|

Salut! Am o problemă mai delicată cu iubita mea. Noi suntem împreună de aproape 1 an, însă pe parcursul ei ea mi-a spus mereu că eu nu știu ce vrea o fată. La început totul a fost frumos, primele luni, apoi a început cu gelozie și amenințări de despărțire, asta fiind metoda ei de a afla lucruri despre mine și trecutul meu amoros, eu neavând relații, dar am vorbit cu fete ca să înțeleg și eu felul lor de gândire, eu mereu i-am spus că am vorbit cu fete, dar n-am avut niciodată nimic mai mult, pentru că nu simteam, eram cu gândul la ea, de ea fiind îndrăgostit de 4 ani, iar uneori din cauza certurilor care ar putea apărea din cauza geloziilor (aici e și vina mea din cauza unor traume din copilărie) eu am avut mereu sentimentul să evit cât mai mult asta și să nu îi spun dacă o fată este pe lângă mine când sunt într-un loc, chiar dacă acum regret asta, atunci o făceam doar să nu o supăr și să nu se enerveze. După ce s-au întâmplat toate astea, a fost o perioadă bună în care se vedea că se simte bine, însă atunci când se supără și îi apar gândurile că am făcut-o să sufere, îmi reproșează că eu nu o iubesc și că alți iubiți cum pot fi așa cu iubitele lor și eu nu pot, apar comparații că toți băieții cu care a vorbit au fost recunoscători că au vorbit cu ea, iar eu că sunt cu ea, nu-s, mai ales că mi-a spus că a avut un băiat pe care regretă că l-a pierdut. Și chiar e dureros, iar dacă ii spun de ce face comparații, atunci când e suparata mereu îmi spune că să suferi și tu cum am suferit eu, eu niciodată necomparând-o și nici măcar nu am zis că aș vrea să arate ca altcineva, o iubesc exact cum e. Eu chiar sunt recunoscător și sunt foarte mândru că este iubita mea, e frumoasă, deșteaptă și inteligentă, iar momentele cu ea nu le pot compara cu nimic altceva. O divinizez, pur și simplu, o fac mereu să râdă, când o doare ceva o țin mereu în brațe și o sărut pe frunte, dacă are nevoie de absolut orice, îi aduc, chiar și la 12 noaptea. De multe ori îi pregătesc masa când vine de la facultate, îi pregătesc micul-dejun. Când se simte singură, eu sunt lângă sa și îi spun că nu merită să se simtă așa, e iubită și merită tot ce e mai bun. Mereu îmi cer scuze când se supără, chiar dacă cearta începe din cauza ei, eu vreau doar să știu că e bine și că e fericită. Eu consider că fac tot posibilul să îi ofer tot ce am mai bun și simt că nu e de ajuns, ea spunând că nu e mulțumită de ce îi ofer, că nu e ceea ce așteaptă ea. Chiar nu vreau să o pierd pentru că o iubesc foarte mult și o apreciez și o respect la fel de mult. Și ea mă iubește, simt și văd asta pentru ceea ce face pentru mine, chiar dacă se enervează repede și atunci când o face, cu toate că sunt țipete la adresa mea, eu încerc să o calmez și am acceptat asta de la început, știind că firea ei e mai aprinsă. Poate sunt eu de vină, însă de fiecare dată când sunt momente bune, totul e un basm. Am stat și am plâns pentru ea, e prima fată pe care o iubesc cu adevărat, eu nemaiavând relații în trecut, decât copilarisme. Am stat și am analizat la rece situația, am stat uneori nopți să mă gândesc și nu reușesc în totalitate, vreau să văd și altă perspectivă.

Răspuns Apreciat de Editori
| a răspuns:

Dupa detaliile lasate observ ca trebuie sa mai lucrezi la identitatea TA, ar trebui sa fii barbat si sa iei decizii nu sa te plangi si sa iti cer scuze pentru ceva ce nu ai facut numai asa sa ''lasi de la tine''. Discuta cu prietena ta pe fata si nu va mai ascundeti dupa deget cu acuzatii din astea superficiale cu ex prieten/prietena era asa si facea asa, prezinta situatia voasta curenta nu va legati de trecut, da trecutul reprezinta o experienta de a invata ceva, acum poti face lucrurile altfel.
Dar daca nu discutati si iti impui punctul de vedere ca barbat ea te va considera slab, demonstreaza ca poti trai si fara ea (da serios vorbesc) arata-i de fapt ce pierde nu o transforma pe ea in trofeu ca si tu meriti sa fii respectat si inteles trebuie sa fie tensiune 50/50, dar ca in orice relatie trebuie sa fie comunicare, intelegere...CONEXIUNE!

5 răspunsuri:
| a răspuns:

Da ai încercat s-o întrebi ce-i lipsește? ori tu nu faci atâtea câte crezi, ori ea nu apreciaza niciodată nimic.

| a răspuns:

Dacă o iubești așa mult, cere/o de nevastă, dacă acceptă fiți fericiți. Fericitra cea mai profundă o simți doar atunci când stăm de vorbă cu Dumnezeu și/ii perceom prezența, dar femeile au tendița de a pretinde de la bărbați și ceea ce numai Dumnezeu poate să dea.

| a răspuns (pentru ania):

Dumnezeu distribuie orgasme multiple? Interesant.

| a răspuns:

Sa-mi fie cu iertare, dar gelozia este boala omului prost si manipulator, nu a omului inteligent!
Asadar, ma indoiesc ca ar avea ceva inteligenta fata asta, daca te-a manipul din prima saptamana cu gelozia ei, ca sa obina ce vrea, ca o papusa, cu care se joaca.
Asemenea relatii au durata de viata scurta.
Indiferent cat de multa dragoste ai tu pentru ea, la un moment dat te vei satura de crizele ei de gelozie si de suspiciunile cu care te urmareste, si-ti vei lua lumea in cap.
Eu am vazut ce poate afce un om gelos si am rupt o relatie de 3 ani de zile.
Nu regret asta, indifernt cat de mult ne iubeam. Timpul a dovedit ca am avut dreptate. Eu am ramas in aceeasi casnicie fericita de peste 3 decenii, iar fostul iubit (cel gelos), este singur si divortat, dupa 2 casatorii nefericite.

| a răspuns:

Cam geloasa. Ar trebui sa se simta bine si iubita. Ce mai vrea sa ii oferi sa inteleaga ca o iubesti?

| a răspuns (pentru ViTeK):

Rinichiul, un ficat, si sufletul pe-o tava de platina. Niciodata nu va fi de ajuns ce face, e clar. Mai devreme sau mai tirziu o sa il lase pentru altul.

| a răspuns:

Of bata-l soarele de gelozie! Este extrem de geloasa asta e problema ei.In afara de asta niciodata nu a fost asa de iubita cum este acum iubita de tine si are un pronuntat sentiment de frica ca va pierde tot ceea ce are acum.Cum te comporti tu cu ea este visul oricarei fete, femei ca un barbat sa se comporte si chiar nu stiu cum poti rezolva, cum o poti vindeca de acest sentiment de grija ca te va pierde.Ba totusi.Dar nu stiu daca vrei sa faci acest pas.Se cheama casnicie.Cred doar daca o ceri in casnicie si la inceput ati fi logoditi sa zicem vreo 6 luni si s-ar schimba in bine adica 6 luni nu ti-ar mai face figuri atunci te-ai putea gandi ca doar nesiguranta in tine si in sine i-a fost problema dar daca continua aceasta atitudine si dupa cei 6 luni inseamna ca nu se vindeca niciodata de complexele avute si chiar ieri am vorbit cu cineva de 39 de ani care din acest motiv s-a despartit de ea caci nu mai suporta gelozia ei.Gelozia este o boala crunta si distruge orice relatie.Acuma tu ai de ales 1-sa suferi in continuare, 2-s-o ceri de nevasta si sa ramineti logoditi 6 luni timp in care se clarifica daca se vindeca de aceasta boala sufleteasca sau nu 3-sa renunti la ea.Altceva nu se poate face.