Buna seara TPU! Am o problema pe care as dori sa o discut cu voi și as vrea tare mult sa știu părerea voastră.
Am 19 ani și sunt din Focșani. Am terminat un liceu bun și vreau sa mi continui drumul în viata, doar ca am senzația ca părinții mei ( divorțați fiind) vor sa mi dicteze traseul pe care eu să-l urmez. Știu ca ei țin foarte mult la mine, și în ciuda faptului ca ei au divorțat anul trecut ma bucura faptul ca se interesează amândoi de mine și își doresc ce este mai bun pentru mine. Aspectul care ma deranjează însă este ca ei fac toate aceste planuri de viitor fără a ma întreba însă pe mine dacă sunt de acord sau nu. Decid în locul meu și la 19 ani și acest lucru ma deranjează sincer. Ei mi au ales facultatea și tot ei mi au ales și garsoniera în care urmează sa stau pe parcul facultății fără ca eu sa mai pot avea o opinie. Ei mereu m-au pus în fata faptului împlinit în sensul: Ți am închiriat o garsoniera, o sa ți placa maxim. Repet nu ma deranjează ca ma ajuta și contribuie la educația mea, dar mi se pare uneori ca este prea mult control din partea lor asupra mea. Eu însă as fi avut alte planuri de viitor, mi as fi dorit sa fac o facultate, dar nu în București, mi as fi dorit sa o fac la distanta și sa mi gasesc un serviciu în Focșani, orașul meu natal și unde am trăit timp de 19 ani. Simt ca părinții mei se implica mult prea mult în deciziile pe care eu trebuie sa le iau de una singura, dar nu știu cum sa procedez pe mai departe. Cred ca dacă continui în felul acesta părinții o sa decidă viitorul meu pana la 30 de ani. Nu ma deranjează un sfat de la ei sau o opinie dar ei au ales totul pentru mine inclusiv orașul și facultatea la care eu urma sa merg. Adică eu asa vad lucrurile ca ar trebui sa mi dea și mie măcar dreptul la o opinie, dar de fiecare data când încerc sa îmi exprim punctul de vedere vin cu replici de genul: Lasă că știm nou mai bine! Așadar, voi ce ati face în situația mea?

Ar trebui sa fi mai ferma și,, tare pe poziție" în fata lor, bine nu sa te cerți cu ei , ci sa iti exprimi punctul de vedere, sa te faci înțeleasă și sa le spui ca ai crescut nu mai ești un copil, îi adevărat ei Îți vor binele asta sunt sigur, așa sunt și ai mei, de ceva vreme parcă s au schimbat puțin, nu știu, am vorbit cu ei, direct, deschis, și au înțeles unde,, bat ", poate ca încă nu le vine sa creadă ca ai crescut, poate ii prea repede pentru ei, încă te cred fetița lor (și pe buna dretpate încă ești ), le place sa controleze totul din viața ta, totul sa fie programat și la locul lor, vorbește cu ei și sunt sigur ca odată și odată vor înțelege! Bafta la facultate!
Ps: ce facultate urmezi?

Comunicare și relații publice.

Vrei ceva, dar nu prea vrei de fapt.
Faptul ca printr-o conjunctura ai ajuns la facultate in alt oras e in favoarea a ceea ce vrei tu. Ar trebui sa intelegi asta.
Dar tu, ce vrei? Sa stai comod in Focsani, cu ai tai pe cap in continuare in loc sa profiti de ocazia servita.

Aha, bafta, dacă nu îți place, ai tot timpul din lume sa încerci altceva, totul depinde de tine și de ceea ce iti place sa faci

Nu vreau sa stau cu ai mei, dar ei mi au aranjat viata după bunul lor plac. Da eu asa vrea sa rămân în Focșani și sa mi iau un loc de munca aici, iar facultatea as putea foarte bine sa o fac și la ID. As vrea sa stau pe picioarele mele și sa le demonstrez ca pot sa ma descurc și singura și sa ma lase puțin mai independenta. Mi ar plăcea sa ma lase sa mi organizez viata după bunul meu plac. Îmi displace ideea de a pleca la București deoarece îmi este foarte greu sa ma detașez de amicii mei de aici și mai ales de prietenul meu. Sunt conștientă ca relația dintre mine și el va fi mult mai rece și mai distanta după plecare mea la facultate. Sunt multe motive pentru care as vrea sa rămân aici, dar sunt conștientă și de faptul ca părinții lucrează din greu pentru a ma susține la facultate în București și îmi este foarte greu sa le spun părerea mea deoarece le as dărâmă toate visele și speranțele care și le au făcut pentru mine.

Cei pe care astazi tu ii consideri amici, vor deveni niste simple cunostinte in urmatorii 5 ani. unii se vor muta in alt oras/tara, se vor casatori si vei ajunge sa ii vezi rar sau deloc.la fel si cu prietenul tau.cine stie cat va dura relatia. nu iti spun sa te muti sau sa stai acasa, doar ca e gresit sa iei decizii in functie de iubit, prieteni.

Adevărat!

Explică părinţilor la fel de coerent, calm şi diplomat, cum ai făcut-o aici, care sunt nemulţumirile şi dorinţele tale. Ar trebui să te înţeleagă. Eşti majoră şi nu ar mai fi cazul să te trateze ca pe un copil. E viaţa ta şi deciziile majore legate de ea îţi aparţin. Iar dacă va fi să greşeşti, e dreptul tău, iar greşelile măcar vor fi rezultatul propriilor tale alegeri, nu al unor fapte impuse de alţii.

Iti este frica de schimbare, insa ei stiu ce inseamna o experienta de viata variata si isi doresc sa-ti fie bine. Probabil se blocheaza in gandul ca daca ramai in Focsani nu vei avea nici un viitor stralucit, ceea ce nu este prea departe de adevar.

Nu ai nevoie de opinia lor, te poti angaja oricand, sa te muti undeva cu chirie si sa faci tot ce doresti tu.iar dupa ce realizezi ca inca depinzi de ei, asculta`le sfatul si du`te la Bucuresti.Nu`ti va placea la inceput, insa incet incet vei descoperi si cunoaste oameni si lucruri noi care iti vor largi orizonturile, te vei distra, te vei maturiza iar mai tarziu vei putea avea cu ei discutia pe care ti`o doresti acum.Primul pas e cel mai greu.

Ar trebui sa iti impui punctul de vedere,nu ar trebui sa detina ei controlul total deoarece esti majora si este viata ta,indiferent ca te intretin ei nu au dreptul sa hoptarasca in locul tau,tu trebuie sa iti gasesti menirea,sa faci o meserie sau o facultate intr-un domeniu care te pasioneaza pe tine,sa iti indeplinesti propriul drum,propria viata,nu sa le indeplinesti viselele lor, a parintilor care probabil nu au avut sansa sa faca aceste lucruri si acum cu cele mai bune intentii te pune pe tine sa le faci. Daca nu o sa discuti serios cu ei, o sa iti fie din ce in ce mai greu, momentan e vorba doar de o facultate, dar ce o sa faci in viitor, o sa iti aleaga si sotul? sub pretextul ca stiu ce e mai bine pentru tine.Nu mai astepta nici un minut spune-le ce te deranjeaza, dar in aceelasi timp explica-le ca ti la ei, ca ii respecti ca te ajuta si ca indiferent cat de mare ai fi mai ai nevoie de ei doar ca ai nevoie ca ei sa te sprijine in orice decizie iei indiferent cat de greu le-ar fi si ca lucrul acesta te-ar face fericita si uneori e bine sa te lase sa te tai cu capul de sus, chiar daca iei decizii gresite, doar din greselii invatam.Sa se puna in locul tau si atunci poate vor intelege.Bafta la discutia cu parintii, ai nevoie.

Buna dimineața. Se pare ca ai descoperit si tu. Asta este lumea in care trăiești: in loc sa te întrebe ce îți place si astfel din răspunsul tău ei ajung sa "știe", mai repede lumea prefera sa "creadă" cărți, teorii si minciuni.
Cum vezi părinți tai nu știu ce îți place dar cum ei cred in teoria " injecțiilor cu plăcere" na : "o sa îți placă", ia una, si tu trebuie sa stai cu gura la urechi. Si reușesc deoarece ideea este sa confunde-înlocuiască cuvintele mai ales ca tu nu observi : " noi știm mai bine" când corect era:" noi credem mai bine" (deja suna aiurea). Si cu astfel de confundari- înlocuiri as zice ca sunt optimist dacă as pune 50 de ani in loc de cei 30 pe care i-ai anticipat sau născocit tu.
Apropo... teoria injecțiilor cu plăcere este doar un efect. Cauza este o cu totul alta teorie in care "cred" cei care prefera sa "creadă" in loc sa "știe". Mult probabil ca părinții tai "știu", pardon, ei "cred" ca este mult mai bine ca pe "drumul vieții" sa fi o mincinoasa si o corupta si cu bani, decât o corecta si decenta, si ei acționează in consecință, fără sa piardă vremea cu cugetări ca si tine. Vorba poetului:
Lumea-ntinde lucii mreje;
Te momeste în vârteje;
Si când o sa te trezești tu ca vrei sa fi corecta o sa vezi ca nu ai de ales, poate cel mult o sa vrei sa fi si corecta.
Așadar si prin urmare am ajuns la ideea centrală, adică pe tine nu are de de sa te deranjeze o facultate si o garsoniera dacă in scena nu era si un prieten bun de al tău, scuze, deocamdată încă este in culise. Scuze. Si despre el nici părinților tai nu le vei spune, darămite noua; de fapt este perfect: nici tu nu vrei sa le spui lor si nici ei nu vor sa audă! Dar sa nu "crezi" ca ei nu știu asta, ba ii cunosc si tot neamul. Ca ei nu vor sa audă este observabil sau poți sa te convingi. Ia încearcă sa le povestești de unul frumos, inteligent si cu bani (cu bani picați din Luna ) si sa vezi ca vor fi ochii si urechi. Sau povesteste-le de unul urât si cu bani... tot aia este, si efectul tot ăla este. Cea mai tare faza este atunci când si prietenul tău vrea ca tu sa fi o corupta... ai dat din lac in puț.
Tu vrei sa îți continui drumul in viața dar odată ce alegi între "mincinoasa cu bani" si "corecta... care nu prefera sa creadă ", practic, drumul s-a si terminat, la fel si cugetările inutile, cât si discuțiile de felul celor ce le ai tu. Drum bun!

Discuta sinceri și deschis cu amândoi despre cum te simți că îți dictează viata. Ai putea la început să ii lauzi și să le mulțumești pentru tot ce fac pentru tine, dar ca vrei sa faci altceva și că ai vrea ca ei sa te susțină. Dar vorbește cu blândețe și respect profund. Un raspuns blând îndepărtează furia.

Cat vei trai te vor considera un copil, asa sunt toti parintii asa ca ia partea buna si plina a paharului si in fond si la urma urmei nu cred ca iti vor decat binele si inca un lucru la Bucuresti se da ora exacata

Depinde de tine. Ar trebui sa ai o discutie cu ei fata in fata....toti 3.

Eu sunt roman-francez ma cheama Lena și sunt din Camargue,

Ar trebuii sa comunici cu ei, sa le spui, asa cum ai facut-o aici, tot ce te deranjeaza si tot ceea ce nu iti convine la comportamentul lor.
Cere-le sa te considere una dult si sa te trateze ca atare! Cere-le sa nu ia decizii in numele tau, pana nu discuta cu tine si nu-ti afla parerea.
Cere-le sa te consulte in absolut toate problemele, iar decziiile sa le iei tu, pentru tine.

Uite, mie imi pare rau ca ai mei nu mi-au ales facultatea pe care sa o urmez, si mi-au spus ca ar fi mai bine sa merg pe programare, in orasul meu, insa m-au lasat pe mine sa hotarasc, si am facut gafa de a alege una din Cluj, din incapatanarea mea proprie, cred ca am sa stau un an acasa, imi pare rau ca ei nu m-au fortat...chiar stiau ei unde este mai bine...