Salutare tuturor, vreau să le mulțumesc celor care își pierd timpul citind această întrebare și vă rog frumos să nu mă judecați. Mă tot pierd printre gânduri și aș vrea să scap odată și să mă simt liber în sfârșit. Totul a început când aveam vârsta de 13-14 ani, mergeam cu vitele bunicilor mei la păscut și de fiecare dată când mergeam eram obligat să stau cu un bătrânel care era destul de respectat în sat, însă el nu era ceea ce părea. Acesta de fiecare dată îmi punea mâna pe p***s și îmi făcea l**a, pot spune că simțeam o oarecare plăcere, dar cred că de acolo mi se trag toate problemele. Pot spune că am fost abuzat de această chestie o perioadă de timp destul de lungă, nu puteam scăpa de el, pur și simplu, dacă aș fi spus acest lucru părinților mei sau bunicilor mei în acel moment probabil că ar fi luat măsuri, însă ei nu au fost niciodată genul de familie care să mă sprijine moral, să discute cu mine anumite lucruri despre viață, ar fi fost de ajuns ca acel bătrânel să spună că mint și deja eu eram oaia neagră care mințea. Eram foarte derutat, nu știam ce să fac, eu ca un copil, am trăit aproape 2 ani de zile suportând aceste lucruri până când acesta a decedat. Am fost la înmormântarea lui numai ca să îl văd mort și să sper că pot merge mai departe liniștit acum că el nu mai era. Am încercat să-mi continui viața cu bune și cu rele până când am ajuns la liceu, sunt și am fost o ființă sociabilă care știe cum să își ascundă sentimentele, eram cel mai bun din clasă la carte, eram și destul de drăguțel, blond cu ochi albaștri, undeva prin clasă a 10 a m-am pus în bancă cu golănașul clasei să zic așa, la început era doar faptul că îl ajutam la teme și la toate lucrările, însă de acolo a pornit o prietenie la care probabil niciunul nu se aștepta. Deveniseră foarte apropiați unul de celălalt, începusem să îi povestesc problemele mele și el pe ale lui, mă cunoștea mai bine decât proprii mei părinți. Însă din păcate eu nu am văzut în el doar un prieten, simțeam cum încep să capăt sentimente pentru el. El avea o groază de fete pe atunci, încerca din răsputeri să mă cupleze și pe mine cu câteva, însă eu nu mă simțeam atras de ele din păcate. Am trăit cu această idilă 3 ani cât timp am fost colegi de clasă, însă eu nu i-am spus niciodată ceea ce simțeam, cu toate că atunci când făcea glume "gay" eu mă simțeam în al 9 lea cer. Am vorbit și cu fetele, am avut relații, însă nu am avut niciodată contact sexual, am fost o dată la c***e însă pur și simplu în timpul unui oral nu am avut erecției, doarece m-au năpustit gândurile.
Am citit tot ce ai scris, și te înțeleg perfect, nu te judec deloc. Cred că ce s-a intâmplat in copilaria ta afecteaza viitorul tau deoarece nu ai trecut peste. Este un fel de trauma a copilariei, nu știu daca iti dai seama. Pentru ca erai un copil atunci când s-a intâmplat, iar ce s-a intamplat intre tine si acel batrân nu e ceva ce sa treci cu vederea deoarece e ceva neobișnuit, nu e moral să zic așa...dar trebuie să treci peste asta, tu nu ești atras de barbați, trecutul tau influenteaza viitorul și nu trebuie sa lasi sa se intample asta. Uita ce a fost, gaseste-ti altceva de facut, iesi cu fete, comunica cu ele, dar nu te deschide chiar oricui, doar cui merită.
RăspundeCeea ce a fost în trecut nu trebuie uitat, deoarece nu se poate, trebuie să învățăm să trăim cu trecutul și să ne acceptăm așa cum suntem, asta este, viața nu este la fel pentru toți, dar cândva sper că va ieși soarele și pe strada noastră
Răspunde Da, oricum nu avem cum să uităm, vorba vine...dar ai perfectă dreptate
Ordonare:
După relevanţă
Traumele din copilarie nevindecate au un mare impact asupra viitorului, spun asta pentru că știu, și eu am suferit în copilărie
Răspunde
M au năpustit gândurile**. Am ajuns în clasa a 12 a, am terminat o și am întrat la o școală militară, acolo am întâlnit un alt băiat cu care m-am înțeles perfect și pe care pot spune că îl iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine. Mi a fost mereu alături, eram de nedespărțit, făceam chiar și duș împreună în școală, mergeam la capelă să ne rugăm în fiecare seară, stăteam și în aceeași camera, cu încă 6 persoane, însă noi eram de nedespărțit, repet. Puteam să simt cum și el era apropiat de mine, mă săruta pe frunte uneori înainte de culcare, este cea mai bună persoană din lume pe care o cunosc, aș fi dat orice din lumea asta ca sentimentele noastre să fie la fel, însă el avea iubită, o iubea și încă o iubește cu adevărat. De când am terminat școala vorbim zilnic, știu că nu pot fi niciodată cu el, însă când primesc notificare de la el mi se luminează ziua, știu că odată și odată nu o să mai vorbim, însă chiar nu știu cum să fac ca să îl uit, e ca și cum ar fi jumătatea mea, mă doare să știu că este departe și mă doare și mai tare să îl văd cu altcineva, însă vreau doar să fie fericit, măcar el să poată face asta. Sunt o persoană credincioasă, merg la biserică, nu fac rău nimănui, iubesc animalele la nebunie și încerc să ajut pe toată lumea așa cum pot, vreau doar să mă simt și eu liber, liniștit și fără griji, nu am ales eu să fiu gay, nu vreau să fiu, nici nu știu sigur dacă sunt, dar nu pot vedea alte persoane cu alți ochi în momentul de față. Am 20 de ani și vreau doar să pot fi fericit așa cum sunt eu, părinții și toată lumea încearcă să mă cupleze cu tot felul de fete însă eu nu vreau acest lucru, iubirea trebuie să fie sinceră, curată, poate dacă o fată m ar înțelege așa cum m au înțeles cei doi din viața mea totul s ar schimba.
Tot încerc să îmi dau seama cum să scap din această situație, cum să mă regăsesc, nopțile sunt un chin pentru mine, mă gândesc non stop la băiatul din școală, ca un obsedat. Aș fi mers până la capătul lumii în genunchi pentru el. Vreau să uit, vreau ca toate astea să nu se fi întâmplat, parcă toată viața mea a fost o greșeală, am ajuns așa din cauza gândurile și nu mă pot opri. Aș dori să îmi opresc sentimentele și să nu mai iubesc niciodată, oamenii trădează, mint, înșală, nu cred că mai pot trăi într o astfel de lume, am nevoie de o mântuire.
Tu ești acum în situația de a vrea pe cineva ca un frate sau prieten bun, în nici un caz ca homosexual.
Daca esti credincios cum spui, mergi al [preot si spovedeste-te!
IIti va fi mai bine si te vei usura dupa ce te vei caii si vei trece prin spovedanie si iertaciune.
Îmi este foarte greu să spun aceste lucruri cu voce tare cuiva, chiar și la spovedit.
Ti-as sugera sa mergi la un psiholog, dar necesita foarte multe sedinte si bani sa poti spune ce ai pe suflet si sa ajungi la o impacare cu tine insuti, de aceea te sfatuiesc sa-ti faci curaj ca sa discuti cu un preot, sa spui ce ai pe suflet si sa te descarci cu adevarat, fiindca atunci cand crezi intr-adevar intr-o putere divina, ajungi sulfetul tau se poate usura mai repede decat crezi. Macar incearca!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
