Cine imi poate da si mie niste argumente despre Gavriil Banulescu-Bodoni.

Ex:
Gavriil Banulescu-Bodoni a fost un bun... deoare ce...

Funda!:X

Fă-ţi temele singur(ă)!

S-a nascut în 1746 în familia lui Grigore Bănulescu, răzeş şi ostaş de frontieră, fără mijloace materiale prea îndestulatoare. La numele de familie şi-a adăugat şi numele tatălui adoptiv, Bodoni.

Şcoala elementară şi-o face în oraşul natal, Bistriţa, iar apoi pleacă în Ardeal la un unchi pentru a urma şcoala normală. La Budapesta îşi desavârşeşte studiile, pentru ca apoi să ajungă, în 1771, la Kiev, la Academia teologică.
După doi ani, absolvind Academia, se întoarce în Moldova, de unde pleacă în Grecia: Hios, Patmos, Afon.
La întoarcere, ocupă funcţia de învăţător la Năsăud, de unde pleacă peste un an la Iaşi, la Şcoala Domenească.

Apoi după doi ani, se calugăreşte la Constantinopol, sub numele de Gavriil. De aici pleacă la Patmos, unde se cufundă în studierea cărţilor greceşti. La întoarcerea în ţară, e numit profesor de elenă. La 1 septembrie 1781 e hitotonisit ieromonah, fiind numit propovăduitor al cuvântului Domnului în limbile greacă şi româna la Mitropolia Domnească din capitala Moldovei.
Fiind suspectat de raspândirea ideilor franc-masonice de către turci, el se refugiază la Poltava (Ukraina), cu speranţa că Rusia va ajuta pe români să se scuture de otomai. După alţi doi ani, se reîntoarce în Moldova dar începerea unui nou conflict ruso-turc îl obligă să revină la Poltava împreună cu Domnul Moldovei, Alexandru Mavrocordat, unde deţine funcţiile de rector şi de profesor de greacă.
Ecaterina a II-a îl numeste Episcop al Cetăţii Albe şi Benderului, mizând pe ajutorul lui în rezolvarea unor probleme politice. Apoi e numit Mitropolit al Moldovei şi Munteniei, printr-un ucaz al împărătesei din 11 februarie 1792.
Din nefericire, când armatele ruseşti se îndepărtează, el este forţat de Alexandru Moruzzi, noul Domnitor, să plece din scaun. Urmeaza câţiva ani de şedere în Rusia, unde se dedică activităţii patriarhale. Printre altele a participat la întemeierea Odesei şi susţine înfiinţarea cursurilor de medicină şi muzică de la Academia Teologică.
Nesiguranţa vremurilor îl face să se mute la Dubăsari, unde va sta patru ani. De acolo e chemat în funcţie de ţarul Alexandru I, la 27 martie 1808, devenind membru al Sinodului şi exarh în Moldova şi Muntenia. În această calitate el face o seamă de reforme, înlătură neregulile din aşezămintele bisericeşti.

După încheierea războiului ruso-turc cu Pacea de la Bucureşti din 16 mai 1812, după care Basarabia e acaparată de Rusia, el se retrage la Chişinău şi începe, la 67 de ani, organizarea noii eparhii a Basarabiei. În 1813, cu ajutorul lui Petru Kunitchi, Ion Nestorovici, Isodor Gherbanovschi înfiinţează la Chişinău Seminarul teologic, care, peste câteva luni, va cuprinde şi clase pentru copiii nobililor din ţinut. Preocuparea lui permanentă a fost ţinerea unor cursuri la nivelui celor din Ţările Române şi din Imperiul Austriac. În acest sens, la 31 mai 1814, inaugurează şi tipografia eparhială, care alimenta cu cărţi nu numai Basarabia, ci şi Ţările Române.

sper ca iti este de ajutor