Am si eu o problema prosteasca dar destul de,, dureroara" Nu stiu ce parere o sa va faceti despre mine dar in aceasta situatie ma aflu acum. In 3 cuvinte : nu am prieteni. Cand spun prieteni ma refer la un cel mai bun prieten cu care sa ma pot unde undeva sau nu stiu chestii din astea. Am 16 ani. Daca vi se pare o problema stupida pentru o persoana de 16 ani o sa va spun si trecutul meu. Inainte sa incep trebuie sa spun ca ma indoiesc, ca cineva ma poate ajuta. Cred ca am decis sa scriu pe TPU doar pentru ca nu am cui . Deci sa incep. Incep trebuie sa mai spun ceva. Povestea este destul de lunga. Deci postarea asta este un felde jurnal. Ok acum chiar incep. Deci cand eram mic, adica cand aveam vreo 3 ani, mama si tata munceau deci nu puteau avea grija de mine si de fratimiu. Fratimiu este mai mare cu trei ani ca mine. Ok deci mama, si tata binenteles mau dus la bunici. Pt ca ei aveau destul timp incat sa ma poata supraveghea. acolo nu aveam nici un prieten pentru ca nu era nici un copil pe acolo ca sa ma pot imprieteni cu el. Iar cu fratemiu ma bateam in fiecare zi dc nu stiu . Ok deci imi lipsea comunicarea. Eu eram si de mic timid iar la scoala incepand cu clzsa a 7-a lipsa de comunicare a devenit o problema in imi face noi prieteni. Tot in clasa a 7-a am cuniscut o fata. Cunoscut e mult spus. Ea a incercat sa ma cunoasca dar eu pe vremea aceea nu stiam sa-mi fac un prieten. Deci a fost un esec total daca ea vrut sa ma cunoasca atunci din cauza mea pentru ca eram retras, timid, introvertit... Mai tarziu am ajuns sa o iubesc, normal am suferit iar acum am trecut peste. Totusi cred ca mai simt ceva pentru ea pentru ca atunci cand vad unele persoane cat de bine se intelege cu ea si cat de apropiati sunt pot spune ca gelozia si invidia ma cuprind. Ea nu stie,, povestea mea" si am de gand sa eu spun si eu dar,, intre patru ochi". Daca va schimbq cu ceva relatia noastra de prietenie nu stiu dar macar sa stie dc,, am refuzato" cand a vrut sa se imprietemeasca cu mine mai sunt multe de povestit dar ma opresc aici pentru ca deja vam plictisit. Daca vrea cineva sa vb despre chestia asta cu mare placere ii dau id-ul meu de mess. Trebuia sa pun o intrebare la sf nu? nu stiu ce intrebare sa pun. Voi ce ati face in locul meu? Sau daca mi-ati putea da un sfat

Hmmm...e foarte bine ca vrei sa-i explici acelei fete de ce ai fost mai retras. Ceea ce pot sa zic despe tine,sa stii ca majoritatea oamenilor au aceeasi situatie ca si tine in legatura cu prietenii,da-la tine e un pic diferit,adica asa ti s-a intimplat in viata ca in locul unde locuiai nu erau copii de virsta ta,insa parerea mea este ca niciodata nu e tirziu, fii sigur cu timpul ai sa mai cunosti o multime de lume si ai sa fii inconjurat de prieteni, important e sa nu-ti pierzi speranta si sa ai rabdare.Fii puternic si treci peste toate,fii mai comunicabil,lasa timiditatea si vorbeste cit mai mult cu persoanele din jur, fa tot posibilul ca sa fii fericit, ai doar o viata si trebuie sa profiti de ea din plin.Bafta si ai grija de tine!

Pai vorbeste acum cu ea.scoate'o in oras intr'o dupamiaza/seara si vorbiti acolo la un shot de tarie( asta ca sa inteleaga mai bine ) si ii povestesti acolo prin tot ce ai trecut si din moment ce ea te'a placut probabil ca o sa te inteleaga si daca o intrebi poate hiar o sa stea cu tine.desi eu n'as grabi lucrurile.adica dupa ce'i spui toate astea mai intai deveniti prieteni.si dupa aia poti s'o si itnrebi daca sta cu tine.dar primul pas e sa'i spui FATA IN FATA neaparat de ce ai refuzat'o si spune'i ca ai vrea sa deveniti amcar prieteni si asa poti incepe sa iesi cu ea mai des.iti faci un prieten foarte bun si mai apoi cand consideri ca e timpu te combini cu ea.si gata happy end

As vorbi cu fata, eu asta as face in locul tau.Si nu ai fost singurul in situatia asta, si ai mei munceau, si fratele meu e mai mic cu 3 ani decat mine. Aveam grija de el,la imbracat,la teme si etc,si eu il bateam.Dar acum a ajuns mai inalt ca mine,mai aratos ca mine,si are la prieteni pe rupte,si iesiri in oras, fete, etc.Deci depinde de tine cum iti faci viata, nu de trecut.Eu am ajuns cu o fata, si fara prieteni.El si acum la ora asta e in oras la distractie, cu prietenii...Eu,citesc pe aici si imi astept prietena de la cursuri, maine la munca...Viata nasoala.P.S.fratele meu are 17 ani.

Incearca sa vorbesti cu persoana pe care o placi, explica-i situatia si incearca sa te porti normal si sa faci ceea ce simti! Bafta

Cu mare placere baga id-ul meu de mess si mai vorbi : andra_bmb
astept

Cum adica nu stii sa-ti faci prieteni? Nu 'oi fi eu o experta dar trebuie doar sa fii amabil, deci deschis. Cand spun deschis, alungi orice fel de prejudecati, egoisme sau superioritati.
Ia incearca

Incearca sa comunici cu lumea fara timiditate si sa incerci sa fii tu insuti.Mai ales incearca sa te apropii de fata respectiva asa cum a facut-o si ea candva poate ca intre voi se va lega o prietenie sau chiar mai bine o relatie.Fii amuzant, sincer, creativ ca lumea sa te placa si sa iti faci prieteni.Mult succes :*

Daca am spus ca nu stiu sa-mi fac prieteni va rog sa ma scuzati. Greseala de exprimare. Am prieteni. Dar nu genul ala de prieteni cu care sa pot iesi seara sau sa pot merge la un suc cu ei. Bine am mers cu ei la un suc (cu cativa colegi) dar m-am rugat mult de ei. Chestia la mine este ca nu am un cel mai bun prieten. In ceea ce ma priveste nu sunt foarte optimist si ma invinovatesc. Nu pot sa trec peste trecut desi ar trebui (suna aiurea ). Iar in legatura cu timiditatea, pot spune ca nu mai sunt timid. Sunt doar uneori dar foarte foarte putin.

Tin sa multumesc tuturor persoanelor care mi-au citit,, povestea" si ati comentat. Ms inca o data ca v-ati pierdut 5 min din viata cu mine...

Nu, nu miai indus o depresie. Iti multumesc pentru raspuns. In legatura cu, sa-i spun sau nu problema mea, ii spun. Nu cred ca v-a rade de mine pentru ca nu este genul acela de fata. Si avand in vedere ca in copilarie a incercat sa ma cunoasca dar eu am,, respinso" e un punct in plus pentru mine cred. Ce o fi o fi. Asta e

Da mi id ul tau

Lasa trecutul in urma, gandeste-te la tine si la viitorul tau, incearca sa-ti faci prieteni.Fi optimist, fiecare avem o soarta. Gina

Buna "faranume".Eu sunt pe-aici pentru ca mi-am inghitit un dinte si caut pe altii care au reusit aceeasi isprava sa-i intreb daca l-au gasit in "pup". Cred ca o sa aflu singura, dar intre timp am dat peste tine.
Sa stii ca nu toti oamenii sunt construiti astfel incat sa aiba un "cel mai bun prieten".Eu am 26 de ani si n-am avut niciodata "cea mai buna prietena".Din aceleasi motive ca si tine.Retrasa, singuratica, mi-a fost mereu mai bine de una singura decat in compania altora, carora trebuia -daca nu sa le fac pe plac- macar sa le fiu indiferenta.Nu am reusit niciodata. Daca iti doresti un "cel mai bun prieten" pentru ca simti ca ai nevoie de el (stiu, se zice ca toata lumea are nevoie de unul) incearca prin a-ti exersa abilitatea de a-i asculta pe altii si de a-i intreba despre viata lor.Nu vorbi primul despre tine.Nu incepe prin a-ti povesti toata viata, nu stiu daca e prudent, ca sa intereseze pe cineva cu adevarat ce simti si cine esti, trebuie sa-i fii macar simpatic.Si asa incepi.Prin a castiga simpatia.Asteapta si vezi cat dureaza pana cand te intreaba cineva din proprie initiativa "da' bunicii tai de unde sunt?" sau "ce film ti-a placut tie cel mai mult?". Vezi, drumul asta cu invatat ascultarea e destul de periculos, se poate sa-i asculti pe altii la nesfarsit dar pe tine sa nu te asculte nimeni niciodata.Eu asa am patit.Nici n-as zice ca sunt o fire tocmai placuta, sunt destul de intoleranta si nu prea am rabdare cu nimic, nici cu timpul nici cu mine nici cu altii...dar poate ca tu o sa ai mai mult succes.
Cat despre fata, nu e o idee buna sa-i expui slabiciunea ta. Fetele mai ales in adolescenta sunt interesate de senzatia de protectie si de siguranta pe care le-o poate oferi un baiat, nu de cum sa-i panseze ea ranile.Arata-i ce stii tu sa faci la ce esti bun, arata-i intai punctele tale forte. Abia apoi ca o surpriza, poate sa descopere ca ai si slabiciuni.Asa sunt fetele. Daca insa vrei un prieten "cel mai bun" doar pentru ca toat lumea pare sa aiba unul, nu te lasa amagit, nu toata lumea are.Si nici nevoie nu are toata lumea.Poate ai sa descoperi si tu peste ani, fara frustrari ca ai o multime de amici de bere si cunostinte de "salut, ce mai faci?" dar niciun prieten adevarat caruia sa-i dai telefon in miez de noapte si sa-i spui "Bai, gata stiu, am o revelatie! eu trebuie sa devin sudor". Prietenul asta e un soi rar, cine-l are sa-i traiasca, dar nu e obligatoriu sa ai si tu unul. Poti insa sa fii prietenul cel mai bun al cuiva, daca esti construit sa fii generos cu ascultarea si cu timpul tau.Nu e intotdeauna reciproc.Ai numai grija de tine, nu te modifica decat daca si tu crezi ca e nevoie, nu incepe sa asculti death metal ca sa apartii unui grup, daca tie iti place Rihanna, nu invata fotbal ca sa fii si tu pe teren cu baietii, la varsta ta nu poti avea defecte de caracter care sa te tina departe de oameni.Esti bine asa cum esti.Fii numai deschis, nu respinge nimic din ceea ce-ti place si vine de altii de teama de a nu dezamagi, sau de a nu fi deplasat, ridicol, etc.Primeste tot, invitatii la o bere (sau poate prigat, nu mai stiu cum era) la film, fa tu invitatii, amesteca-te in societate, dar nu face niciodata lucruri de care sa-ti fie vreodata rusine cand te uiti in oglinda.Ma, rog, in masura in care e posibil sa traiesti fara sa faci si de-astea. Sper doar ca nu ti-am indus o depresie.