Bună, toți prietenii mei sunt pe cont propriu încă de la vârsta de 20 de ani, părinții îi ajuta, îi sprijină, ii încurajează, acum sunt la casa lor cu familie, copii, iar eu la varsta mea de 26 de ani nu am voie sa ies afara sa stau pe telefon sa plec în vacanta, ma suna și ma controlează tot timpul când ies afara sau plec pe undeva. Dacă vreau sa ma angajez în București sau în alta tara unde am cunoștințe, nu sunt lăsata, îmi spun ca cine stie ce fac acolo și cu cine nu sunt aici sa ma vadă ei, nu ma sprijină, nu pot sa fac un pas înainte și am pierdut foarte mult în viata, prieteni, locuri de munca, când vreau sa plec mi se spune ca mai bine stau acasă și ca ce-mi trebuie mie sa plec, ce trebuie sa fac, chiar nu știu.

Iti iei bagajele si pleci.
o sa doara 1 an cel putin financiar, dar pe urma ai sa ai si tu viata ta

Pai la 26 ani ai dreptul sa faci ce vrei, si daca te lasa parintii sau nu, fac ce doresti si ignora ce zic parintii, e f simplu, ma mir cum de ai intrebat ce sa faci, cand e f clar.
Te angajezi si ai plecat, si cu asta basta.

Buna! De ce se comporta asa?

Get a life.

Nu cred ca toți prietenii tău au deja familie, casa. La vârsta ta ar trebui sa decizi singura

Nu te-ai saturat sa te tot plangi in loc sa faci ceva? Atata vreme cat stai pasiva, neluand singura decizii si cautand solutii care sa schimbe starea actuala, iti meriti cu prisosinta situatia in care te afli.

Bună.

Încearcă să-ți iei ATENȚIE! TREPTAT viața în propriile mâini.
Găsește- ți prima dată un job (dacă se poate și stabil! ), asfel părinții vor vedea că ești responsabilă, abia apoi 'gusta' vacanțele și celelalte 'beneficii'

Fata draga, nu fi tristă, findca e păcat. Tot ce faci cu mânuța ta este viața ta. Ai 26 de ani și se pare că ai ajuns la un blocaj în viața. Te-ai înțepenit și se vede că ești la impas. Asta înseamnă că trebuie să schimbi ceva, ori atitudinea ta fata de situația actuală ori schimbi situatia. Ambele necesita efort din partea ta și o să trebuiască să depui eforturi sa ajungi cum vrei tu.
E clar ca părinții tăi vor să te protejeze și să te îndrume cum pot ei mai bine. Până iei o decizie in orice direcție te+aș sfatui doar să încerci să gătești o modalitate de a comunica mai bine cu ai tai. Ce vei face mai încolo depinde de tine, relația cu ai tai are loc sa se îmbunătățească acum

Și ce aștepți? Sa faci 30 tot acolo? Îți cauți de lucru și te muti singura nu mai contează ce zic ei când ai banul tau in mana

Dar nu cred că ai 26 e imposibil
Nu exista "nu sunt lăsată" că nu te țin în lanț nu exagera

Bună, Mihaela! Eu cred că doar ai niște părinți iubitori și extrem de protectori. Nu toți au ocazia asta, și tinerii sunt trimiși imediat la lucru, cum au 18 ani (îți spun din experiența proprie) A trebuit să îmi găsesc de lucru, ca să întrețin și eu familia (nu sunt căsătorit și nu vreau să mă căsătoresc niciodată) Trăiesc cu părinții și lucrez ca manipulant la o firmă de curierat. Îmi place, e frumos. Am prieteni. Ne distrăm. Viața ta a fost cam limitată. Gen: "Te-au ținut în puf" sau "în colivie" Îmi pare rău că ai pierdut multe din cauza asta. Dar poate având instinctul acesta protectiv, ei nu pot înțelege. Găsește-ți un job la tine în oraș! Eu așa am făcut. Așa te au aproape. Mult succes în gestionarea problemei! Funda?