Bună,cu riscul sa fiu judecata totusi imi asum si decid sa povestesc aici putin din problemele mele in momentul de fata. Am avut o relație de 3 ani de zile cu un baiat.La inceput cand ne-am cunoscut a fost totul o gluma din partea lui si apoi pot spune ca a aparut adevarata iubire si am ajuns sa locuim impreuna la o luna sau doua dupa ce ne-am cunoscut. Am avut o relație super buna, ne intelegeam foarte bine, nu faceam nimic unul fara altul, luam decizii impreuna, mai pe scurt era tot ce isi doreste cineva de la o relație. Ce o sa povestesc acum nu vreau sa folosesc asta ca pe o scuza, dar totul a inceput anul trecut inainte de sarbatori cand eu lucram foarte mult, veneam acasa plangand pentru ca nu eram fericita la locul de munca si spuneam ca vreau inapoi in Romania, noi fiind in Germania, ca eu nu ma mai regasesc aici si vreau sa plec.El nu ma prea baga in seama si imi cerea sa mai astept un an sa vedem ce va fi, sa isi mai faca un an de munca sa aiba 5 in total sa i se ia in considerare la pensie, imi tot promitea ca dupa anul ala vom pleca.Zis si facut am acceptat, intre timp mi-am schimbat si locul de munca.Noi mai aveam neintelegeri legate de familie deoarece familia lui era prea protectoare cu el si tot ne dadeau bani, mie nu imi convenea acest lucru pentru ca noi nu aveam nevoie, desi multi spun ar trebui sa te bucuri daca cineva te ajuta. Mai zic si protectoare pentru ca voiau sa stie absolut tot ce se intampla intre noi, in casa noastra. Eu cred ca fiecare decide ce trebuie sa faca, familia e familie si relația e relatie nu? In fine, eu spuneam ca nu sunt de acord cu lucrurile astea, dar primeam raspunsul:stii cum sunt ele (sora si mama mea) stii ca asa fac ele. Eu trebuia sa inteleg dar pe mine nimeni. Trecand de asta mai aveam probleme cu faptul ca el lucra foarte mult, eu de multe ori era in week-end singura acasa si faceam toata treaba pe cand venea el de la munca.Presupun ca lucrurile astea le faci din iubire pentru un om, dar uneori eram nemultumita de faptul ca nu putea sa spele nici farfuria din care manca el pe motiv ca era obosit. Dar eu? In timpul saptamanii mancare,munca apoi in weekend iar mancare si munca acasa. Revin la faza cu sărbătorile, dupa sarbatori si dupa discutiile noastre, imi facusem un cont pe un site de dating, planul meu nu era sa il insel, voiam sa vorbesc cu cineva si sa fiu inteleasa doar. Am inceput sa vorbesc cu cineva, persoana aia nu stia decat numele meu, varsta si cam atat. Nu am dat detalii despre mine, despre unde locuiesc sau unde lucrez. Am vorbit cred ca undeva la 5 luni de zile prin mesaje si video. Insista sa ne vedem dar eu tot timpul inventam un motiv pentru care sa nu se vedem. Nu ne-am intalnit niciodata in viata reala. Ideea e ca dupa cum stim minciuna are picioare scurte si tot se afla! Prietenul meu a aflat a si vorbit cu baiatul respectiv si baiatul respectiv a aflat ca l-am mintit in legatura cu tot, iar acum eu nu stiu ce sa mai fac, totul doare, nu mai am nici lacrimi sa plang. As vrea sa dau timpul inapoi dar nu pot. Prietenul meu considera ca l-am inselat si nu mai vrea. Singura replica care o are e :Sa imi respecti decizia. Nu as vrea sa renunt pentru ca am trecut prin multe impreuna si cred cu tarie ca iubirea invinge tot.Cred ca au fost cazuri mai rele, in care s-au iertat oamenii. Orice sfat sau soluție e bine venit!
Ordonare:
După relevanţă
În primul rând v-ati grabit cu mutatul si cu plecatul.Chiar era un pas mult prea mare pentru o relație asa scurta (adică de o luna).Dar totusi apreciez ca v-ati iubit si a-ti reusit sa fi-ti ok si sa va înțelegeți.
Problema a fost, ca într-adevăr, tineri fiind a-ti luat viata asta mult prea in serios si prea repede.Nu a-ti apucat să vă bucurați unul de altul si sa va oferiți tot ce era necesar (timp în special). Plus ca posibil ca pentru tine, sa fi fost prima relație serioasă si ne experimentand înainte iti doreai altceva.Chiar nu e plăcut sa stati ca doi străini si sa muncești zi de zi, plus sa faci treburile casnice fara macar un respiro, relaxare, cate o excursie, timp petrecut în doi s-au iesiri.Chiar stiu si eu cum e sa fi dus cu zaharelul ca va fi bine si sa nu se faca nimic.Si eu m-am saturat la rândul meu sa isi tot faca (fostul) bine lui si eu sa ma simt ca in colivie si de aceia nu te condamn.Nu e viata pe care vrei sa o ai la nici 30 de ani probabil si poate nici după 30.
Sfatul meu este sa ii explici ce ai facut si sa fi de acord sa puneti punct.Nu mai trage de relație chiar daca lucrurile ce s-au întâmplat par nesemnificative.Foarte multe relații se strica din nepotrivire de caracter si chestii de genul si nu merita chinuiala.Plus ca nu o sa puteti trece peste toate cele întâmplate si o sa va reproșati.Asa ca mai bine tăiați răul de la rădăcina ca oricum nu coorelati unul cu altul si nu sunteti fericiti.
RăspundeMulțumesc mult! Normal ca fiecare are partea lui de poveste, pentru ca asa suntem noi oamenii ne vedem perfecti dar nu suntem! Sunt sigura ca viata nu se sfarseste la un om, si ca peste orice se poate trece. Voiam doar sa aud o parere! Si voiam doar sa salvez ceva in care inca cred, lumea oricum te judeca indiferent ce ai face sau cum ai fii. Cum am spus au fost oameni care au trecut peste lucruri mult mai grave si care acum sunt fericiti! Dar probabil depinde si de tipul de om, si mai cred ca fiecare are dreptul la o sansa si iertare! Cate pacate a iertat Dumnezeu si Isus, daca nu le ierta oamenilor nu era lumea de astazi. Tin minte ca scria in Biblie despre o femeie in care vroiau sa arunce cu pietre si atunci Isus a zis tot cei fara de pacat sa arunce cu pietre, si toti au lasat pietrele jos! Nimeni nu e mai bun ca nimeni si nu merita sa judecam oricum ar fi!
Răspunde
Lasa-l sa plece.
E ca un accident de masina. Ai facut sacrificoi si ai cumparat cea mai frumoasa masina pe care aiintretinut-o zilnic si apoi deodata faci accident si asigurarea iti da banii pentru ca e prea scump sa o repare.
Cam asa a fost si cu relatia voastra.
Acum las-o si vezi ce ai invatat sa nu se mai repete.
Eu zic sa treci relatia ta la experienta. E trecut deja sau asa ar fi bine sa o consideri!
Acum, legat de dating site.
Ai facut asta din cauza ca nu mai exista comunicare intre voi. Ai ales asta insa nu ai pus in calcul ceva: pe site-uri de acest gen oamenii in general cauta doar parteneri de sex ocazionali. Nimeni nu ofera de obicei consultatii psihologice.
Consider ca nu ati fost suficient de maturi amandoi.
In despartirea voastra amandoi sunteti vinovati!
Acum nu stiu amanunte ca sa pot incerca un sfat insa ma gandesc la o posibila faza: daca impartiti chiria e mai nasol... unul trebuie sa plece si celalat nu isi poate permite chiria singur.
Asa incat e nasol daca sunteti in situatia asta.
E clar ca unul trebuie sa plece.Nu am fost omul care sa insele,sau ma rog cum am facut sa vorbesc cu alte persoane. Mi-am cerut iertare,si chiar regret am plâns, am baut am vrut chiar poate sa imi iau zilele. Dar pana la urma am un suflet, nu i-am dat in cap, nu m-a prins cu altul in pat, nu am fost genul in relatie legat de bani sau eu stiu ce sa fiu pentru mine doar.Nu pot nici eu sa ma rog la nesfârșit de cineva. Fiecare are dreptul sa treaca peste si sa sufere in felul lui. Chestia cu chiria e normal, ca doar a si spus daca nu pleci tu plec eu. Si am decis sa plec eu, el sa ramana cu totul, locuri de munca mai sunt, am 23 de ani si cumva o voi lua de la capat chiar daca acum totul doare. Multumesc pentru raspuns!?
Pentru putin!
Trebuie sa te gandesti ca viata nu s-a terminat aici cu aceasta despartire!
Sigur ai avut si momente frumoase dar si urate.
Relatia viitoare fii mai atenta si tu la detalii dar in special nu uita ca COMUNICAREA este cheia care poate face o relatie sa mearga.
Ai toata viata inainte nu trebuie decat sa iti stabilesti un scop si indiferent cat e de greu sa il urmaresti...
Mult succes si sanatate iti doresc!
Si eu sunt fata, ca si tine, insa ii dau dreptate lui. Ambii ati gresit. Si el, dar si tu. Nu pot spune ca nu te inteleg, insa daca nu mai gaseai ce cautai in relatie trebuia sa pleci.
"imi facusem un cont pe un site de dating, planul meu nu era sa il Insel, voiam sa vorbesc cu cineva"
Pe bune?
De ce nu ți-ai făcut cont pe un site de croșetat sau de rețete culinare.
Pentru tine înșelatul e numai fizic? Dacă nu ți-a băgat-o în rest poți face orice altceva?
Îți trebuia neapărat un alt mascul căruia să i te plângi?
Sunt fată ca și tine. Normal, te-ai aștepta să-ți țin partea, dar nu pot. Ai greșit grav, și el are dreptate.
Nu spun că el nu a greșit. Are și el vina lui. Nu poți vedea în față numai muncă. Pentru că viața ta personală se duce naibii.
Ceea ce s-a și întâmplat.
Eu te sfătuiesc să renunți. N-are cum să mai fie perfect ok între voi, ever.
Apreciez raspunsul tau, mi-am recunoscut vina! Cred ca fiecare are dreptul la viata. Si crede-ma ca am trecut prin multe.As avea multe chestii de povestit, cand ne-am mutat impreuna intr-o seara el bause si incerca sa imi marturiseasca ceva. Plangand mi-a spus ca el facuse ceva si vrea ca el sa stiu totul. Mi-a spus ca el si in Romania si aici jucase la aparate si acum are o datorie la banca din cauza asta si ca daca as vrea sa raman langa el e alegerea mea. Cred ca stim cu totii ca lucrul acesta cu aparatele e ca si o boala si foarte putin au zis ca nu mai fac si chiar si-au revenit. Am trecut peste si am ramas langa el, poate alta fugea unde vedea cu ochii, ar fi multe chestii de zis. Ideea e ca fiecare in felul lui a gresit! Mai mult sau mai putin.
Ce pot sa spun, ai inselat, fostului tau nu ii plac persoanele naspa si aici se termina, treci mai departe si incerci sa nu fi o persoana naspa in viitor.
1. Situația cu locul de muncă se putea rezolva prin schimbarea locului de muncă, simplu nu?
2. Faptul că el muncește ca un rob ar trebui să te facă să înțelegi că omul ăsta își dorește ca voi să nu duceți lipsă de nimic. Și ce dacă faci mâncare și speli 2 farfurii? Nu cred că dacă-l rugai să spele el vasele nu o făcea, faptul că tu în weekend ești liberă și poți sta în pat până la ce oră dorești eu cred că măcar atât să faci în plus, să speli 2 farfurii.
3. De ce era nevoie să cunoști un alt bărbat? Dacă tot simți nevoia să vorbești cu cineva vorbește cu el așa poți rezolva orice problemă între voi.
Sper că acum ești mulțumită că ai pierdut înceredearea lui, poate l-ai pierdut și pe el și relația... sper să fii fericită în țară cum îți dorești. 
Multumesc pentru raspuns. Eu lucram si eu in timpul saptamanii, si aveam sambata liber si duminica aveam un minijob câteva ore, sambata mi-o petreceam in casa facand curat si mancare. Ideea mea nu era sa merg in tara singura, ci impreuna. Nu moare nimeni nici in tara de foame.In fine, aici cu locul de munca noi am mai discutat si tot timpul spunea ca daca in alta parte nu e bine si pe partea banilor si pe partea colegilor si sefilor. Si nu nu imi era greu sa spal doua farfurii sau sa fac treburile casei. Dar uneori ai nevoie si de ajutor. Cand vezi ca in timpul saptamanii lucrezi pana la 16:30 apoi vii acasa faci mancare una alta, sambata o iei de la capat si iti raman cateva ore libere probabil sambata si duminica dupa ce iesi de la minijob.
Te saturi sa faci aceleasi lucruri in fiecare zii. Si crede-ma ca nu era genul de om sa il rogi sa spele 2 farfurii, trebuia sa ii repeti de n ori, cred ca voiam sa vina chestia asta de la sine. Explictiile nu isi mai au rostul oricum.
Noi nu duceam lipsa de nimic pentru ca amandoi munceam, niciodata nu am vrut sa profit, de acolo si ideea mea cu minijobul. Ca sa castigam amândoi in egala masura aproape bani! Lucrez de la 16 ani, si in legatura cu munca tot timpul am avut o ambiție mai aparte. Atat legat de munca de acasa cat si la locul de munca.
Eu nu spun că el e sfânt, toți le avem pe ale noastre, dar trebuia să discuți cu el problemele astea, să vă comportați ca 2 oameni maturi, nu să cauți alinare la alt bărbat. Faptul că vă era bine cu banii în țara în care sunteți nu înseamnă că în țară era la fel. Nu moare nimeni de foame aici, dar nici nu ai nivelul de trai pe care-l ai acolo, aici ajungi la nivelul acela doar după ani de experiență și să fii într-un domeniu în care se plătește bine.
Faptul că și tu muncești mult este un lucru excelent, dar dacă ești nemulțumită de viața pe care o ai sunt alte metode să ajungi la viața pe care ți-o dorești. Totuși, din experiență spun că ceea ce ai făcut tu a fost din prea mult bine pentru că nu văd un motiv rezonabil pentru care să cauți atenșia altui bărbat.
Din ce spun aici poate pare că te judec și vreau să-ți spun că nu te judec dar poate pe viitor nu vei mai face astfel de greșeli. În ceea ce privește relația actuală sunt fer convins că nu v-a mai fi la fel, eu dacă aș fi în locul lui nu aș mai avea încredere în tine și nu aș putea sta într-o relație în care stau cu temere că oricând poți vorbi cu altul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
