De curand am aflat ca sunt infiata. Inca de mica am auzit astfel de zvonuri si parintii mei ma priveau in ochi si spuneau ca nu e asa.Au recunoscut insa acum, la 17 ani! Nu sunt suparata pe ei, insa simt ca nu mai pot avea incredere in nimeni.Nu imi vine sa cred ca tocmai parintii mei m-au mintit 17 ani de zile.Cum sa fac sa am din nou incredere in ei si in cei din jur? Si inca ceva:imi doresc enorm sa imi cunosc parintii, iar cei de la maternitatea unde m-a abandonat mama mea naturala nu vor sa ma ajute. Ce sa fac? Cui sa ii cer ajutorul? Nu as putea sa ii intreb pe parintii mei pentru ca ar suferi enorm.Singurul motiv pentru care vreau sa o gasesc pe mama este pentru a-i oferi un buchet de flori si a-i multumi ca totusi... m-a nascut.Va rog din tot sufletul meu sa ma ajutati! Am mare nevoie.Va multumesc!

Aproape sigur ca parintii tai ar afla de demersurile tale pentru. a-ti gasi mama naturala. Cred ca i-ar deranja faptul ca nu ai curajul sa discuti deschis cu ei problemele si framantarile tale. Daca te-au protejat atatia ani de traumele copilului infiat, inseamna ca te iubesc mult si sunt sigura ca te vor ajuta sa afli despre parintii naturali pentru a te linisti si a vedea ca iti doresc doar binele.

Nu esti sing draga mea. nu trebuie sa fii suparata ca nu tiau sp pr ca intr-adevar au gresit. trebuiau sa te pregateasca cu un pshiholog de la virsta de cel mult 7 8 ani si sa ti spuna adevarul asta e procedeul. nu au facut o .asta este daca tu esti fericita alaturi de ei ff bine nu i dezamagi acum. Ca vrei sa ti cunosti mama naturala ok vb cu ambii parinti si spune-le ce ti doresti si atunci cu ei ve ti reusi sa ti indeplinesti dorinta singura sau pe ascuns nu vei face nimic.fii apropiata de ei fiti prieteni si asa nu vei mai fi dezorientata si ei nu vor avea temere ca ii vei parasi. mi as dori sa stiu ce faci si cum vei reusiasta te rog da mi mes pe privat asa din cind in cind. te pup sunt mama am 2 copii mari si imi dau sufletul pentru ei

Eu una nu te inteleg...(sper sa nu te supere punctul meu de vedere, e alegerea ta ce vei face.asta ramane parerea mea )...deci...tu vrei sa cauti o femeie care cei drept te-a nascut, insa te-a abandonat, iar asta i-ar face sa sufere enorm, eu zic mai bine sa nu iti mai irosesti viata cautand o femeie care de fapt si de drept nu te-a vrut mai bine ii multumesti mamei tale care a avut grija sa te protejeze pana la varsta asta...eu asa as face in locul tau, repet nu o spun cu rautate, insa cred ca asa este corect ...imi imaginez in ce situatie te aflii, insa mai bine esti mandra ca ai fost aleasa de facmilia actuala, pentru ca sunt o multime de copii care nu au "bafta' ta!
numai bine!

Ai un caracter foarte frumos conturat daca te'ai gandit la asa un gest frumos, insa eu una nu as mai cauta'o pe cea care... m'a nascut. Din momentul in care ai fost infiata, mama si tata iti sunt cei care te'au crescut si ti'au oferit suportul lor moral si financiar.

Mai scumpa sa nu te superi da aceea persoana nu se poate numi MAMA
Mama este cine te creste, stiu ca ai vrea sa o cunosti pe adevarata mama ta daca iti doresti asa de mult vorbeste cu parintii tai
Spune-le ce simti, ca daca a vrea sa cauti pe mama ta adevarata asta nu insemna ca o sa ii parasesti doar ca vrei sa stii cine este cum arata etc
Scumpa te vor intelege

MMM... ce ciudat si eu trec aproape prin ce treci tu...numai ca ma mine este putin diferit...eu sunt infiata de la 7 ani...si pe mama mea nu o cunosc pentru ca ea a murit cand eram eu mica... dar si eu as vrea sa o cunosc...sora mea mai mare zice ca arata la fel ca mine...eu inca nu is trecuta pe familia lor dar la 18 ani voi fii trecuta cu cele 2 surori ma mai vad la scoala...si ele tot surorile mele raman chiar daca eu voi fii trecuta pe alta familie...eu imi vad pe ceilantzi din familie adica pe tata pe bunicu si pe mama cu care ete acum casatorit tata... ii este greu cate odata si vreau si eu sa stiu mai multe despre mama despre cum am fost cand eram mica cat de galagioasa eram, botezul, cum aratam etc. am pierdut destul de multe amintiri care nu le voi stii...

In primul rand gestul pe care vrei sal faci pentru mama ta naturala (sper sa o gasesti desi nu e foarte usor ) este impresionant, in al doilea rand nu ai avea de ce sa fi suparata pe parintii tai adoptivi, cand vreai sa ti spuna, pana la 16 ani nici nu indicat sa afle un copil ca e adoptat, poate produce tulburari grave in mentalitataea si compotamentul unui copil! faptul ca tu esti mai speciala, cu o mentalitate mai buna, mai matura, te-a facut sa intelegi acest lucru. nu percepe omiterea faptului ca esti adoptata ca o minciuna, ci ca o ocrotire a ta, a faptului ca nu puteai sa intelegi cu adevarat la o varsta mai frageda acest lucru! mult succes in continuare!

Nu poti fi suparata pe cineva care ti-au fost alaturi cind ai avut nevoie, te-au mingaiat cind ai fost suparata, te-au ascultat cind ai avut ceva de spus, ti-au sters lacrimile cind ai cazut si tot ei te-au ridicat, ti-au vegheat somnul ti-au dat dragostea lor, inima lor si-au asezat-o inaintea ta, te-au crescut, iubit ingrijit, te-au facut OM, ce dovada mai vrei?, te poti supara pe oamenii astia, parintii tai adoptivi? ei au avut curajul si responsabilitatea de care parintii naturali au fugit. TU hotarasti ce vei face. Nu te-au mintit, au asteptat sa cresti sa poti discerne sa poti decide sa poti hotari!

Unii copii nici ceea ce ai tu nu are.
multumestete cu atat. poate cauti ceva ce nu v-a multumi rezultatul.

Buchetul ala de flori sa il cumperi mamei tale, cea care te-a crescut, cred ca se simte fatal. nu te-au mintit, au vrut sa nu suferi, suferinta de la 17 ani nu se compara cu cea de la 6 ani, de exemplu.acum poti trece mai usor dar in copilarie lucrurile astea te afecteaza psihic si poti ramane cu sechele toata viata. daca ai nevoie de ajutor il ceri parintilor, adice celor care te-au crescut.sa nu facu vreun gest gresit si sa-i dezamagesti, ei te iubesc mai mult decat orice pe pamant.ai timp sa iti cunosti mama, dar cred ca ai sa fii dezamagita, asa ca lasa timpul sa aranjeze lucrurile si nu forta nota. daca vroia sa te cunoasca putea sa o faca timp de 17 ani.

Cred ca majoritatea dintre voi nu mi-au inteles intrebarea...Am spus eu cumva ca sunt suparata pe ei? NU. Am spus doar ca sunt dezamagita ca m-au privit in ochi si mi-au spus ca nu e adevarat, cand puteau foarte bine sa mai amane raspunsul sau sa gaseasca alt motiv pentru a nu ma minti.Tot ce am spus este ca nu mai am incredere in ei si in cei din jurul sau! Daca ati citi cu atentie ati vedea ca am specificat destul de clar cat ii iubesc.Deci...Help me again!

Bulina gandeste-te ce ai fi facut daca ai fi fost tu in locul lor? in locul parintilor tai? si eu sunt adoptata acum am tot 17 ani dar am aflat la 13crede-ma ca ma marcat extraordinar da stii la ce concluzie am ajuns? mama naturala nu merita nici sa o iubesti pentru ca tu ai deja o mama[mama e cine te creste nu cine te naste!]dar nici nu poti sa o urasti pentru ca ar fi putut sa te omoare doamne fereste si nu ai fi mai apucat sa scrii pe blog...si nici cum zice cristinutsa ca sate duci cu un buchet cu flori.pentru ca nici nu merita buchete de flori.adica eu una nu as duce.si daca as cunoasteo as ocolio

Parerea ta...

Buna, si eu sunt adoptata, si ce-i drept.am aflat ceva mai devreme, dar tin minte ziua aia si acum.am 18 ani, iar atunci aveam 7 sau8 si parintii mei au avut o cearta serioasa pe aceasta tema. Le era frica de faptul ca as fi putut sa ii iubesc mai putin, sau chiar sa nu ii mai iubesc.asta a fost singurul motiv. Ma simt norocoasa ca ii am pe ei, sunt mai grozavi decat alte mii de parinti naturali si ii iubesc extraordinar de mult. Nu m-am simtit niciodata "straina", si abia daca imi amintesc acest "detaliu". Sunt fericita aici si nu mi-as da parintii la schimb pentru nimic in lume! Si am zis PARINTI, singurii parinti.pentru ca, nu cine te naste conteaza, ci cine te creste. Nu am fost niciodata curioasa sa o cunosc pe femeia care mi-a dat viata, si daca as vedea-o, considerand-o in continuare numai o straina, i-as multumi poate, numai pentru faptul de a ma fi abandonat atunci, schimbandu-mi viata, oferindu-mi sansa vietii mele, de a intra in familia aceasta. Singura curiozitate pe care o am, de la un timp, ar fi. daca mai am cumva frati sau surori, si sper sa pot afla candva. In caz contrar, nimic nu se schimba, imi este indiferent! Repet, imi iubesc parintii enorm, si te sfatuiesc sa faci la fel, si sa nu mai cauti raspunsuri si explicatii, sunt lucruri in viata pe care e mai bine sa nu le stii. Atunci cand parintii tai biologici au ales sa iasa din viata ta, au incetat sa mai existe pentru tine, si nu ar trebui sa reprezinte mai mult decat 2 straini. Iubeste-i pe cei de langa tine, fii mandra ca ii ai, indiferent de cine sau cum sunt ei! Lasa deoparte aceste detalii, nu le lasa sa intre in viata ta si sa ti-o afecteze!

Si eu trec exact prin ce treci tu
am 15 ani...si am auzit de mica zvonuri, dar nu le-am crezut si de fiecare data parintii negau si spuneau ca sunt fiica lor. in cele din urma am aflat de la profesoara mea de sport ( ii cunoaste pe ai mei de foarte multi ani asa ca mi-a spus tot cu lux de amanunte). problema este ca parintii mei nu stiu ca eu am aflat adevaru` nu am curajul sa vorbesc cu ei.nu vreau sa-i ranesc pentru ca ma iubesc enorm, de altfel cum ii iubesc si eu. nu stiu ce sa fac nu stiu cui sa ii cer ajutorul nu stiu cu cine sa vb despre asta :-

Esti o fata sufletistasi sigur nu din rautate tiau ascuns adevarul ai incredere in iei iubestei si mergi mai departe. Cu ginduri pozitive ai numai de cistigat, ai grija de tine ceau

E oribil sa stii ca parintii tai te-au mintit 17 ani de zile, insa trebuie sa ii ierti la un moment dat...practic ei te-au salvat iar dupa ce te-au adoptat nu ti-au zis ca sa nu te piarda...nu stiu cum as reactiona...bineinteles nu as mai fi asa apropiata de ei... dar trebuie sa ai incredere ca totul o sa fie bine si sa iti continui viata! nu incerca sa iti cauti mama dupa ce te-a abandonat...risti sa nu o gasesti si apoi o sa suferi mult mai mult... sfatul meu este sa iti iubesti parintii adoptivi si sa ii pretuiesti pentru ca te-au iubit si au fost alaturi de tine...

Și eu sunt în aceeași situație... Nu știu ce sa fac.