Buna TPU am si eu nevoie de ajutorul vostru. Sper sa cititi povestea mea promit ca am sa fiu recunoscatoare.
Eu sunt Beatrice am 17 ani,
Inca de mica nu am stiu ce inseamna iubirea de tata.Si nici nu as putea sa-mi-o imaginez ca nu am cum.
Vorbesc extrem de rar cu tata si cu toate astea mi foarte dor de el.
Sunt adolescenta trec prin momente critice, suparari certuri plansete etc.
Mama ma sfatuieste cat poate dar uneori simt ca as vrea un sfat din partea tatalui...sa stau de vorba cu el la o masa sa i spun tot ce ma apasa sa plang sa ma descarc si sa ma ia in brate si sa imi spuna ca totul va fi bine.
Problema e ca mama nu ma lasa sa vorbesc deloc cu el nu ma lasa sa il sun si de aia il aud din an in paste pe mess odata la 2 3 luni, poate chiar si mai rar. Iar cand vorbeam cu el mereu se baga si incepeau certurile.
Nu am un tata model in tinerete find un om destul de violent avand probleme cu droguri alcool si anturaj cu vagabonzi.
Inteleg motivul de ce au divortat si o inteleg perfect si pe mama...
Dar din cauza asta mereu imi spune ca incearca sa ma fereasca de asa ceva sa nu calc pe urmele lui.Desi cand ne certam mereu imi spune ca sunt exact ca el.
Dar totusi e tatal meu il iubesc si i simt lipsa mai mult ca orice pe lumea asta.Am nevoie de el!
Cum as putea sa o conving pe mama sa ma lase sa vorbesc cu el?
Amandoi si-au refacut viata se urasc reciproc numai cearta e de ei. Iar eu sunt cea care rabda consecintele.
Cum sa le arat ca pe mine ma dor chestiile astea?
Multumesc celor care au citit...astept raspunsuri promit fundita si voturi.

Iti inteleg mama, dar in acelasi timp ii contrazic atitudinea,desi, poate nu am acest drept si pentru care imi cer scuze! Ma gandesc ca aceasta protectie a ei a fost foarte buna cat ai fost mica, dar astazi, la 17 ani si din modul cum ne relatezi, deduc ca stii sa discerni,stii sa selectezi. Dandu-ti aceasta libertate vei vedea singura daca merita sa discuti si sa tii cont de parerile tatalui tau. Oricum, oricate greseli a facut in viata nu cred ca te-ar sfatui de rau, dar pana nu incerci nu ai de unde stii.Mai exista in relatarea ta ceva :ura lor! Aceasta e doar a lor si nu trebuie sa ti-o trasmita tie! Vorbeste cu mama ta si cere-i asta...esti inteligenta, matura, diplomata asa ca meriti sa incerci.Promite-i totusi ca ii vei spune si veti analiza la rece, fara ura, sfaturile lui daca le vei obtine.Multa bafta si nota 10 pentru maturitatea ta!

:( Asta chiar m-a atins. C-un ochi plang, cu altul zambesc. Da, zambesc domnisoara, zambesc cand iti vad maturitatea, inocenta, gingasia, acuratetea cu care-ti exprimi sentimentele. De asemenea, imi pare bine ca mama ta nu s-a dat batuta si a crescut singura probabil unica ei raza de soare, de speranta, de bucurie. Iar aceea esti tu. Stii, nu doresc sa judec sau sa-ti macin sentimentele, dar un tata, da, UN TATA, se cheama TATA atunci cand se intereseaza de fata lui, cand incearca mereu sa fie langa ea, sa aiba grija de fetita lui, sa-i ofere incredere, sprijin, protectie, s-o educe, s-o faca sa se simta cea mai importanta fiinta din viata lui, s-o faca capabila sa urce pe cel mai ridicat nor. Asta reprezinta un TATA, sa ai mereu o mana parinteasca pe cap, sa ai mereu acel umar cald pe care sa plangi, pe care-ti sa-ti usuci lacrimile, acel inger care sa te sfatuiasca, sa-ti ofere pacea, linistea de care ai avut nevoie. Unde a fost tatal tau in acele randuri? Prin alcool, prin droguri, prin vagabonteli? Nu, pentru tine, mama ta s-a sacrificat cu totul, a dat tot ce-a avut mai bun ca sa te vada mai sus ca ea. Poate c-o doare ca incerci sa te apropii de el, poate ca ii este frica, poate ca te vrea departe de jocuri murdare si sperante alunecoase.
Pentru asta exista TPU. Pentru sfaturi, pentru stari critice, in care simti ca nu poti iesi, c-ai nevoie de-o binecuvantare, de-o vorba cutremuratoare care sa-ti zguduie universul. Nu se compara cu acea putere morala din realitate, dar, dar, dar.reprezinta ceva. Iar omul nu stie sa aprecieze, sa evalueze la valoarea lor aceste lucruri marunte, mici. Unele detalii, pot fi decisive.
''Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele niciodata: sa lumineze in intuneric."
Noi suntem alaturi de tine, asta sa nu uiti niciodata.
Nu voiam sa dau link-uri, fiindca sunt triste, dar mi-ai adus aminte de cateva melodii melancolice:
http://www.youtube.com/watch?v=yz9qD1c2Dhg
http://www.youtube.com/watch?v=p2L1__rGVCU
Si asta, cu intrebarea ta.
http://www.youtube.com/watch?v=P1i9pS6yvkw
Ia gata! Asculta refrenul de la melodia asta:
http://www.youtube.com/watch?v=kwMbPwr32QI&feature=related
Fii tare!

Nu cred ca o poti convinge sa fie de acord. Ce a fost intre ei este peste intelegerea ta si nici ea nu poate vedea lucrurile asa cum le vezi tu. Pe de o parte incearca sa te protejeze, dar e poate la fel de adevarat ca nu-si vrea fetita in preajma cuiva care poate a ranit-o cum n-a mai ranit-o altcineva...cu varsta o sa intelegi lucrurile altfel. O sa vina o zi cand vei vorbi cu el fara acordul mamei, inainte de asta insa incearca sa-i explici ce ne-ai povestit aici. Poate o sa te asculte. Sau poate este o idee si sa-i scrii sub forma unei scrisori, asa evitati unele emotii si confruntarea de moment. Daca citeste probabil va fi curioasa sa citeasca pana la capat si apoi se va gandi singura la ce simti.

Buna! in sfarsit am citit ceva cu mult drag, si am constatat ca e scrisa citet si ordonat, ceia ce de mult nu am citit asa ceva:*
pfff, cred ca trauma care apasa pe umerii mamei tale, asta a determinat-o sa fie reticenta in implicarea cresterii tale, greselile facute de tatal tau in trecut, a afectat-o cred ca ff mult, si e teme sa nu aiba si asupra ta acelasi efect, totusi e bine sa ai o discutie cu mama ta deschisa si sa o faci sa inteleaga ca iti e dor de tatal tau si ca nu gresesti cu nimic daca stai de vb cu tatal tau la tel, pe mess dar in intimitate...sau poate si sotul ei actual are un cuvant de spus in ceia ce o priveste e greu sa treci prin astfel de traume, e dureros, iar faptul ca esti copil si iti e dor de tatal tau, e si mai greu incearca totusi sa vb cu mami tau, poate o inblanzesti mult succes si ai grija de tine:*

Wow, mi-au dat lacrimile! Sunt tata si te inteleg profund! Totusi si mamei tale ii acord o mare vina sa stii! Nu ar trebui sa te condamne nici macar in vis ca semeni cu el si trebuia sa te lase sa ai si cu el o relatie apropiata! Poate ca amandoi au gresit, in tinerete toti fac greseli uneori ireparabile! Beatrice, esti o fata sensibila care are nevoie sa fie iubita de ambii parinti si ai mare dreptate in tot ceea ce zici, eu as fi mandru sa am o asemenea fata, care are o gandire asa de matura, se vede ca esti trecuta prin multe si experienta vietii care a fost dura cu tine te-a maturizat! In primul rand trebuie ca mama ta sa inteleaga cat nu e prea tarziu ca si tatal tau ar trebui sa faca parte din viata ta, iar in acest caz trebuie sa ai o discutie cu ea sa-i explici tot ca vrei sa iti cunosti tatal si sa te lasa in vacanta macar o saptamana sa stai la el sa va cunoasteti! Trebuie sa-l suni si pe el si sa-i zici asta sa vezi ce parere are! E un prim pas pe care trenue sa-l faci nu nu esti vinovata de situatia dintre ei! Iit datoreaza asta! Iti tin pumnii si astept vesti de la tine iti voi trimite si o cerere de prietenie! Multa bafta!

Te intelg, in primul rand pe tine, cand spui ca ai nevoie de tata. Dar, chiar daca este langa tine, asta nu-ti poate asigura discutiile la o masa, intelegerile, imbratisarile si plansetele impreuna. De fapt se poate, zic eu, ca situatia sa fie tot urata chiar de ai avea un tata. Deci, gandeste-te si la posibilitatea ca tu sa fii dezamagita de-o posibila relatie mai apropiata.
Ajung la mama ta; greseste daca se va opune mereu ( MEREU ) ideii de-a exista sansa ca tu sa discuti cu tatal tau. Retine faptul ca tu nu cunosti ce s-a intamplat intre ei, tu nu ai stat langa acest barbat cand el era violent, consuma droguri si avea anturaj foarte prost; insa, mama ta l-a cunoscut atunci, atunci cand viata tatalui tau era dezordonata si data peste cap, probabil din cauza lui. Tu nu stii ce este in sufletul mamei tale, cate/ce ii vin in minte odata ce-i apare si numele sau chipul/amintirea tatalui tau. Ea, in felul ei, incearca sa te protejeze si sa te tina departe de ceea ce ea a vazut in acest barbat. Cu siguranta a fost ranita si, intelege, nu mai are incredere in tatal tau. Si tie, insa si ei (!), ii este foarte greu. Mama ta va trebui la un momentdat sa-ti "de-a drumul", sa te lasa sa fii tu cea care decide, trebuie sa realizeze ca deciziile iti vor apartine si ca tu vei suporta consecintele lor.
Incearca o discutie, doua, cu ea, spune-i ce simti si ce vezi, spune-i ce-ti lipseste, ce-ti doresti si ce puteti face. Va trebui sa aiba incredere in tine.

Buna Beatrice,
Ai o poveste de viata de calitate, adica una care am citit-o si care chiar am reusit sa o inteleg o parte din ea.
Ai 17 ani si imediat devii majora. Eu ti-as sugera sa vorbesti cu mama ta si sa-i spui ca vrei sa iti vezi tatal, chiar daca ea nu are o impresie buna despre el. Poti ca intelegi ce s-a intamplat si divortul a fost bun dar tu il iubesti pentru ca daca nu exista el... tu nu ai fi trait. Al doilea lucru ce poti sa-l faci e sa-i scrii un mesaj offline pe messenger tatalui tau si sa-i dai un numar unde sa te sune cand esti la scoala si ii poti spune ca ai vrea sa vina intr-o zi sa te viziteze pentru a putea sta de vorba. Ii poti spune ca il iubesti ca e tatal tau si ai vrea sa-l cunosti, sa vorbesti pentru ca ai nevoie de acest lucru.
Trebuie sa le spui la amandoi ca-i iubesti si explica-i mamei ca nu patesti nimic daca o ora iesi cu el in oras si stai de vorba pentru a-l cunoaste ca pana la urma a luat parte la existenta ta.
Nu cred ca cei care raspund aici vor scrie pentru o fundita
Sper sa te ajute si poate ne spui si noua pe privat sau cumva cum au decurc lucrurile.
multa pace si intelepciune

Foarte trista povestea ta. Mama ta, probabil, incearca sa te protejeze, uitand insa ca relatia dintre tata si fiica este la fel de importanta ca cea dintre mama si fiica. Ambii te influenteaza in multe aspecte ce tin de caracterul tau, de viata emotionala si de modul in care te percepi. Vorbeste deschis cu mama ta, spune-i ca apropierea de tata nu va influenta relatia ta cu ea, dimpotriva, cu cat te mentine la distanta de el, cu atat il vei idealiza mai mult. Numai bine!

Raspunsul meu s-ar putea sa nu fie cel mai pufos cu putinta, dar e cam adevarat. Chiar daca tu le arati ca te dor chestiile astea nu vei schimba nimic. Faptul ca doi oameni divorteaza (din orice motive, infidelitate, anturaj etc.) inseamna ca nu vor sa mai aibe de-a face unul cu altul. Pur si simplu. Din pacate, realitatea e ca fiecare are cel mai mult grija de persoana lui, prin urmare, parintii tai au in prim plan obiectivele lor, adica a se evita cu orice pret, nu pe ale tale. Cu totii facem asa, si tu tot asta faci cand vrei ca ei sa se tolereze de dragul tau. Nu se va intampla asta, obisnuieste-te cu ideea, cu cat mai repede cu atat mai comod pentru viata ta. Si inca ceva: nu-l confunda pe tatal tau cu imaginea ta despre tata. Este foarte posibil (in special din ce zici) sa difere, moment in care si sa vrea, si sa ii fie permis, tot sa nu iti poata oferi sprijinul de care ai tu nevoie, asa cum ai invatat din filme/carti/povesti. Te fac atenta pentru ca, in general, e usor sa transformi intr-un idol pe cineva pe care nu mai ai aproape. Pentru probleme exista TPU! Succes!

Stiu cum este tatal meu pleaca din tara cand se termina sarbatorile si vine cand incep scoala.Ii poti explica mamei tale cat de greu este sa stai fara un tata langa tine, sa nu te sprijine decat ea.Sunt sigura ca ai vazut copii care stateau cu tatal lor, explica-i mamei tale in ce situatie te pune, spune-i sa te lase sa vorbesti cu tatal tau pentru ca este dificil sa nu ai un tata care sa nu-ti fie alaturi.Stiu ca povestea mea e diferita de a ta dar stiu cum sunt certurile intre parinti.Iti sugerez sa vorbesti cu mama ta si sai explici cum sta treaba. Sper ca macar eu team putut ajuta

Nu stiu sincer cum as putea sa te ajut dar am citit povestea ta si sincer doare foarte rau te apasa adanc uite si eu am ramas fara mama la varsta de 19 ani tata sa ansurat si am vazut niste treburi la mama de a doua si am plecat an lume de unul singur multumesc lui dumnezeu am 2 copii am casa mea oricum cu tata ma corespund mereu k este parintele meu plus de asta al respect acum ramane cu tatal tau daca este an tara vezi cum poti afla nr lui de tl si te poti intalni cu el fara ca mama ta sa stie pnt k vezi tu nu ai ce face pnt k amundoi siau refacut viata sentimentele care au fost o data sau dus imi pare foarte rau pnt tine cu asta pot sa te ajut daca doresti uite mess robertcazacu35

Eu de la varsta de 5 ani am ramas fara tata care nici acum dupa 13 ani de cand s-au despartit parintii mei nu l-am vazut macar 1. Tu nu sti ce e in sufletu meu de atatia ani

Ceva extraordinar citindu-ti povestea, eu tocmai m-am certat cu mama mea in seara asta ca atunci cand tata a divortat de ea pentru alta femeie ea inca ne lasa sa mergem la el si mereu ii spun ca daca ne-ar fi invatat de mici (eu atunci aveam 4 ani) ce a facut intelegeam...acum am si eu 18 ani si ma bucur ca tin legatura cu el ma mai duc pe la el imi mai da bani, mai facem un joc de sah etc etc.Trebuie sa ne respectam parintii pentru ca ne-au facut si mama ta ar trebui sa te inteleaga.Ei ii este frica pentru ca dupa ce te-a crescut cu greu acum sa te duci si sa vorbesti cu cel care a lasat-o pe ea ai putea sa ii explici ca indiferent de ce pe ea o apreciezi si ei ii esti mai recunoscatoare infinit de mai multe ori decat tatalui tau care nu a facut mare lucru, dar ca ai vrea sa il vezi. Sper ca te-am ajutat iti doresc mult mult succes!