Bună. Doresc să cer părerea asupra unei situații mai complexe.
Ei bine, am o relație de 9 luni care decurge ok. Eu am 25 de ani, iar ea 21. Avem foarte multe lucruri în comun, percepții asemănătoare și ne înțelegem unul pe celălalt chiar uimitor de bine. Singura,,problemă" sunt relațiile intime. Ideea este că amândoi suntem la prima relație și nu am avut niciunul vreun act sexual înainte. Dar, cumva, nici asta nu e adevărata problemă. Ideea este că ori de câte ori încercăm să avem măcar un preludiu, ea începe sa plângă. Tremură și se crispează( și eu cred că e din instinct). De fiecare dată când o întrebam dacă e ok, ea spunea că e în regulă, și, mă indemna să continui, că-i va trece. Însă, renunțam deoarece înțelegeam că are nevoie de niște timp, poate mai mult decât mine pentru a se simți cu adevărat pregătită. Ei bine, într-un timp, ea se simțea groaznic. Psihic, nu fizic. Plângea noaptea, avea coșmaruri, tot felul de lucruri pe care nu le-am discutat cu ea, doar din dorința de a mă asigura că e în stare să mi le spună din proprie voință. Băteam unele apropouri pentru a vedea cum reacționează și se putea observa că nu e ok. ( Din exterior, ar putea părea că asta nu e relație, dar na, uneori sunt mai complexe). Ideea e că de când o cunosc, ea era cam introvertită, nu se deschidea ușor în fața oamenilor, era retrasă și evita persoanele necunoscute, în special bărbații din câte observam. Ceea ce ne-a adus împreună au fost prietenii comuni și, cum am mai spus, ceea ce ne plăcea amândurora. Acum câteva zile, mi-am luat inima în dinți și am încercat să am un contact intim, chiar dacă neprevăzut față de ea. A fost surprinsă, și, cred că se speriase. A început să plângă și să tremure toată. Niciodată nu o mai văzusem în starea aia, m-am panicat, nu știam cum să o liniștesc, nu mă lăsa să o iau în brațe și nici nu mă asculta, nu mai era cea pe care o știam eu.
Până la urmă, cu greu, am reușit să o
calmez puțin. Îmi părea atât de rău că
am luat-o prin surprindere. Eram curios să aflu ce a determinat-o să aibă acel comportament, așa că am întrebat-o. Se uita în pământ și nu zicea nimic. Am încercat să o liniștesc că o voi asculta și o voi ajuta să treacă peste ceea ce o măcina în halul ăla. M-am tot rugat de ea și nu știu cum, m-am simțit dintr-o dată furios pe ea că nu are curajul să-mi zică. Mă făcea să cred că nu simte nimic pentru mine și că și-a bătut joc. Mocnea în mine o furie și o teamă pe care niciodată cu am crezut că le pot avea. Am început fără să-mi dau seama să ridic tonul și chiar să tip la ea. Ea se făcea atât de mică in ochii mei, iar eu ca prostul tot o întrebam de ce nu o poate face, de ce nu are încredere în mine, de ce mă chinuiește în halul ăla. Până când, spune cu ochii în lacrimi că nu poate, că-i e frică, că nu e vina mea și că e doar vina ei, că a crezut că in sfârșit poate trece peste, dar că s-a înșelat și regretă că mă face să sufăr. Privind-o și auzind-o m-am îndurerat să știu că se luptă în felul ăsta cu ceva care se pare că s-a întâmplat mai demult și nu poate împărtăși. Știam că e mai depresivă din felul în care în unele momente se gândea la lucruri morbide, dar am aflat și recent că a încercat de mai multe ori să-și ia viața, nu o dată cum știam eu. Și am întrebat-o ce s-a întâmplat până la urmă. Iar ea, până la urmă a zis că din cauza unor tentative a unei rude de a întreține reatii intime cu ea, a ajuns să fie îngrozită de bărbați și de oameni în special. Toate astea le-a zis plângând și țipând din frustrare cred. Am rugat-o să meargă într-o cameră alăturată pentru a se liniștii. Eu plecasem să mă plimb pentru a-mi limpezi gândurile. Mă uram pentru modul în care am determinat-o să-mi spună, dar eram și liniștit că acum o pot ajuta cumva să treacă peste. Trecuseră vreo oră de când plecasem și decisei să plec acasă. Era o liniște așa ciudată, înfiorătoare. Imediat mi-a trecut ce er mai rău prin cap. Am întrat în camera în care știam că o lăsasem și când am văzut-o a căzut cerul pe mine. Nu voi descrie modul în care am găsit-o, dar menționez că era înfiorător și nu mi-o voi ierta niciodată pe asta. Nici nu știu cum am ajuns la spital. Noaptea aia afost pentru mine un coșmar.
Din fericire, medicii au reușit să o salveze. În timpul în care dormea și se recupera, i-am verificat telefonul pentru a vede dacă pot afla ceva care m-ar putea ajuta într-un fel. Faza e că am găsit o conversație cu un tip, cu un an mai mare din ce văzusem in mesaje. Ceea ce m-a surprins dim conversația lor era că ei își spuneau unul altuia problemele și se încurajau să treacă mai departe. Adică din toate mesajele lor, se putea înțelege că ei sunt confidenti unul pentru celălalt. Și ei se știau doar online și nimic altceva. Adică am citit mesajele pe o perioadă de 5 ani și așa am reușit să-mi fac o parere
Acum, întrebarea mea e, cum ar trebui să-i zic că am aflat de asta? Cum aș putea să-i zic ce am pe suflet dacă eu cred că am împins-o la a se sinucide? Oare ea chiar are sentimente pentru mine dacă a fost în stare să facă asta? Adică pare că nu s-a gândit că voi suferi dacă ea ar muri. Adică o iubesc din toată inima mea și nu i-aș vrea răul, și cred că an greșit să o fac să-mi zică in felul acela. Credeți că am procedat greșit?

E de inteles de ce a reactionat asa acum ca ai aflat motivul, dar priveste putin mai atent in relatia voastra pentru ca e destul de ciudat sa ii povesteasca deschis unui strain prin ce a trecut dar tie sa nu-ti poata spune nimic, adica a fost atat de usor tot timpul de fapt, nu cred ca e vorba ca nu a vrut sa te dezamageasca si mai degraba o lipsa de incredere in tine, de ce, cu ce motiv nu stiu, dar asta e o problema cand un strain stie despre ea mai multe decat stii tu care locuiesti cu ea. Reactia ta a fost normala, e de inteles ca ti-ai pierdut cumpatul la un moment dat, si nu trebuie sa te invinovatesti pentru reactile ei, ai incercat sa ii creezi un mediu sigur si plin de intelegere, dar daca ea continua sa te respinga cu parere de rau, stiu ca ti-e mila de ea dar exista probleme in relatia ta, poate momentan nu e stabila psihic sa le discute si sa o pui in fata faptului dar intr-o zi va trebui sa o faci, sunteti doi in relatie nu unul, si asa cum tu o intelegi pe ea si ea trebuie sa te inteleaga pe tine, cum tu depui efort ajutand-o cu problemele ei, si ea trebuie sa depuna efort pentru tine, trebuie sa o faci constienta ca o relatie se duce in doi, unde probleme amandurora conteaza.
Acum situatia e in felul urmator, mai poti rezista pana va fi capabila sa vorbiti serios despre realatia voastra sau nu?

Prietena ta are nevoie urgenta sa mearga la un psiholog, altfel va reactiona fix la fel pe viitor, cu tine sau in alte relatii.Ai si tu vina ta intr-o mica masura, fiindca persoanele cu tendinte sinucigase nu vor percepe parasirea camerei pentru a lua o gura de aer drept o metoda rationala si eficienta de a va calma emotiile puternice, astfel incat sa rezolvati ulterior, ci ca pe un abandon.

Acum să îi spui ce ai găsit,nu e cea mai buna soluție.
Uite care e situația,cum le zic multora de pe platforma și nu numai,O RELAȚIE NU ESTE BAZATA DOAR PE "TE IUBESC",SEX,MUTATUL ÎMPREUNĂ,PLATITUL UNGHIILOR EI SAU MAI ȘTIU EU CE FANTEZIE SAU FETIȘ,CI E MAI MULT DE ATAT.O femeie că sa se deschidă în fața ta,in primul rand trebuie sa aibă încredere în tine insa din moment ce discuta cu băiatul acela, înseamnă clar că nu a avut încredere în tine sau probabil că s-ar fi simțit judecată pentru trecutul său.
O femeie are nevoie de vorbe frumoase (oricât de banal ar fi,cuvintele frumoase pentru ele cântăresc mult),timp petrecut împreună,vrea sa fie înțeleasă, apreciată și nu în ultimul rând, ascultată.
Degeaba îi reproșezi tu că "uite unde stai, asta doar datorită mie" sau când îți face ceva de mâncare sau mai știu eu, daca tu nu ii dai un feedback pozitiv, se va simți ca ultimul om.
Îți recomand să parcurgi cele 5 limbaje ale iubirii sa înțelegi

Ok, poate că asta nu ai știut asta și îți dau credit, până la urmă nu ne naștem învățați însă nu știu cum nu ți-ai dat seama că are o trauma pe fond sexual, că eu mi-am dat seama din prima și chiar voiam să menționez.Trecem și peste asta.

Ar mai fi de menționat faptul că în 9 luni ar trebui sa va știți cât de cât,cum reacționează ea la stres,cum e când e supărată șamd însă vad că nici asta nu știi, ceea ce nu suna a bine, din punctul meu de vedere.
Exista mai multe tipuri de atașament însă vad că voi nu va potriviți pe partea asta.

Pentru tine am două opțiuni, fie rămâneți împreună și faceți terapie de cuplu, fie va despărțiți.de ce?
Pentru că sunteți pe muchie de cuțit,iar o mișcare greșită va poate duce în prăpastie.
Așa că ori îți lingi rănile,ori mergi mai departe.
Daca mă întrebi pe mine,eu unul as merge pe varianta despărțirii,oricum s-a cam distrus totul în momentul în care ai făcut ce-ai făcut.

Este dureros,știu însă trebuie sa înțelegi un lucru! Tu nu ești eroul nimănui!
Și oricât de tentant ar fi sa o salvezi din prăpastie din iubire,cu atât ești mai predispus să cazi și tu în ea.
Știu că e instabilă emoțional și așa mai departe,dar crezi tu că vei schimba ceva,eu unul îți zic că nu!

Mie personal mi se pare greșit să stai și să aștepți nemurirea sufletului pe motiv că "îți zice ea", la ce trecut are, crede-ma că nici eu daca as fi fost în locul ei nu m-aș fi putut deschis daca nu as fi știut că sunt pe mâini bune.
Discuta cu ea, ajungeți la un consens, iar dacă puteți, faceți un compromis sau despărțiți-va, alta cale nu exista!
Numai bine!

Nu stiu cum puteti avea 9 luni de relatie daca relatii sexuale nu intretineati, relatia vad ca era platonica,
Ai procedat gresit cand ai tipat la ea, insa e de inteles, s-a acumulat si in tine frustrarea. Nu ai fi vrut sa faci acel lucru, iti pare rau, suntem oameni. Omul la nervi poate avea iesiri pe care nu si le poate imagina. Mi se pare ca ai gresit mai mult cand ai lasat-o singura, daca nu ea ti-a cerut acel lucru. Nu toti oamenii se linistesc in acel fel, asta tine foarte mult de tipul de atasament al persoanei.
Nu poti spune ca ai impins-o la sinucidere, tipa era instabila emotional.
Oare ea chiar are sentimente pentru mine dacă a fost în stare să facă asta? Nu s-a sinucis din cauza sentimentelor ei pentru tine sau asa mai departe, are traumele ei adanci, nu are vreo legatura cu tine
Adică pare că nu s-a gândit că voi suferi dacă ea ar muri.
Ne punem mai intai pe noi, nu pe altii, cum e si normal.
Suferintele unora sunt mult mai mari si mai grele, asa ca sunt mai importante pentru ei, decat sa se gandeasca ca ar suferi X sau Y, nu lua asta personal.
Daca nu cere ajutor si ia tratament, relatia va fi un chin, te inhami la ceva mult prea greu. Nu poti avea o relatie cu cineva care nu este pregatit pentru asta, doar de dragul relatiei

Inceraca sa o convingi sa mergeti la terapeut si chiar si tu, pentru a invata sa ti temperezi comportamentul si a lucra la problemele ce le are si ea.
Suicidul este o problema destul de serioasa si chiar trebuie sa faca ceva in privinta asta, are destule rani si frici, panici ceea ce nu poate iesi singura din ele iar tu nu cred ca vei putea sa o ajuti exact asa cum ar face o un specialist. Succes!

În primul rând, pentru ea faptul ca o ruda a încercat sa întrețină relații intime cu ea este o trauma, si faptul ca plange si tremura când încerci sa te culci cu ea sunt semnele unei traume. Ea ar fi trebuit sa mearga la un psiholog, ca să o înțeleagă și să o ajute în legătură cu aceasta traumă mare. Mai ales daca a încercat sa își ia viața înainte, trebuie sa fie ajutată până nu e prea tarziu.

În al doilea rând, trebuie sa ai răbdare cu ea, pe langa ca are o trauma legata de relațiile intime, mi se pare normal sa nu fie pregatită, iar în al treilea rând, daca timp de 5 ani de zile i-ai citit conversațiile si nu ti-ai dat seama daca e posibil sa te înșele, sau poate genul de prieten baiat care e mai încurajator. Și da, ar trebui sa ii spui ca ii citești conversațiile cu un bărbat chiar daca se afla intr-o relatie.

Nu stiu frate tu crezi ca ai procedat gresit?

Fac o paranteză la acea perioadă: am citit în acea noapte mesajele pe care ei le-au avut în aproximativ 5 ani.