Omul, in raport de fiecare perioada a vietii, iubeste diferit, initial isi iubeste parintii, fratii, surorile, unchii, matusile, verii etc.
Cand este mai mare apare si o altfel de iubire, pentru prietenii lui, apoi pentru o persoana de sex diferit de el, ceea ce numim dragoste, asa ca iubirea imbraca fatete diferite, in raport de persoana careia i se adreseaza. Cand s-a casatorit si are copii, isi iubeste copii mai presus de propria viata, iar ulterior incearca sa-i iubeasca si unii si reusesc sa-i iubeasca, pe cei ce fac parte din familia largita, rudele prin alianta.
Cu trecerea timpului isi iubeste nepotii, apoi stranepotii depinde de cat timp are viata lui pentru a transfera iubirea si la "ramurelele" ce apar din "lastarii" creati de dansul. Este firesc sa fie asa si sper ca, fiecare dintre noi sa ajunga sa poata da si primi iubirea in toata diversitatea ei.
Si eu ca si altii m-am bucurat de iubire prin aproape toate aspectele ei, mai astept ca haina iubirii sa imbrace si pentru mine o noua fateta cea daruita si primita de la "lastareii" aparuti in familia noastra largita.
Mi-a placut mult rapunsul dat de gbrltdr, este esential sa intelegem asa conceptul de iubire pentru ca, altfel trecem prin viata "saraciti" de minunatia unor asemenea sentimente, care ne pot innobila sufletele noastre.
Eu cand iubesc, iubesc nemasurat adica total si pe fiecare grad, timp si persoana despre care am vorbit. Deci, iubirea nu poate fi cuantificata, mai mica ori mai mare ci, ea daca este denumita iubire, trebuie sa fie pentru persoana respectiva totala. Daca aplici gradualizarea inseamna ca, pe nici unul nu-l iubesti asa cum ar trebui.
Sa fiti sanatosi si sa fiti iubiti, sa iubiti si voi la randul vostru pe toti cei ce va stau aproape, asta inseamna ca daruiti si primiti iubirea, care este esenta vietii.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Buna, in mod normal parintii sunt cei mai importanti ca ei ti-au dat viata... dar la mine nu e chiar asa. Tin la parintii mei insa nu am crescut cu ei ci cu bunicii; asadar surorile mele sunt cele pe care le iubesc cel mai mult, sunt micute si le ador, cea mai mare are 6 ani.
Apoi dupa surorile mele sunt bunici, apoi parintii, rudele mele mai apropriate, prietenul meu si prietenele mele.Bine,pot spune ca prietenul meu e foarte important pentru. mine, chiar mai important decat rudele mele, insa pe primul loc vor fi mereu surorile, bunicii, parintii si prietenul meu. Apoi rudele si prietenele mele.
FAmilia si persoana iubita cred ca sunt cei mai importanti.
Răspunde
Iubirea este diferita fata de fiecare, dar este iubire! Consider ca nu exista o ierarhie a persoanelor pe care le iubesti, ci difera doar felul iubirii. Nu-mi pot iubi parintii ca pe sot, si nici sotul ca pe copii, sau pe frati ca pe parinti sau sotul si copiii mei.
Asadar, ii iubesc pe toti, ei reprezentand familia mea.
.
1) Parintii - au mereu grija de mine si se vede ca imi vor numai binele. Nu mar trada nici o data si pana la urma am crescut cum sunt datorita lor, mereu in conditii bune si cu cei 7 ani de acasa.
2) Un prieten care nu m-a lasat nici o data la greu si care mereu a incercat sa ma ajute cand aveam nevoie.
3) Probabil aici ar fi iubita, dar nu am.
4) Restu de familie, inclusiv nasii mei.
1. Pe mama, pentru ca e mama
2.Imi iubesc prietenul
3.Prietenul cel mai bun.
4.Restul familiei
In primul rind familia, apoi iubitul in rind cu familia, si nu in ultimul caz prietenii.
Fiind mai mica pe primul plan imi pun familia dar sigur tin ft mult si la prietenul meu... prietene nu am ft apropiate fiindca nici nu vreau am avut o prietena si ma tradat si de atunci nu maui am nevoie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
