Buna!
Din lipsa de ocupatie m`am gandit sa scriu o carte. nu stiu daca e asa buna de aceea vreau sa va cer parerea voastra trimitandu`va inceputul

"Trebuie sa suprevietuiesc" isi spunea in gand Tod in timpe ce incerca cu disperare sa se concentreze asupra drumului. Era miezul noptii si abia daca isi putea zarii mainile. dar mite sa se mai si orienteze in acea padure infricosatoare.
In acel moment regreta nespus alegerea facuta. Tot timpul fusese un cruios. poate prea curios... si din acea cauza acum ajunsese intr-o asemenea situatie din care nu stia daca va putea scapa cu viata.
Totul se intamplase acu o ora cand, citind una dintre cartile lui preferate auzise un tipat ce venea din padure si se hotarase sa se aventureze acolo in toiul noptii. Nu-i era deloc frica de intuneric si nici nu credea in legende, de fapt acela si fusese unul din motivul care il facuse sa se indrepte spre padure. Inca la intrarea in ea era pusa o pancarda pe care scria cu litere ciudate "Nu te apropia". Nu o baga in seama si pasii inauntru, iar dupa cativa pasi era absolut bezna, lumina facuta de neoane nemaiajungand pana acolo. Se oprii si privii putin in parti dupa care se hotari sa plece cand, auzi din nou acel tipat. Venea de undeva dinspre nord asa ca, Tod, cu pasi mari se indrepta intr-acolo. Pe masura ce se apropia tipetele deveneau din ce in ce mai frecvente si puternice. Incepuse sa se intrezareasca si o lumina prin frunzisul des al copacilor iar bataile inimii i se intetisera.
Dupa cateva minute se afla atat de aproape incat putea deslusii vocile unor barbati si zari focul in jurul caruia se invarteau. Isi facu in liniste putin loc printre crengi pentru a putea privi mai indeaproape insa chiar in acel moment simti cum ceva i se crapa sub picioare. Fusese doar o amarata de creanga uscata dar care creease destul zgomot pentru ca acei barbati sa se opreasca din ceea ce faceau si sa isi indrepte atentia spre el.
Se privira cateva secunde dupa care oamenii incepura sa vina spre el iar Tod incepuse sa paseasca inapoi.
Nici nu isi mai amintea cand incepuse sa fuga. Stia doar ca trebuia sa scape!
Alerga de cateva minute bune incontinuu iar oboseala incepuse sa-si spuna cuvantul. Picioarele il dureau iar capul ii zvacnea. Putea auzi in spatele lui multe strigate insa trebuia sa se concentreze doar asupra drumului. Incepuse sa grabeasca pasul, iar dupa cateva minute se afla destul de departe de acel grup.
Vrand sa profite de acel moment, se rezema de un copac pentru a`si trage putin sufletul insa facuse o greseala fatala deoarece le dadu dusmanilor prilejul de a se aporpia de el foarte mult... poate prea mult.
Neindemanatic incepuse sa alerge din nou insa isi prinse piciorul intr-o crenga si cazuze jos. Intrand in panica, incerca cu disperare sa isi elibereze glezna. "Trbuie sa te calmezi" isi spunea el, dar vazand ca nu reuseste zise:
-La naiba!
Acum atacatorii erau deasupra lui uitandu`se la el cu o privire insetata de sange. Dupa cateva clipe acestia i`au facut loc unui baiat de aproape 18 ani, foarte puternic si cu un corp atletic, din cate isi putea da Tod seama, care se apleca deasupra tanarului.
Ii vazuse privirea plina de ura atunci cand l-a injunghiat cu un cutit in abdomen. Tod stranse din dinti si inchise ochii din cauza durerii insuportabile.
Dupa un timp oamenii se indepartasera iar baiatul nu mai simtea nicio durere. Totul era extrem de calm in linistea sumbra a noptii. Pamantul era rece iar el se relaxa inchizand incet ochii si lasandu-se purtat de val spre o alta lume.

Va rog fara batai de joc.
P. S: Orice critica e acceptata(omul din greseli invata )

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook