Fiti sinceri va rog,din punctul vostru de vedere infidelitatea esti ceva grav? Vi se pare corect faptul ca femeile sunt judecate si etichetate spre deosebire de majoritatea barbatilor? Credeti ca infidelitatea uneste sau distruge? Ati putea trece peste infidelitatea prietenei/prietenului, sotului/sotiei?
Acord funda celui mai sincer si complet raspuns

) Asta a fost buna!

M-a surprins putin faptul ca aceasta intamplare e,, lansat" o serie de discutii in contradictoriu.Ambii aveti partea voastra de dreptate, Bellalssa are dreptate ca unele persoane nu accepta infidelitatea, li se pare lipsa de respect fata de persoana iubita.
Mi-a placut la remus1007 faptul ca are o gandire moderna si a cazut de acord cu partenera sa aiba o relatie deschisa.
I-am dat funda lui krakilla fiindca, din punctul meu de vedere are cea mai mare dreptate.Infidelitatea apare si daca iubesti si nu concepi,se intampla sa clahezi, de la o atractie sexuala, si sa continui, sa confunzi dragostea cu atractia, dar pana la urma tot la persoana iubita ramai.

Pai eu asta spun de la inceput. n-avem nicio problema chiar daca suntem infideli

Infidelitatea trebuie sa coincida cu sfarsitul unei relatii, indiferent de circumstante toleranta ar trebui sa fie 0.

E ciudat ca ai capacitatea de a intelege ca fiecare om traieste in propria bula si judeca intreg universul dupa cateva principii pe care le-a capatat sau si le-a insusit pentru ca imediat dupa sa incerci sa-ti proiectezi propria realitate asupra unui alt om, care vede lucrurile diferit.

Eu vad lucrurile mult mai simplu, o relatie nu e neaparat definita de respect. O relatie este definita de catre lucrurile stabilite de comun acord intre cei doi (sau mai multi...) parteneri. Ei isi stabilesc granitele intr-o relatie pentru ca pana la urma este a lor si doar pe ei ii priveste. Ca asta se va materializa prin castitate, gang-bang-uri sau oua crude pe burta goala, vinerea dimineata, e problema celor implicati in respectiva relatie.

Oricum, ai un discurs coerent si asta e de apreciat. Foarte buna observatia ca Remus isi proiecteaza propria mentalitate asupra tuturor si se asteapta ca toata lumea sa reactioneze ca si el. Ce e ciudat, cum spuneam si la inceput, este ca nu ti-ai dat seama ca faci acelasi lucru.

Stii cum e... fiecare vede o realitate a lui si un adevar al lui dar adevarul real o fi pe undeva pe la mijloc. Pana la urma in mintea mea imi pot face o realitate a mea cum ca sa omori pe cineva nu e nimic gresit, dimpotriva, il scap de o viata grea, sau ii fac bine altuia omorandu-l pe acela. Adevarul insa este altul si oarecum totul trebuie sa aiba si o logica. Oare sa fie bine daca o sa omor pe oricine ma deranjeaza? Asa vad eu lucrurile si in relatie. Nu neg faptul ca poate Remus e O.K. cu relatia lui in care amandoi sunt de acord cu asa ceva. Sunt altii care isi schimba partenerii intre ei etc. Dar eu spun ca pentru a avea o relatie sanatoasa si de lunga durata trebuie sa existe niste valori. Sunt foarte curioasa daca peste vreo 10-20 de ani Remus o sa vina sa imi spuna ca este cu aceeasi fata de acum si nu a schimbat nimic la relatia lui. Stii cum e cu hipiotii... nu stiu daca ai intalnit vreun hipiot batran. Asta inseamna ca si-a trait nebunia, pana la un moment dat cand a revenit cu picioarele pe pamant, s-a dus si s-a spalat si a zis ca are nevoie de un serviciu, de o familie, de o stabilitate. Nu stiu daca are vreo relevanta si daca ai inteles exact ce vreau sa spun. De acord cu tine si cu Remus ca fiecre isi impune limitele intr-o relatie si dupa cum spui e problema lor, si eu nu incercam sa schimb pe nimeni. Doar imi spuneam punctul meu de vedere pentru o relatie sanatoasa de viitor. Eu poate ca ma astept sa reactioneze lumea la fel ca si mine in anumite cazuri cum spui, pentru ca nu e nimic rau si nu ar avea nimic de pierdut. In rest, multumesc pentru aprecieri.

) Se pare ca nu esti tu in masura sa spui asta. Din fericire deciziile referitoare la viata mea nu sunt in mainile tale. Dar iti doresc totusi o viata usoara de "femeie".

Infidelitatea poate aparea si in cumpluri bine incheghate si fericite. Adesea multe persoane inseala din curiozitate chiar daca mariaujul lor este bun. Cat despre asa zisul egoism ca nu poti obliga o persoaa sa stea cu tine,nimeni nu poate sa-si ia libertatea de a-si construi fericirea pe nefericirea altuia. Simplicati usor si nu constientizati trauma suferita celui incornorat din cauza hormonilor neastamparati ai infidelei spunand cu naivitate din egogism ca nu este atat de grav,dar simpomele si traumele emotionale suferite o data cu o astfel de experienta poate lasa urme adanci. Tradarea poate omori tot echilibru relatiei, dar mai ales obisnuieste sa omoare increderea si echilibrul interior. Sentimentele de furie si de frustrare se transforma, odata cu trecerea timplui, in agre agresivitate, indreptata atat asupra acelorlalti, cat si asupra propriei persoane.

Vorbesc din propria experienta, nu dupa ureche, pentru ca din cauza infidelitatii inutile a FOSTEI sotii care deja la varsta ei de 35 de ani aveam 20 de ani de casnicie si doi copii, trauma emotionala m-a afectat fizic, psihic si emotional, incat am slabit 30 de kg. Asa ca,donsoara Denisa Alexandra,daca din punctul dvs de vedere infidelitatea apare cand nu-ti mai merge relatia,ca de obicei relatia nu mai merge bine atunci cand unul din parteneri se gandeste din propria decizie sa se aseze la alta masa a dragostei (deja tradeaza prin tradare si de numeste tradare),generand in mintea lui nevoi fizice si emotionale,punctul dvs de vedere este total gresit,pentru ca partenerul in loc sa comunice si sa spuna ce il nemultumeste si ce nu mai merge incercand sa repare acele chichite, ei aleg sa insele pe ascuns, pentru a-si umple asa zisul gol emotional, cand de fapt isi umple altceva, fara sa se gandeasca la consecinte si la urmari, tratand infidelitatea ca pe un lucru minor.

Si ce ne facem aunci cand cauza infidelitatii este curiozitatea?

Daca infidelitatea se produce pur si simplu pe fondul satisfacerii unei curioztati, inseamna ca persoana respectiva este animata de dorinta de a experimenta trairile inedite ale unei aventuri mai mult sau mai putin periculoase.

Da,infidelitatea este grava,pentru ca este un afront familiar și al căsniciei. Infidelitatea, de orice tip,fie ea emoțională sau fizica,este imorala,indecenta și păcătoasă,pentru ca dăunează societății (ducând adesea la divorțuri,la destramari,și în cele mai multe cazuri infidelitatea poate fi fatala). Cat despre infidelitatea femeilor și a bărbaților, nu difera, dar bărbații condamna infidelitatea sexuala, iar femeile condamna infidelitatea emoțională. În cele mai multe cazuri gelozia si infidelitatea infidelitatea ucide. Peste infidelitatea soțiilor nu poate trece niciodată în totalitate nici un soț. Unii încearcă și chiar vor, dar este imposibil sa treci în totalitate peste. Nu poate trece din cauza orgoliului, mândriei, demnității, pentru ca stima de sine le este atinsa, etc. Am încercat sa trec peste infidelitatea soției mele, dar nici acum după 3 ani și jumătate nu am putut trece peste infidelitatea ei, dar nici nu o port ierta indiferent cât as vrea eu de mult. Deși, suntem căsătoriți de 20 de ani cu doi copii împreună, nu o pot ierta și nu pot sa îmi vindec rănile din suflet. De teama consecinței ea este fugita în lume. Crede și spera ca timpul și distanta o vor tine în siguranță și ca cu timpul îmi vor vindeca rănile din suflet, dar se inseala amarnic. Trăiesc doar pentru ziua cea mare când o voi găsi. Păcat de copii care sunt la mine! Dar durerea este prea mare și nu pot sa o iert pentru fapta ei mârșava și pentru durerea ce mi-a provocat-o ani la rand. Este un abuz emoțional. Infidelitatea este o crima, dar una emoțională.

Greșit, Denisa Alexandra, pentru ca ceea ce vrei tu sa insinuezi este ca infidelitatea este o consecință. Anonim vine cu contraargumentul care este incontestabil,care contrazice aceasta ipoteza precum ca infidelitatea este consecinta dintre nevoile fizice și cele emoționale... Ai un tipar de gândire tras la xerox, debitand aceleași texte pe care le regăsești la oamenii de bodega cu mintea cât fecalele unui acarian: "nu o poți obliga sa stea cu tine",apoi îți furi singura căciulă recunoscând ca o relație se bazează pe sinceritate și pe încredere. Înainte de a vocifera, gândește lucid,moral, decent, coerent, pentru ca recunoști oarecum ca o relație se bazează pe încredere și sinceritate, dar,în schimb, debitezi cu un infantilism ieșit din comun cum rar mi-a fost sa citesc vreodată : "" Din punctul meu de vederea infidelitatea este atunci cand nu-ti mai merge relatia si nu vrei sa ii jignesentimentele partenerei/lui, nu este chiar atat de grav, adica te superi pe persoana care a facut ca ce? ". Răspuns: dacă ceva nu merge în relația de cuplu, trebuie comunicat pentru a rezolva problema. Probleme cu care se confrunta des majoritatea cuplurilor sunt diverse: stingerea pasiunii, monotonia, lipsa de comunicare, distanta, rutina zilnica, sexul slab, lipsa banilor, etc. Însa,infidelitatea nu este soluția, ci comunicarea este soluția salvatoare dacă îți iubești partenerul... Iar punctul tău de vedere infidelul inseala pe ascuns pentru ca nu vrea să-i rănească sentimentele. Se vede ca ai experienta, Denisa Alexandra, dar te asigur ca este doar o chestiune de timp pana când infidelitatea este descoperita sau recunoscuta. Oamenii morali și decenți se respecta pe ei însăși și pe partenerii lor și nu inseala. Nu îl înșeli,ci el se înseala în privința ta. Iar pentru cultura ta generala, ar trebui sa știi ca infidelitatea este o crima, dar una emoțională. Este o fapta grava imorala și indecenta ce are ca consecință un împac grav emoțional negativ. Te destabilizează emoțional. Adulterul, este singura fapta în Biblie menționată de doua ori. Cu tipul tău de gândire, pe mana mea sa fi fost tu, asa, ca sa îți arat pe îndelete ce înseamnă egoismul la bărbați.

Cel mai prost punct de vedere și cel mai prost comentariu ai dat vis-a-vis despre infidelitate. Comentariul tău demonstrează clar ca preferam sa înșelam pe la spate, tocmai din cauza ca suntem conștienți ca infidelitatea este un abuz emoțional ce ne rănește partenerii de viata... Dacă infidelitatea normala și nu ranea nu și nu era periculoasa, toți înșela fățiș, nu? Iar motivul când relația nu mai merge bine sunt cu zecile, dar obligația noastră morala este sa comunicam cu partenerii noștri de viata despre necesitățile noastre. De obicei, atât bărbatul și femeia inseala atunci când le lipsește ceva. Dar prin comunicare sincera se poate rezolva. Dar din egoism preferam sa înșelam și sa luam din alta parte căutând în alta parte...

Corect. Nimeni nu se naște infidel, dar exista predisponibilitatea în fiecare, pentru ca oamenii prin natura lor sunt poligami. Decenta și moralitatea pot fi mai puternice decât decizia de a înșela.