Bună! Cum pot trece mai ușor peste o despartire? Băiatul chiar a fost foarte bun și nu îmi pot imagina sa găsesc pe cineva mai bun. Era frumos, muncitor, locul de muncă bine plătit, vorbea foarte frumos niciodată nu înjura, și foarte iubitor, eu sunt distrusa că l-am pierdut, și nu mai pot sa îl întorc înapoi. Sunt 3-4 săptămâni de atunci și eu tot asa de rau ma simt. Cum pot trece peste?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde Parintii cui? Indiferent daca erau ai tai sau ai lui, degeaba zici ca era cum era, daca a lasat pe altii sa se bage intre voi. Timpul vindeca tot pana la urma...
Părinții mei, ai lui ar fi vrut
Ce aiurea... E tare trist așa, sa găsești pe cineva de treabă si sa se bage alții... Eu in locul tau as merge la el și aș continua, fără să știe părinții (desi nu e tocmai indicat). Știu un cuplu care a pățit la fel, și el efectiv a mers acasă la ea noaptea, a răpit-o, ea era pregătită de asta, vorbiseră înainte, și apoi au făcut nunta. Acum au vreo 30 de ani de cînd sunt împreună. Doi ani ea nu a vorbit cu părinții ei, dar s-au descurcat singuri de minune.
Nu lăsa lăstarul dragostei, daca a apărut, sa se usuce. Poate și el suferă ca și tine.
Ai auzit că vorbește cu alta. E o diferență. E una din două - ori vorbește cu cineva, și nu a fost așa serios cu tine cum spui, de te-a uitat deja, ori sunt doar vorbe, și îi pare și lui rău de ce s-a întimplat.
Dar, înțeleg că pentru tine s-au terminat. Tot ce poți face e sa îți ocupi timpul cu ceva, sa nu stai prea mult pe ginduri la ce a fost. Sa faci ceva ce îți place, care sa îți poata distrage atenția, încît macar pe moment sa uiți. In rest, timpul va rezolva totul, in timp îl vei uita. Și poate cindva vei da peste cineva la fel de bun ca el, sau chiar mai bun. Viața e plina de surprize!
Bună! In primul rind care a fost cauza despartirii? Are el pe altcineva? Va mai dura pana te vei vindeca din punct de vedere sentimental, acum este normal sa suferi sa plîngi după despartire, ca si in cazul unei operatii fizice procesul vindecarii dureaza foarte mult, asa ca tu acum treci prin faza aceasta de durere ca după o operatie dar trebuie sa ai multa rabdare sa te auto vindeci, iar aceast lucru presupune sa rupi orice legatura cu el sa stergi din telefon numarul lui pozele cu el si orice iti aduce aminte de el iti provoaca suferinta, numai merită a fost un fraier ca a renuntat la tine, ce varsta ai? Incearca sa faci ceva ce iti place hobby uri nu ai? Esti la scoala sau esti la serviciu? Implica te in activitati care i ti fac placere si care te ajută sa il uiti, deoarece daca stai mereu cu gandul la el te deprimi si cel mai greu te vindeci de depresie sau poate deloc nu te vindeci decat cu ajutor psihologic sau psihiatric in cazurile grave.
Sunt la servici, și nici nu prea am oameni în jur care sa ma înțeleagă, eu cu el m-am înțeles cel mai bine, aveam intenții serioase deja, cred ca deja a vrut sa ma si ceara, ca mi-a cerut și mărimea sa îmi ia inel
Am vazut din raspunsul tau ca parintii au fost cauza despartirii voastre, eu zic asa daca tu il iubesti tu stai cu el casatoriti va stati in chirie si gata ca parintii nu o sa stea cu voi in aceiasi casa, important este sa fi tu fericita, esti majora ai serviciu numai depinzi de parinti ei nu ar trebui sa se amestece in relatia ta cu el, este fericirea ta in joc nu a lor, ei sa si vada de batrinetile lor, ei nu au dreptul sa ia decizii in numele tau, ei cand erau de varsta ta s-au casatorit fara sa le pese ce ziceau parintii lor, acum e rindul tau sa faci la fel, ce varsta ai?
Spui ca deja are pe alta... dupa numai 3 saptamani dupa ce s-a despartit de tine?!
Inseamna ca nu l-a durut deloc, daca a sarit dintr-o relatie in alta, taman dupa ce ti-a dat papucii, de aceea s-a despartit de tine, iar ca sa nu se simta vinovat a dat vina pe tine si parintii tai.
Am citit întrebarea ta dar și răspunsurile din mare.
Ideea e ca o data ce nu mai ești minora trebuie sa începi sa gândești și sa pui problema ca un adult.Intr-adevar,dacă depinzi de părinți tai nu prea ai cum sa le treci cuvântul, dar trebuie măcar sa știu cum sa pui problema.Trebuie sa gândești limpede cum le explici relația ta cu el, sa îl duci la tine, sa îl cunoască ai tai și pe rand sa se acomodeze cu idea și situația mai ales fiind niste persoane mai restrictive și religioase.
Nu poți sa vi la ei intr-o zi sa zici ca vine unu cu care vorbești tu pe net în tara, doarmi la el câteva nopți și după poate te cheamă la el în străinătate.Pai cine e ala,ce hram poarta,ce relatie vrea cu tine dacă vine câteva zile se culca cu tine,pleacă și poate te cauta el dupa? Asa se vor gândi ei.
De aceia tu trebuia dacă tot le dai raportul și iau decizi pentru tine sa le explici ca vorbești cu cineva, ca e ok ca om, sa îl vadă și ei sau sa schimbe o vorba, sa vina la ei acasă sa îl cunoască, sa esti in oraș de câteva ori sa vedeți dacă va potriviți și etc.
Scuza-ma ca îți spun, dar dacă el a cedat atât de ușor doar pentru ca în tara nu ai putut tu sta cu el în aceias casa la începutul relației fiind și nu ti-as și făcut bagajul sa mergi în Germania nu știu ce gânduri atât de serioase are. Daca ținea la tine și te iubea pe cum spui își dădea interesul mai mult măcar sa te facă sa înțelegi ce gânduri are și etc.
Nu ne-au lăsat liberi, sa ies cu el, ma țineau închisă în casa deși am peste 20 de ani, sunt prea religioși sau nu știu de ce, și băiatul cand a văzut cum îs, si-a pierdut speranța. Dacă nici pe el nu l-au vrut nu știu pe cine ar accepta. A fost un băiat de milioane. E din România dar acum lucrează în Germania, și cred că nu au vrut sa ma ia acolo. El a venit aici pentru mine și trebuia sa stea singur pentru că ai mei nu m-au lăsat cu el
Pai si tu? Iarta-ma dar. tu cum ai permis sa ti se impuna chiar asa ce sa faci?
E complicata situația la mine în familie...am pierdut un băiat asa fain și îmi pare rău. Acum cred ca e prea târziu, vorbește deja cu alta asa am auzit... a văzut ca nu se poate cu mine, si el a vrut ceva serios nu doar sa vorbim prin mesaje și sa ne tragem de nas. El a vrut sa și planificam nunta deja.
El dupa 2 saptamani deja a trecut peste? Atunci imi pare rau sa spun dar nu e chiar cum crezi tu.
Si indiferent cat de complicata ar fi treaba... e viata ta. TU trebuie sa traiesti pentru tine, nu pentru ai tai.
4 săptămâni... pai nu am mai avut ce sa facem, a suferit mult ca nu am putut sa ne cunoșteam și ca sunt asa restrânsă la mine acasă...
A, nici nu prea va cunosteati? Adica nu aveati la propriu o relatie...adica nu il cunosteai totusi atat de bine. Desi sustin ce ti-am spus, rupe-te de parinti, iti mai zic ceva : un barbat care renunta la primul hop, nu e de tine.
Pune cap la cap toate informațiile pe care le-ai primit de la sofisis, si ia atitudine.
In primul rand, învață și găsește metode sa te impui fata de părinți.
Sau sa le câștigi încrederea.
Crede-mă ca ei îți vor totuși binele.
In al doilea rand, sa înțeleg ca relația de care spui, era doar virtuala...
Învață să nu mai crezi în promisiuni și vorbe goale.
Cine te iubește cu adevărat nu renunță atât de ușor.
Vorbești de mărimea inelului și voi nici nu v-ați văzut în realitate...
Știi, circula un meme pe net:
"Normal că divorțați după 8 luni frate dacă după 1 lună vă mutați împreună, faceți plod ori nuntă după 2 luni și stați unul în kurul altuia, de nici băș*inile nu mai au loc de voi 2. Nu ați împărtășit nimic horror. Te însori cu cineva dacă reziști unui atac galactic împreună, unui potop biblic, un kăcat din ăsta gen. nu că am fost la 50shades of grey și am împărțit o găletușă de popcorn. După ce cucerim 8 munți, dezmembrăm o bancă împreună și suntem răniți în picior, atunci poate iese nunta. Faceți nunți cum îmi fac eu mahmureli. "
Ba da ne cunoșteam, ziceam în sensul ca nu prea ne lăsau sa ieșim, dar ne știam noi destul am comunicat mult, ne-am sunat în fiecare zi. ne făceam deja planuri de viitor. Nu îl lăsau sa vina la noi acasă, sau sa ieșim împreună undeva, lucrurile acestea.
Ba DAA, ne-am văzut de câteva ori, dar fără sa știe ai mei, ca acasă nu îl lăsau. Și exact asta el voia, sa petrecem cât mau mult timp împreună, sa lucram ceva împreună, sa facem mâncare, etc. Și îl știam bine, era un băiat serios, în plus ii cunosc și rudele și toate ziceau ca e un băiat bun.
Si nu a renunțat asa ușor, s-a întâmplat deja de câteva ori ca a venit din Germania și nu am putut sa ne vedem, și el a stat aici singur, fără sa putem sa ieșim. El zicea ca sunt ca un trandafir închis intr-o sticluță de care nu are voie sa se atingă, ai mei sunt foarte stricți, sunt controlata în toate de ei.
Ai peste 20 de ani, ai un serviciu...ce te impiedica sa pleci? Eu am plecat de acasa din prima saptamana de munca si nici ca m-am mai intors
Un baiat serios are rabdare. Ceea ce crezi despre el e doar impresia ta.
Nu-l cunosc, dar am mai vazut tactica de a "promite marea si cerul" ca sa obtina ce-l satisface.
Desi e posibil, nu cred ca părinții tai sunt asa naivi.
Oricum, daca era într-adevăr serios, venea sa vb direct cu parintii tai.
Daca vrei, Explorareaza această optiune, sa vina sa-ti cunoască parintii, sa-si exprime intentiile clar etc.
Dar sincer, nu am mai văzut de mult pe cineva la varsta asta sa planifice o căsnicie, asa ca un pic de scepticism din partea ta nu ar fi rau. Dar cine stie.
Pai a vrut din prima sa vina sa vorbească cu ai mei...dar dacă ei nu au vrut sa îl primească? Și da, deja voia sa ne luăm dar nu voia sa ma ia cu forța, ca nu as fi fericită. Doar asta era varianta, căci cu binisorul nu mă lăsau.
Cel mai dureros e ca are deja pe alta, asa am auzit, cu ea poate e mai liber ca și cu mine. 
Si noi ne făceam deja multe planuri pentru viitor, e foarte dureros asa.
Nu-i DELOC o pierdere. Mai bine că nu te-ai căsătorit cu genul ăsta de băiat cu care existau două variante. Mă-sa ți-ar fi făcut o viață greu și amară. Sau sfărșeai divorțată și cu un copil de găt,
Pai tocmai de aia ma doare ca m-a dezamăgit, el atata imi spunea că mă iubește, acum 3 săptămâni încă ne-am văzut am primit cadouri, vorbeam asa frumos și acum am auzit ca deja are o relație serioasa cu alta. E foarte dureros, eu plângeam după el, credeam că se va întoarce și el deja a trecut peste și a vorbit cu altcineva se pare. Am crezut ca nu e adevărat dar mi-a trimis mama lui o poză cu ei. E și mai dureroasa despărțirea asa. Eu nu i-am făcut nimic, as fi făcut mukte pentru el, am și sacrificat multe, dar el a plecat, a văzut ca nu poate fi liber cu mjne și s-a dus cu altcineva.
De ce crezi că nu s-a simțit liber cu tine?
Pai nu ca nu s-a simțit, el era liber, eu nu eram, nu mă lăsau ai mei să jes din casă, să ne vedem. Am reușit de câteva ori când au fost plecați, dar el voia sa fim liberi, sa putem ieși și toate cele.
Cuplarea cu altcineva e si asta o modalitate de a uita pe altcineva 
.
Probabil o sa se gandeasca la tine, incercand sa fie cu ea ca sa te uite
.
Realist vorbind, o sa te gandesti la el cam 6 luni, o sa ii vezi trasaturile in alte persoane, o sa te gandesti la el, o sa il visezi, o sa auzi muzica romantica si o sa iti **** starea, dar fii linistita.
Dupa 6 luni e ca si uitat.
Pacat ca s-au bagat parintii tai. E o stupizenie ca ei sa iti decida emotia (pana la urma esti adult in formare).
Dar dupa 6 luni garantat o sa il uiti.
In timpul asta, ocupa-ti mintea. Iesi afara, mergi la petreceri, distreaza-te. Fa orice ca sa nu stai in loc sa te gandesti la el.
Traieste-ti viata si o sa fii bine
Mult succes bafta
Eu o să mă gândesc la el 6 luni și el în câteva zile e cu alta? Oare m-a uitat?
Astazi sunt eu asa un pic mai blonda si nu inteleg: nu va prea cunosteati dar deja faceati planuri de nunta?
Ori el e neserios, ori tu visezi cai verzi pe pereti.
Si repet si eu o intrebare de mai sus: ce religie au parintii tai?
Smells like penticostali/baptisti sau ultraortodocsi...
Eu am banuit. Dar las-o pe ea sa raspunda.
Ne cunoșteam. și nu contează ce religie, eu voiam sfaturi cum sa trec de asta, nu sa fiu luata la rost.
Sau musulmani, evrei, ultra-catolici, bahaii (cum ar fi familia celui ce a fondat retaua regina maria), sau, ma rog, aproape orice religie. Toate au ceva cu casatoria in afara religiei. Desi adeptii moderni sunt mult mai flexibili, mai sunt si ultra[insert religion here]i care isi impun traditiile pe copii, chiar si cand acestia sunt adulti.
Incercam sa te ajutam. Dar te ajutam mai bine daca intelegem mai bine.
Asa la modul general, nu exista un "tratament" pentru inima franta. Ai rabdare, sentimentele trec eventual. De fapt, trec si daca ai fi fost in relatie cu el.
Conteaza. Ca sa putem intelege. Dar raspusul tau evaziv e concludent.
Da, din pacate nu am cu ce sa te contrazic aici.
Nu mi-am bătut joc, cum sa îmi bat joc? Eu nu i-am făcut nimic
Offf, in primul rand câți ani ai? Singura variantă este sa te muti, sa nu mai stau cu ei, și să îți iei un job daca nu te vor ajuta ei, sa faci niste cursuri sa te formezi profesional, sau facultate, și așa veți putea fi împreună.in primul rând trebuie sa ai o discuție cu el și să le întrebi dacă mai vrea o relație cu tine până să faci tu toate astea. Bafta!
Ai mai multa grije de tine, fa ce iti face placere incepe activitati noi pe care nu le_ai mai facut pana acum, iesi la restaurant si mananca, manaca sanatos ce iti place, plimbate cu prietenii, du-te in vacanta ..etc
Asta e problema ca fix asta nu pot. Eu stau toată ziua acasă nu ma lasa ai mei niciunde. Doar la lucru și acasă. Lucru, apoi acasă și tot asa...și nici nu prea am pe nimeni cu care sa vorbesc despre astea. Părinții decât sa ma incurajeze ma mau ceartă și ma mai și lovește, nu e normal și ma afectează mai ales daca sunt acum în starea asta.
Ce religie au parintii tai?
Asta urma sa intreb.
Si unde locuiti?
Cind mergi la lucru si iei salariul, PLEACA. Esti majora, in deplinatatea facultatilor mintale (ca altfel nu ai fi lucrat in retail), deci FUGI.
Data viitoare nu mai lăsa părinții să îți controleze viața. Sfat: pleacă cu chirie și vei vedea că va fi altfel.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
