Trebuie sa o faci sa inteleaga ca nu mai ai 5 ani, ca esti independeta si ai devenit si tu un adult la randul tau, fapt care iti da voie sa iti construiesti viata asa cum vrei tu, nu cum vrea ea.
Ce poti face pentru inceput e sa nu ii mai alimentezi certurile, sa nu mai vi cu contra argumente cand iti reproseaza ceva, asta insemnand sa impui o liniste, o lipsa de reactie completa la adresa reprosurilor ei, asa va intelege cu timpul ca nu mai are cu cine se certa.
As incheia orice fel de relatie cu ea. Daca vede ca te indepartezi de ea, s-ar putea sa isi schimbe strategia, sau poate nu. De cele mai multe ori, rice ai face, persoanele raman acelasi
Esti adult in toata firea, daca nu depinzi de ea dpdv financiar nu are rost sa te consumi prea mult. Iti vezi de facultate si de relatie si asta e. Ii explici frumos sa nu-ti mai dicteze cum sa-ti traiesti viața ca esti si tu cababila acum ca esti majora. Daca e dispusa sa te ajute si sa pastrati legatura bine daca nu tot bine. Ai ajuns la varsta in care ar trebui sa te preocupe intemeierea familiei tale si ea sa te susțina ca un parinte normal.
" Vreme trece, vreme vine
Toate s vechi și nouă toate
Ce E rău și ce E bine?
Tu te n treabă și Socoate
Nu spera și nu ai teamă
Ce E val, că valul trece
De te n deamna sau te cheamă
Tu rămâi la toate rece"
-Eminescu
Cel mai probabil sunt greșeli că am scris-o din cap, nu mai aveam chef să o caut.
Probabil te întrebi ce vreau sa zic cu asta. Pai toate sunt trecătoare și nu ar trebui să le dai atâta importantă că până la urmă "ca valul trece". Daca insa vrei sa creezi o legătură cu mama ta, una pe care nu ai avut-o, ia o încet. In primul rand trebuie sa ii arăți că fiecare critica pe care o spune numai ca sa o spună, nu te afectează. Ea doar își varsă frustrarile personale. O să își de-a seama singură că vorbește degeaba. O să fie mai liniștită. Ei bine de acolo poți să începi să petreci timpul cu ea, la un film, cafea, vorbiți despre ce găsiți voi interesant. Iar de acolo relația se construiește.
Nu cred că i-a fost nici ei ușor cat timp a plecat deoarece E ft greu sa te adaptezi in străinătate iar poporul poate fi mai dur. Noi românii, din câte am înțeles suntem cei mai glumeți, deci E o oarecare surpriza neplăcută sa lucrezi printre oameni reci, duri, ficși. Sa nu mai zic și de divorț. A fost ca o ruptură din ea sa semneze documentele de a se despărți de tatăl tău. A însemnat mult pentru ea. Și mă gândesc că și pentru tine. De aceea nu este ușor să treci peste. Probabil și pentru că îl vede adesea pe el in persoana ta.
Trebuie sa empatizati una cu alta. Incepe tu prima iar daca nu funcționează atunci nu vrea sa creeze aceasta legătură mamă-fiica. Dar greu probabil pentru că ești copilul ei până la urmă.
Sper că te am ajutat cu sfaturile mele. Sper sa nu fie greșite însă. Tot nu îți știu situația pe deplin deci ceva minusuri sunt în această compunere a mea? Mult succes!
Sincer am încercat să construiesc o legătură bună, nu totul e rău, doar nu știu să reacționez la anumite fraze spuse clar cu intenția să mă supere și să mă demotiveze, chiar exagerate, venite de la propria mama e mna, urât.
În mai toate familiile, mici certuri, dispute, apar
Cea mai bună strategie: nu mai discuta cu ea, sau nu așa mult. Din ce în ce...mai puțin.