Dupa ani buni in care mi-am reprimat sentimentele si am trait fara sa ma implic prea mult cu alte persoane, am inceput sa simt iar dragostea..ironic, intr-un moment care nu putea fi mai rau de atat! S-au adunat cam multe si desi credeam ca duc o existenta normala cu bune si cu rele, m-au pocnit toate odata, asa ca m-am trezit intr-o mare depresie chiar eu, cel obisnuit sa le dea sfaturi altora si sa creada ca odata trecut prin viata nu mai pot simti astfel de stari negative.Persoana de care m-am indragostit spune ca a iesit dintr-o relatie in care a pus suflet si ii e greu sa intre in alta, Nu ma respinge explicit insa au fost momente cand era topita, o simteam, insa isi reprima pornirile. Normal ca dupa ce i-am marturisit cat tin la ea, parca s-a indepartat, desi spunea ca vrea o relatie serioasa si nu doar sex.Acum ma simt prins intr-o situatie fara iesire, cand experimentez fericirea maxima in rarele momente cand ne vedem, cand in lipsa ei ma cuprind niste gelozii si scenarii ciudate..stiu ca sunt defect, dar nu ma asteptam sa patesc asta la 40, cum as putea sa scap de suferintele astea dubioase

3 Raportează Evaluează

Ordonare:

3 răspunsuri:

în 26 Mai | a răspuns:

Dupa cum vad, tie iti este frica sa fii fericit, si-ti pui singur piedici, inventand probleme care nu sunt, nu exista si nu vor exista DACA incetezi chiar azi cu negativismul si incepi sa fii pozitiv.

Evita cu orice pret sa gandesti negativ!
Infleunteaza-ti mintea si gandirea, cu ganduri fericite si pozitive, fiindca asa atragi bucuria in viata ta si ai sanse sa traiesti din nou o viata fericita alaturi de fiinta asta, trecut si ea prin suferinta.

Răspunde Raportează Evaluează

în 26 Mai | explică (pentru Violleta2022):

Nu îmi e frica de fericire, tocmai ca eu consider ca am greșit fiindcă mi-am deschis sufletul prea mult în fața ei și poate am speriat-o.
Între noi a pornit chiar bine acest început, s-a aprins și ea după mine ca o simțeam, erau momente când stăteam amândoi blocați unul în ochii altuia și abia reușea să își rețină zâmbetul la cote mici laughing
Mă complimenta ca sunt frumos, ca arăt bine, ca am sufletul bun. de obicei noi băieții complimentăm fetele, nu invers, eu cel puțin nu prea am primit așa complimente din partea unei fete.
Apoi a trecut brusc de la o stare în care era veselă și,, topită,, la un ton sec și nervos în care mă acuza ca am pretenții prea mari și ea n-are timp si trebuie să fie atentă la familia ei și să își crească copilul (are un copil care îi mai face probleme la școală) Cred ca o copleșește asta, nu e ușor cu copii bănuiesc.
Problema e ca eu nu îi ceream nimic, ne vedeam doar când vroia ea și nu rupea din timpul alocat familiei.
Senzația mea e ca mai degrabă ea s-a speriat văzând cat de fericit mă face cu simpla ei prezență și poate s-a gândit prea departe, ca mă implic prea mult în viața ei. altfel nu înțeleg de ce brusc e alta persoană mai ales ca știe cat de rău îmi face (2 kg minus in 3 zile de la lipsa somnului)
Negativist sunt cu siguranță, am multe defecte