Buna tuturor, nu vreau sa va plictisesc.si nici sa primesc raspunsuri stupide, momentan sunt foarte confuza dar am nevoie de niste pareri serioase daca s-ar putea.si da... e inca una din intrebarile acelea? (mai mult)

Question

Buna tuturor, nu vreau sa va plictisesc.si nici sa primesc raspunsuri stupide, momentan sunt foarte confuza dar am nevoie de niste pareri serioase daca s-ar putea.si da... e inca una din intrebarile acelea legate de relatii. dar va spun de la inceput nu sunt o pustoaica ratacita de 12 ani care are o relatie de 2 luni si se intreaba daca se va casatorii cu actualul "iubit". Asa.am 18 ani si sunt implicata intr-o relatie de aproximativ 5 luni. am mai avut 2 relatii inainte (ma refer acum la cele in care a fost multa iubire in joc. din partea mea) in urma acestor relatii poate suna stupid dar poate totusi mai sunt persoane care au patit ca mine, si anume ca nu mai pot avea incredere asa de usor in alta persoana(e normal sa iti capete greu increderea o alta persoana, dar cand acest "greu" ajunge sa fie undeva la 3 luni dintr-o relatie de aproape 5 eu cred ca ceva nu e bine). tocmai din teama de a nu fii dezamagita din nou. da stiu am 18 ani si nu e ultimul din viata mea, dar nu mai vreau sa ma atasez de cine nu merita. ok povestea pe scurt ar fi ca. el este mai smecheras asa de felul lui, a fost nascut/crescut si a copilarit in anturaje de genul, nu caracter "de cartier" dus la extrem insa cateva trasaturi sunt din acea lume, si probabil din cauza conceptiilor lor nu isi arata sentimentele aproape deloc. are uneori momente cand imi mai da de inteles si imi spune ce simte pentru mine.insa de multe ori nu prea. si nu stiu de ce dar imi sare tandara din orice, ma enervez pe el urlu.ma cert cu el. iar ulterior se dovedeste ca el de fapt nu face nimic rau, sau ceva din ce cred eu ca ar face el. numai eu urlu ca o nebuna:|. nu-mi plac situatiile de genul dar m-am gandit bine si am realizat ca in momentele de tensiune imi pierd absolut toata increderea care o am in el.nu e foarte multa dar si pe aia o pierd. si nu mai vreau sa fie asa. de tinut la el tin, mai mult decat constientizez:|... Trebuie sa recunosc, de foarte, foarte multe ori am crezut ca ma minte cand imi spunea ca merge undeva sau face ceva. dar apoi se dovedea ca nu ma minte, si ma simt oribil fata de el pentru ca el are mare incredere in mine.imi arata ca nu ma minte, dar din trecut m-am invatat minte ca nu tot ce zboara se mananca iar acum nu mai mananc nici ce zbura de fapt:|. Sunt nedumerita, am si ceva probleme acasa de ceva vreme care ma agita foarte mult si nu reusesc nicicum sa ma adun. si de asta apelez la voi. poate e cineva capabil sa-mi dea un sfat sa ma trezesc din starea asta:( ca e nasol rau. nu mai stiu ce sa fac. a si am uitat sa precizez de un prieten de-al lui care isi cam baga nasu, eu nu am stiut ce fel de om e si de 2 ori m-a mintit cu niste chestii iar eu am luat-o de buna, ca proasta si prima si a 2a oara l-am sunat si am inceput sa urlu pe el si saracu nu stia ce ma apuca:| insa acum ultima data ne-am certat rau insa nu s-a suparat pe mine. i-am spus sa-si tina prietenii departe de relatia noastra ca se ajunge intotdeauna unde nu trebuie. dar vreau sa stiu daca puteti spune din proprie experienta sau pur si simplu un sfat. de ce ma simt asa cand imi arata ca pot sa cred in el? si. de ce nu pot crede in el in totalitate?(inclusiv in momentele cand sunt cu nervii la pamant, adica atunci cand mi-o pierd pe toata). daca ati ajuns sa cititi pana aici vreau sa va multumesc pentru timpul acordat si sa-mi spuneti o parere, nu ironica. m-ar putea ajuta. Pupici :*

identitate · Accepted Answer

Mda...Complicata problema.De fapt problema e simpla insa e complicat de explicat.O sa o fac pe scurt, foarte pe scurt.Pentru a explica detaliat, cred ca ar trebui sa scriu o carte.:D
Din pacate e plina lumea de oameni aflati in situatia ta, de ambele sexe.Problema cea mai mare e ca oamenii ca tine gresesc putin,"pe ici pe colo,prin punctele esentiale". Plecand de la niste premise gresite, nu ai cum sa ajungi decat la concluzii si comportamente gresite.
Intai de toate, nimeni nu e vinovat pentru deceptiile tale anterioare.Cand vorbim de incredere (ma refer la cea din relatiile de cuplu)...Increderea nu se castiga, se ofera, din start.Dupa...se pierde, sau nu.Inca de la inceput se acorda toata increderea.Nu e normal ca cineva sa plateasca oalele sparte de altii.E o atitudine incorectaa,deplasata si total incompatibila cu iubirea.
O alta mare problema e ca atunci cand cineva nu are incredere in persoana cu care are o relatie,de fapt nu are incredere in sine si, si mai grav, adesea nici nu realizeaza asta.Nu e vorba de el ci de tine.Nu in el nu ai incredere ci in tine.Cine are incredere cu adevarat in sine, exclude din start posibilitatea ca ceva rau sa se intample.Si chiar daca constientizeaza ca exista si aceasta infima posibilitate, nu se teme deloc.
Nu stiu cat tii cu adevarat la el si cat tii de el, de fapt.Si asta e o a treia mare problema. Daca ai tine la el...nu te-ai comporta asa.Asa cum am mai spus si in alte cazuri (pentru ca e ceva foarte des intalnit,din pacate), confunzi ceea ce simti pentru el cu ceea ce tu astepti de fapt de la el.
Daca tii la cineva, daca iubesti...nimic nu e conditionat si nici nu mai e nevoie de tampenia aia de incredere.A iubi inseamna, prin "definitie", a darui NECONDITIONAT si DEZINTERESAT si fara a astepta ceva in schimb.Deci,ceea ce ofera si face persoana careia ii oferi iubirea si/sau din iubire e doar...un fapt divers.
Atat timp cat intelegi lucrurile astea simple si chiar crezi in ele, nu mai exista probleme.
Comportamentul tau e de-a dreptul egoist.Trebuie sa intelegi asta.Si o sa pierzi mult, foarte mult.Ce iti spune el conteaza mai putin.Iar vorbele sunt vorbe. Faptele insa spun totul.Eu ma mir si ma crucesc ca inca e prin preajma ta. Daca as fi fost in locul lui (si foarte multi altii), as fi fost...depaaaaaarrrrrrrrte!
Si nu mai face si pe "dictatoarea" spunandu-i unde sa-si tina prietenii.Nu el ii tine aproape sau departe si,mai ales, nu ei sunt problema ci...tu!
Ai in tine un gol. Poate ai unele scuze.O fi fostele relatii, chestii mai vechi...sau altceva.Dar nici nu mai conteaza. Oricat ti-ar cauta cineva scuze, nu o sa faca asta la nesfarsit si nici nu o sa accepte la infinit un asemenea comportament.
Golurile provoaca egoism si comportamente aiurea, ca al tau.Deci poti fi scuzata.Numai ca nu te ajuta cu nimic asta.Trebuie sa umpli golurile alea.Numai ca,contrar opiniei generalizate,golurile nu se umplu atunci cand celalat ofera la fel de mult sau,"preferabil", mult mai mult! Golurile le umpli oferind, neconditionat.Nu iubirea altora pentru noi ne face fericiti ci iubirea pe care o simtim si oferim noi!
Ce sa faci? Baga-ti mintile in cap si pupa-l pe toate partile! Ai un noroc chior dar esti prea oarba sa vezi asta!
Iar daca el are incredere in tine,e pentru ca a inteles multe si pentru ca,chiar daca ai impresia ca nu o arata, te iubeste. Daca tu nu iti dai seama, e pentru ca tu nu (prea) il iubesti.Nu prea ai cum sa intelegi ceva ce nu simti, nu traiesti.
Relaxeaza-te! Baiatul asta chiar merita! Si oricum, fraza asta ar trebui sa nu o fi scris.Dar...na! Asa sunteti voi femeile, mai ...egoiste!:P 
Si,oricum, traieste azi, nu gandindu-te la ce "dezastru" ar putea fi maine.O dezamagire nu e nici pe departe atat de grea pe cat e felul tau de a trai si a te comporta.Se termina,cazi o singura data.Te ridici,te scuturi si mergi mai departe...
Cu frica si durerea ca ar putea sa se intample,ca ar putea veni momentul ala,traiesti in fiecare zi si in fiecare clipa!
Iubirea si fericirea nu au legatura cu "castigul".Si oricum, in iubire si in viata, nu trebuie sa stii cum sa castigi sau sa castigi fara sa stii cum...de ce... Important e sa inveti sa pierzi si sa realizezi ca,de fapt,nu ai nimic de pierdut.
Si,inainte de a astepta, de a pretinde, gandeste-te ce oferi...

IloveME · Answer

Pffff...si eu trec exact prin asa ceva,doar ca atunci cand ma apuc de zbierat si el se enerveaza p mine.
chiar am sa-ti urmaresc intrebarea sa vad c rasp primesti!
eu c pot sp? lipsa de incredere chiar daca el nu are nici o vina o avem din trecut, un trecut d care nu mai vrem sa ne reamintim si trece prin el! de multe ori ma intrebam oare pana cand imi mai suporta fitele? j uite ca saracu o tot face.ne dovedeste ca ne iubesc, dar parca niciodata nu-i de ajuns.p zi c trece vrem mai mult, nu gandim ca poate si noi reactzionam asa.eu am incercat inainte sa explodez sa ma pun in locul lui. daca gandesc ca l-ar inerva ma inervez si eu, daca nu incerc sa trec peste si sa fim bine.nu intotdeauna imi reuseste dar macar ii un inceput!
succes si tie! daca reusesti cumva sau sti vreun sfat il ast pe privat!

Buttercup30 · Answer

Si eu la fel;-?
Sincer, olas totul sa vina de la sine pentru ca si dac

Buttercup30 · Answer

Si eu sunt la fel.Am patit-o o data si m-am invatat minte.
Am tot o relatie de 5 luni si nu prea am mare incredere in el.Dar am vazut ca nu rezolvnimic daca ma gandesc incontinu cum sa am  mai multa incredere in el.
Prefer sa las sa vina de la sine si sper doar sa nu faca ceva sa ma raneasca.Neincrederea asta e totusi buna la ceva,pentru ca suntem mai pregatite si nu suferim atat de mult.
Depinde de prietenul tau,ai putea sa-i spui de aceasta neincredere pentru ca nu poti face nimic.
Singurul lucru prin care poti sa  prinzi incredere in el e sa-ti dovedeasca el ca merita aceasta incredere.O poate face prin cat mai multe vorbe frumoase,declaratii,si cat mai multe lucruri,gesturi.(sa  nu arate interes fata de nicio alta fata,cand ai nevoie de el sa fie  mereu alaturi de tine,sa te apere,sa fie mereu sincer cu tine...)Bine,daca aceste  chestii nu sunt sincere,mai bine nu le mai face,pentru ca la un momentdat o sa iasa adevarul si o sa suferi, fiind inca o persoana in plus care iti arata ca nu e bina sa ai incredere.
Gandeste-te la chestile astea, sper sa te ajute :*

chocolattee · Answer

Promit ca daca in vreo buna zi va fi mai bine va voi da cate un msj in privat si va spun cum a decurs povestea.va pup si multumesc ca ati avut rabdare sa cititi atat :-*:-*:-*!

chocolattee · Answer

Buna :), nu demult s-a facut un an de cand mi-ati raspuns la o intrebare ce ma framanta si m-ati ajutat enorm,  am lasat un comment prin care am promis ca anunt ce s-a mai intamplat.relatia la scurt timp s-a incheiat, si nu din cauza mea am descoperit ca se ocupa cu niste treburi urate si multe altele si-am decis sa pun punct, pentru ca eram expusa foarte rau si nu doream sa ma trezesc cu politia la usa, in fine  mi-a fost greu foarte greu in perioada aia am si avut ulcer si combinata cu sentimentele despartirii iti dai seama ce iasa, in fine ideea e ca vremea s-a dus, n-am mai vorbit insa prin vara ii spusese amicului lui de care am specificat in intrebare, ca ii e dor sa stea cu mine de povesti si sa-l ascult s-a facut toamna, exact un an de cand fusesem impreuna prima data si a inceput sa ma caute si sa dea semne ca ii este dor de mine, insaaa eram deja intr-o noua relatie, in care sunt si acum de jumatate de an imediat, si pot spune ca e totul super tipul e mai mare, primul era de o varsta cu mine, chiar mai mic cu cateva luni, si se simtea, actualul e cu 4 ani mai mare si e alta mancare de peste, vreau sa va multumesc pentru minutele ce le-ati  acordat pentru a citi si a-mi raspunde :-) toate cele bune!