Am iar probleme cu mama.Mi se plange cum ca de ce sunt mai importanti prietenii pentru mine si ea nu.E logic.Tot timpul imi aud de la ea critici, nu fac aia bine, aialalta nu.Eu niciodata nu sunt pe placul ei si asta in orice domeniu.Am propriul meu stil de a ma imbraca,de a face lucrurilte,tot. Daca ea ma "sfatuieste" cu ceva,trebuie sa fac neaparat,ca daca nu,inseamna ca nu o ascult si sunt o fata rea.
Normal ca sunt la varsta in care vreau sa stau mai mult cu prietenii, nu am chef de ea,mereu imi vorbeste rastit,mereu se baga peste tot, mereu imi suna toti prietenii cand ies afara sa vada unde, ce si cum.
Motive pentru care nu o ajut : 1) nu-mi cere ajutorul decat atunci cand ii disperata si atunci urla si face urat.
2)daca mi-l cere se plange ca nu fac nimic si numa asa "mi se face mila".O ajut in scarba, numai sa nu-i mai aud gura aia mare.
3)La cum vorbeste cu mine, urat, rastit etc, nu am nicio satisfactie
4)Cand merg de buna voie, tot timpul cand ii ofer ajutorul zice ca nu are nevoie acum.Si a doua zi imi spune ca nu vin niciodata sa fac nimic in casa asta si ca nu am initiativa
. Sincer. Ma indeparteaza enorm de mult de ea si nu realizeaza.Si pe langa sunt si cea mai incapatanata persoana pe care o cunosc.Orgoliu? Nu.N-am.Sunt o persoana realista.
Ce sa fac cu ea? Ca nu mai suport sa se bage peste tot, am 16 jumate,ce dracu'. Tata ma sustine in unele lucruri,nu ca el nu m-ar fi criticat de cate ori a avut ocazia, dar el e cu capul pe umeri.E diferit si chiar daca e mai in varsta, are alt intelect.
Mama e o negativista totala.Lucru pe care il urasc.Nu vine niciodata sa-mi spuna de reusita altuia [de la tv,radio,ziar,etc].Nu. Numai de esec: Vaii sa vezi ce a patit tipul asta din cauza la skateboard, si-a rupt toate oasele, nu te mai da cu el, da-l dracu'." Stiind ca pe mine ma pasioneaza -_-. Deci tot timpul nu aud decat vorbe de rau.De bine nicioadata.Nu vine sa-mi spuna : Uite ce talentata e fata asta sportul X.Si avand in vedere faptul ca eu REFUZ total sa ascult asemenea discutii, se enerveaza. Nu mai suport.Ce ma fac cu ea?

Daca nu iei atitudine nu se va schimba nimic in comportamentul ei.Cel mai bine ar fi sa vorbesti cu ea sa ii spui ce ai spus si aici pentru ca ea poate nu-si da seama ca te indeparteaza poate pur si simplu asta e felul ei de a fi. Oricum oamenii se mai si schimba deci n-ai nimic de pierdut

O suporți așa.

Ii spun mereu. Degeaba.

Nu ești deloc realistă la cum ai prezentat problema. Eu aș zice imatură.

Situatia asta e oarecum normala, pentru o adolescenta cu personalitate ca tine. Mare lucru nu poti face, dar poti vorbi cu ea, sa-i spui si ei ce ne-ai spus noua. Daca nu crezi ca poti duce o astfel de discutie pana la capat, atunci scrie-i o scrisoare. Fii hotarata, dar totusi respectuoasa. Pana la urma, e mama ta, si crede-ma ca sunt mame mult mai rele. A ta e doar cicalitoare si prea protectiva, dar pana la urma nu are intentii rele. Oricum, e cazul sa fii si tu mai intelegatoare, mai putin "rebela", sa fii mai deschisa si sa comunici cu ea cat de mult poti. Tu zici ca ea nu te intelege, ca te judeca etc, dar tu? Tu esti perfecta? Afla si parerea ei, intreab-o despre cum ar vrea sa fii, despre ce o deranjeaza la tine. Daca tu impui o schimbare, schimba si la tine ceva!

Nu ai ce face.Asa este ea. poti fii prietena cu ea.Fii mai buna cu ea si se va schimba. Daca ramai fara ea...iti veei da seama de multe multe si vei regreta multe! Peste cativa ani iti vei da seama ca ea chiar avea dreptatea...dar bineinteles..va fii prea tarziu!

Maica-ta s-ar putea sa aiba ceva probleme in casa. Poate cu banii sau poate cu serviciul, nu stiu. Faptul ca e non-stop negativista e clar ca are o gramada de griji pe cap si crede ca daca te scapa din mana o sa-si reproseze si chestia asta.
Ar fi o chestie s-o intrebi asa, direct.
Sa discuti despre problemele ei, sa iti spuna sincer ce o framanta, care-i sunt grijile si s-o faci sa inteleaga ca tu nu esti una din ele

Poarta o discutie serioasa cu ea. N-are rost sa se distruga o relatie copil-parinte! O iei frumos, ii spui ca vrei sa vorbesti foarte serios cu ea si sa te asculte pana la sfarsit ce ai de spus. Ii spui tot ce ai pe suflet si ce nu-ti place la ea si ca vrei sa se schimbe si ca te schimbi si tu. Alta optiune nu prea ai. Decit sa o urasti toata viata si sa o ajuti in scarba, mai bine vorbesti extrem de serios cu ea! Bafta!

Oare ce soacra o sa fie?!

Asta e mama ta nu o poti schimba viata-i cruda!

Aceeaşi problemă am şi eu, şi sunt băiat, am 17 ani. Ce fac? Păi dacă mă critică aiurea, încerc s-o fac să-şi dea seama că vorbeşte aiurea. Ex: îmi pun căştile pe cap şi dau la maxim muzica, ori îngân fără să ascult, etc. Faza e că la mine câteodată mai iese din starea asta negativă. Hai pe facebook poate ne ajutăm mai mult unul pe altul Dacă vrei, bineînţeles

Ufff! Grea problema.Ai un ghinion fantastic sa fii posesoarea unei astfel de mame.Incearca sa-ti expui punctul de vedere, cam asa cum ai facut-o aici, in prezenta amandurora. Daca nu se da pe brazda (ceea ce sincer nu prea cred), n-ai decat sa-ti creezi propria strategie comportamentala.Fa in asa fel si canta-i in struna, chiar daca faci tot ceea ce crezi tu ca este bine.Stii cum se zice:"Frate cu dracu, pana treci puntea". Bafta!

Da stiu tot ce o framanta.Si tot ce face e sa se planga, nu face nimic sa schimbe ceva.

Asa sunt mamele, stai linistita. Iti garantez ca ar face tot ce e mai bun pentru tine . Doar ca e pierduta-n alte chestii, are griji pe cap. Te inteleg perfect si incearca sa o intelegi si tu, oricum nu prea ai de ales. Sau macar fa-o pe maica-ta sa inteleaga ca esti de partea ei si sa nu te mai considere si pe tine o problema, din contra...