copilul o sa stie foarte bine ca e diferit de ceilalti copii.

Copiii o sa poti face atunci cand o sa fii intr-o relatie cu cineva capabil si dornic sa-si asume aceasta responsabilitate si cand o sa ai maturitatea emotionala care iti lipseste acum, dupa cum e evident din mesajele tale.

Ok, dar ai grija sa nu afle ca micutul exista. Daca incearca sa iti faca ceva apeleaza la ajutorul Politiei. Dar chiar, cati ani ai?

S-o crezi tu. Numai panaramele fac avort( cu exceptia unor cazuri de malformatie). Poate ai mentalitatea aia de roman stupid, si vorbesti in nestire de cauza Good-bye

Imi place mentalitatea ta de doamna stilata. Doar panaramele fac avort? Ciudat. Stiam ca doar panaramele fac bitangi (aka copii din flori). Stii de ce n-o sa le respect eu pururi pe cele ca tine? Pentru ca fac pe victimele. Pentru ca sunt slabe si incapabile sa faca decizia justa. Pentru ca vor sa fie independente, fara sa stie ce inseamna asta. Tu vei fi una din alea care fac gat ca nu primesc ajutor pentru copii. Si din cauza ta eu n-o sa fac copii niciodata. Nu ma pot inhama sa distrug o viata din cauza de "greseala", "imprudenta" sau "numa' panaramele fac avort". O sa-ti vina mintea la cap cand vei vedea ce usoara e viata.

Imi pare foarte rau pentru toata situatia in care te aflii.Nu este una usoara, dar cu toate astea tu ai luat o decizie de apreciat si de laudat aceea fiind de a pastra bebelusul.Sunt foarte multe femei care cand se vad intr-o situatie ca a ta se duc fuguta la ginecolog pentru un avort.Ma bucur pentru decizia care ai luat-o si nu uita "ce este al tau este pus deoparte".Iar in priviinta celor 2 barbati sfatul meu este sau nu ii mai bagi in seama pentru ca niste oameni ca acestia nu merita nici macar un "buna ziua" respectuos pe strada.Iti doresc toate cele bune, multa sanatate si daca vreodata vrei sa vorbim lasa-mi un mesaj.

"Panaramele" nu fac avorturi pentru ca stiu sa se protejeze, asta e meseria lor. Cine ti-a bagat in cap prostia asta putea mai bine sa te invete ce e ala prezervativ, sterilet, perioada fertila a lunii etc.

Acum lucrul e facut si accept decizia pe care o iei, vreau sa subliniez doar ca ai o responsabilitate mare fata de copil si acesta e lucru ar trebui sa primeze in decizia ta, nu vorbele de claca si prejudecati de tipul "doar panaramele fac avort". Nici o metoda contraceptiva nu e perfecta si ORICE femeie are dreptul sa faca avort daca nu-si doreste copilul.

Si nu e doar o chestiune de dorinta, trebuie sa-ti pui si intrebarea daca ai ce sa-i oferi acestui copil, ori tu din start i-ai produs un handicap greu de recuperat prin lipsa tatalui. Sa ma ierti dar scoala foarte multa nu pari sa ai, sper macar sa ai o situatie materiala buna.

Sictir ca nu te-a bagat nimeni in seama. Vezi-ti de viata ta "perfecta".