Am o problema.
Ma cert cu mama zi de zi din diferite motive prostesti. Ea se crede cea perfecta si pe mine ma crede carpa de sters pe joc sau un mop. Adica ma face proasta, ma da dracu, isi doreste sa mor, baga strabe despre mine la tata. De multe ori am vrut sa ma omor. Simt ca nimeni nu ma protejeaza. De exemplu azi imi scriam tema de vacanta la romana si ea l-a trimis pe fratele meu sa-l schimb si eu i-am zis sa astepte un minut ca dupa uit ce vreau sa scriu si a inceput sa tipe mama prin casa si a venit si m-a lovit si cu matura de 2-3 ori si m-a si injurat( intr-un fel blestemat). Cu scoala nu am probleme, sunt cea mai buna din clasa, anul acesta am avut media 9.95. Nu stiu ce sa mai fac. Simt ca intr-o zi o sa cedez si o sa fac o prostie, dar uneori stau si ma gandesc ca nu sunt o carpa de sters si sunt o persoana care daca are incredere in ea va ajunge undeva sus...Nu stiu ce sa fac cu viata mea, am doar 13 ani... Va r og frumos sa av spuneti si voi parerea, si nu vreau raspunsuri gen" esti handicapata, tocilara etc" Va multumesc si cel mai bun raspuns va primi Funda

Bună.
Mergi la o consiliere psihologică, îți pierzi încrederea în tine și asta nu este bine!
Este prea dură cu tine și tu spui că ești o fire liniștită.
Tensiunea nu apare de la tine, sunt alte probleme ale adulților care se sparg la tine în cap.
Este bine să te informezi: http://www.telefonulcopilului.ro/, cere ajutor, nu trebuie să-ți distrugi copilăria.
Și felicitări pentru media foarte mare la școală, mergi în continuare, indiferent de situație.
Numai bine!
Pa, pa.

Buna
ai incercat sa vorbesti cu tatal tau? dar cu mama cand e calma ai vorbit? esti sigura ca e mama ta buna? o mama naturala nu s-ar comporta asa. poate ii dai motive sa te jigneasca/poate vii tarziu seara/poate a auzit ca umbli cu baieti..nu stiu, nu vreau sa cred ca fara motiv te jigneste si chiar si motive de ar fi, nu cred ca se cuvine sa vorbesti asa unui copil..sunt mama a 2 ingerasi si imi este greu sa gred ca o mama poate sa vorbeasca asa ori sa isi blesteme copilul..incearca sa fii tare si cauta sa vorbesti cu mami tau/ poate are o depresie/poate e bolnava.
O zi frumoasa sa ai

>Faptul ca ea manifesta asa, si nu este mai gentila, nu stiu ce sa spun. Vei creste si comportamental genele partial se mostenes, partial se preiau prin imitare.

De aceea e nevoie de rabdare, de calm, de DIALOG (dar nu la nervi, ci in cele mai calme momente), de rugăciune (de ce nu, pentru ca toate manifestarile nervoase sunt influente directe ale patimii mâniei, lipseide rabdare si ade alte virtuti, iar indirect, urmări ale păcatelor care se aduna in familie)

>Nu trebuie sa-ti pierzi entuyiasmul de a lupta pentru familie. Ocupă in suflet un loc de NEEGALAT, si de neinlocuit prin nimic altceva…

>Atentie la relatiile de prietenie cu ceilalti, pentru ca esti vulnerabila si dispusa sa ai usor incredere in alte alternative decat familia. ESTI VULNERABILA. Fă-ţi prietene bune dar rămâi INDEPENDENTĂ în convingeri!

>Gândeşte-te că relaţia u mama nu a fost dintotdeauna asa. Aminteşte-ti momentele in care ea pretuia mult pentru tine, dar şi cele in care ŞI EA IŢI ARĂTA că preţuieşti mult pentru ea! Preţuieşti şi acum, numai că problemele familial pot transforma şi pot salbatici foarte mult omul! Crezi ca ea face asta cu placer? Daca nu, INSEAMNA CA REGRETA!

Citeste acest articol care te-ar putea ajuta: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011121

Apropie-te mai mult de latura spirituala. Îţi vei găsi aici un refugiu!
Suntem in post, asa ca un inceput bun este acela de a posti, de a te spovedi, de a primi ulterior sfatul unui duhovnic, care la viata lui a auzit de sute de ori astfel de marturisiri...
Ce zici?

Nu ştiu dacă e cel mai bine să-i povesteşti tatalui tau, pentru ca intr-un fel sau altul mama ta va afla si atunci te va urî mai mult. De fapt, poate ea nute uraşte deloc, iar felul ei de a fi se datorează, stresului de la serviciu, din familie, eventuale tensiunilor din fmilie, celui mic care scanceste mereu…

In mintea ei asocierea cu perioada in care a facut mari sacificii pentru tine (cu scutecele şi toate alea…) iar acum tu nu-I dai o mana de ajutor! (mai des decat poate o faci…)

Nu am schimbat scutece dar incerc sa-mi dau seama ca asta e o treaba urgent cand te urlă ăla micu de te scoate din minţi, iar tu să-I spui stai un minut (care în mod indirect inseamană 2-3 sau 5 minute) asta enervează pe oricine .

Sa sti ca te inteleg. Si mama mea imi face la fel dar poate ele sunt nervoase din cauza serviciului. Poate se enerveaza de la serviciu si se destainuie acasa. Eu am 11 ani si nu mie usor. Eu m-am nascut cu o problema la inima si am facut operatie. Nu pot sa suport mult bataile pe care mi le dau parinitii. De multe ori era sa mor doar pentru ca de exemplu uitam sa spal vasele sau sa pun rufele pe culme. Eu chiar te inteleg dar sunt sigura ca in adancul sufletului parintii chiar ne iubesc.

Imi pare rau pentru tine, esti un copil bun, e foarte important in ziua de azi si foarte bine sa inveti bine la scoala pentru ca nu prea se mai practica sportul asta si in general, cei care invata bine sunt luati in ras de restul colegilor.
Incearca sa o asculti pe mama ta cand o vezi ca e nervoasa, nu comenta la ea si fa lucrurile atunci cand iti spune.
Intre timp vorbeste cu tatal tau si spune-i ca mama ta te cearta si te bate fara motiv.
Stiu ca e greu dar incearca macar.

Evita certurile cu ea.Probabil oboseala face din ea un om rau

Oare toti parintii sunt timpiti? cum dumnezeu sa te porti cu un copil asa? eu sincer nu inteleg.au facut copii ca sa isi descarce frustrarile pe ei? mie sincer imi pare rau cand citesc despre chestii din astea.nu ati lua viata este o solutie credema.este totusi greu sa traiesti intr-un astfel de mediu.eu zic totusi sa incerci o cale amiabila.de intelegere.sau cel putin daca nu se poate incearca sa vorbesti cu tatal tau.nu stiu este o situatie foarte aiurea.este greu sa iti zica cineva incearca sa rezisti ptr.ca numai tu stii ce este in casa. daca nu si nu in final spune-i unui profesor care crezi tu ca te intelege.succes