Voi credeti in iubirea neconditionata? V-ati putea iubi parintii neconditionat? Dar iubitul/iubita?

Eu consider ca e mult mai usor sa iti iubesti partenerul neconditionat, deoarece el nu e mama sau tatal tau. Nu are nicio responsabilitate fata de tine, nu trebuie sa iti plateasca studiile, hainele, mancarea etc. Si nici tu nu ai vreo responsabilitate fata de el. Daca va iubiti, va iubiti neconditionat. Pur si simplu va placeti reciproc si vreti sa fiti impreuna de bunavoie. Iar asta cred eu ca e iubirea suprema. Dar cand parintii nu isi isi ajuta fiul/fiica, refuza sa ii plateasca lucruri de care chiar are nevoie, il subestimeaza, il descurajeaza, il jignesc s-a.m.d., mai poate fi vorba de iubire neconditionata? Poti iubi neconditionat un om pentru simplul fapt ca e sange din sangele tau, daca in rest el se poarta cu tine indiferent sau chiar urat?

E doar o curiozitate, nu are legatura cu viata mea. Doar vreau sa aflu daca mai are cineva aceeasi parere.

Bine atunci, uite doua cazuri asemanatoare: ai nevoie de bani pentru ceva anume. Nici partenerul nici parintii nu iti dau fiindca nu vor. Pe partener il iubesti in continuare, pentru ca nu l-ai luat din interes. Nu e obligat sa iti dea. Dar parintii au o responsabilitate mai mare fata de tine decat partenerul tau, si e datoria lor sa o indeplineasca.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Pai si aici sunt mai multe variante, daca nu mai esti in grija lor si vrei o suma de bani sa zicem sa iti iei un televizor, e cam aiurea din partea ta sa le ceri si chiar daca le-ai cere si nu ti-ar da, nu ar trebui sa te deranjeze, dar daca ai nevoie pentru ceva neaparat, gen o operație, ti s-a stricat masina iar tu ai un loc de muncă la care nu poti ajunge decat cu masina dar nu ai bani suficienți pentru reparație, esti dat afara de unde stai daca nu platesti chiria, in situatii de genul daca nu te-ar ajuta, nu e neapărat sa te superi pe ei, depinde si de comportamentul lor, daca cand le ceri ajutorul ei sunt ceva de genul : "Descurca-te, nu ma interesează, nu te-am pus eu sa iti faci datorii sau sa iti cumperi mașină", atunci da, te superi pe ei dar tot nu e obligatia lor pana la urmă dar daca raspunsul lor e ceva de genul "Am vrea sa te ajutam dar nu putem" e altceva ( acum am putea devia si aici la o alta discutie ca ei poate au bani dar spun ca nu au pentru ca sunt zgârciți sau nu vor sa iti dea tie ). Dar daca stai cu ei in casa si nu vor sa te ajute cu anumite lucruri, gen sa iti plateasca școala, sa iti cumpere haine, sa iti cumpere ceva de care ai nevoie, da, e cam aiurea dar nu neapărat sa nu mai vorbesti cu ei sau sa ii urăști, ii tratezi mai cu indiferență, adica cum te trateaza si ei pe tine.
Iar cu partenerul e aceeasi chestie, depinde cat de mult tii tu la el, cat ține el la tine, daca stati separați si nu vrea sa te ajute cu ceva, da, nu m-ar deranja dar daca stati impreuna si sunteti de ceva timp sau mai sunteti si căsătoriți si nu vrea sa te ajute, are si el o responsabilitate față de tine, pana la urma pentru ce sunteți impreuna? Doar sa faceti sex, sa mancati ceva împreună si dupa nu va mai intereseaza unul de celălalt?
Aici depinde si de caracterul tau si cum accepti lucrurile, ca poate mie daca imi spun parinti ca nu ma ajuta cu ceva, nu ma deranjează, dar poate daca iti spun tie, te superi si invers. Sau poate daca tie iti spune partenerul de viață ca nu te ajută cu ceva, te doare in cot, dar altuia daca ii spune se poate enerva si ii poate spune " Ia ieși pe ușă afară", asta daca e casa ta, daca nu, iti poate spune el tie sa iesi pe usa daca ii ceri ceva sau nu iti convine ceva. Deci depinde cel mai mult de cum accepti tu aceste decizii a lor.

Răspunde

Raportează

Evaluează