Va m-ai amintiti de doammna voastra invatatoare? Cum au fost anii in Ciclul primar?

Imi amintesc, ea m-a invatat sa scriu si sa citesc, e greu sa uit persoana care a facut asta

Da i mi amintesc, ani de rahat, cu profesori si colegi la fel. Anii comunismului.

Buna!

Eu unul am numai amintiri frumoase despre invatatoarea mea.
In prima zi de clasa 1 am descoperit cu regret ca am fost "pasat" la o clasa de 13 copii inturcat acolo nu erau elevi, iar in clasa pe care o alesesem eu erau prea multi. Parintii erau suparati dar am mers acolo, ce sa facem? (Adica am fost mutat fara voia mea de la A la F)
Invatatoarea mea se numea Sterescu Daniela si avea in jur de 44 de ani. In clasa 1 am fost 14 copii in clasa (acei 13 cu mine)
In decursul anilor a fost mereu buna cu noi, ne aducea foi de acasa cu tot felul de jocuri, daca plangeam atunci ne facea sa ne simtim mai bine, ne incuraja si nu tipa la noi sa incetam asa cum am vazut ca fac altele mai nou.
Daca nu stiai atunci te lua si te invata, nu te abandona daca erai un copil cam prostut.
Avea un suflet mare de asemenea, eu aveam 1 coleg ceva mai saracut in clasa si dansa i-a platit mai multe excursii de-a lungul acestor 4 ani ca sa nu se simta oarecum exclus acest baiat ai carui parinti il abandonasera in Romania, in timp ce ei erau plecati in strainatate. Bunicii aveau grija de acest copil.
Eu unul eram sensibil si singuratic si de cele mai multe ori lucram bine doar pe cont propriu. Dansa m-a pus in banca alaturi de primul coleg pe care l-am putut numi "prieten". Ce e drept e drept, acest prieten m-a tradat in cele din urma dar dansa ne-a vrut doar binele, am fost cei mai buni prieteni 8 ani de zile, faceam multe lucruri impreuna, ne jucam, vorbeam...
Eu plangeam des, foarte des si nu puteam sa pronunt pe "R". Dansa mi-a recomandat un logoped bun si in mai putin de o luna am inceput sa vorbesc clar si coerent.Tot dansa mi-a aratat o brosura de la un club de karate...Eu eram foarte timid si sensibil asa ca parintii mei m-au trimis acolo, la karate.
Am centura maro, dupa 6 ani de karate (aproape 7) dar m-am lasat in urma cu un an intrucat nu mai aveam timp pentru mine. Eram epuizat in fiecare zii si le-am spus clar parintilor ca daca raman la karate innebunesc. Este o poveste foarte lunga dar pot sa spun ca datorita dnei Sterescu si a tatei care m-au sustinut mereu (mai mult moral) ca sa continuu aceste cursuri obositoare am inceput si eu sa iau rolul de lider in serios. Am inceput incetul cu incetul sa fiu eu cel care ia initiativa in aproape toate lucrurile, sa nu mai fiu pampalaul de care se luau toti, in sfarsit puteam sa ma apar.

Deci, pot sa spun ca invatatoarea mea a fost o persoana de o bunatate iesita din comun care ne-a invatat o multime de lucruri frumoase care ne-au ajutat foarte mult.

Pacat insa ca a murit... (cancer)

Acea perioada a fost una oarecum frumoasa, una in care am invatat foarte multe lucruri bune.
Acesti ani au fost foarte frumosi pentru mine, chiar daca am fost o fire mai retrasa si nu aveam multi prieteni.

Iti doresc o zi placuta in continuare!

Da,a fost cam aiurea din punctul asta de vedere.

Eu am avut invatator, dar il voi pastra mereu in suflet

Cei mai frumosi ani.

Eu ma gandesc la invatatoare ca la a doua mama. Au fost printre cei mai frumosi ani!