Buna tpu.Simt nevoia sa mă descarc puțin.De când am fost mică am fost crescută cu,, ce o sa zică lumea?". Mama mea este frustrata din orice și de fiecare data când fac un lucru îmi reproșează asta.Acum eu nu mai pot sa iubesc pe cineva cu adevărat sau îmi e teama de gura lumii,îmi e Rușine de o relație.Mă simt mai mereu trista,nu am pofta de mâncare, îmi vine sa plâng mai tot timpul, dar încerc sa mă abțin și sa îmi revin.Eu nu am fost o problema pentru. familia mea.Mă simt inutila in orice și am impresia ca sunt un eșec.Viața mea nu a fost una foarte buna, de mică au fost probleme in familia mea și cred ca asta m-a cam marcat.Nu știu ce sa fac și cum sa îmi revin, cum sa am încredere in mine și sa ma încurajez singura. Câteodată simt ca m-am saturat de tot.Chiar nu știu.Ce părere aveți despre asta?

Multi oameni indura viata in singuratate, se promoveaza burlacia, sansele tale sa ramai fericita alaturi de cineva sant reduse pentru ca exista factorii de risc, inselatul, banii sau alte placeri

Cred ca generatia ta daca esti din 89 si a mea ca sunt din 95 a trăit cu chestiile astea."Îmbrăcate nu stiu cum ca sa nu zică lumea că nu ai cu ce te îmbracă sau ca esti nebuna","mănâncă nu sta slabă ca ne faci de ras ca nu te hranim","nu spune nimănui daca ai repetat un an la scoala sau ai facut un avort ca ne faci de ras","Nu merge in casa la alti sa spuna ca te duci pe masa lor si sa ne auzim povesti","nu aduce pe nimeni la noi sa ne povestească pe urma casa prin vecini","nu umbla cu ala ca e mai negru,mai slab, mai gras, mai sărac, mai bogat, mai mic, mai mare ...ca te povestește lumea","nu te afișa cu x in public după ce ai fost cu y ca va zice lumea ca esti femeie usoara ca schimbi barbatii","refuza cand ti se da ceva ca sa nu zică lumea că nu avem si noi acasa" etc.Si treptat in timp si ani ti se intiparesc chestiile astea in minte si ajungi la o varsta înaintată in care refuzi chestii pe care ti le doresti sau ai pretentii si așteptări nefondate.
Si eu am trecut prin lucrurile astea si si eu am rămas multa vreme cu sechele.Chiar am stat 8 ani intr-o relatie cu un om de care le plăcea alor mei dar mie nu (la început nu le-a plăcut, dar cand au vazut ca da bine in societate l-au ridicat in slavi), iar după am ascuns relația mea actuala un an de zile sa nu ma vada cineva cu el după ce l-au cunoscut pe celălalt ca voi fi barfita.Ba chiar am plecat cu piciorul in ghips de acasa la el cand a venit la noi sa il cunoască ai mei pentru ca mama a spus ca nu vrea sa il mai aduc, ca o fac de ras si ca ne vad vecini.
Am fost sa imi schimb buletinul si m-am așezat pe un scaun după ce un domn in varsta se ridicase si dădea sa intre înăuntru și mama mi-a facut semn sa nu ma asez, ca se uita lumea la mine.De parca il ridicasem pe bătrân sa ma pun Eu, sau parca interesa pe cineva ca pe mine ma dureau picioarele după 2, 3 ore de stat acolo si ma așezăm pe un scaun pe care nu se pusese nimeni (erau tineri,nu am luat locul unui bătrân, ba chiar am asteptat ca altcineva să se așeze si nu s-a intamplat).Ba chiar eram nevoită ca de fiecare dată când merg la medic sa am doar lenjerie si șosete de culoare albă ca daca purtai negru sau alta culoare isi făcea medici impresia despre tine ca esti o persoana murdare si multe alte rahaturi ce de-a lungul timpului mi se întipărite în creier si chiar devenisem un stres pentru cei apropiați (iubit, prieteni).
Dar sa stii o chestie, pe un singur lucru nu ma putut schimba, Nu a putut să îmi impuna pe cine sa iubesc sau nu, ce tipar de om sa aleg (după preferintele ei) si am iubit doar ce am simtit.Chiar dacă de fiecare dată la începuturi a fost cu rețineri si frica, de fiecare dată mi-am luat inima în dinți și am pus piciorul in prag iar daca au vazut ca sunt hotărâtă nu au mai incercat sa imi bage tampeni in cap.
Asa ca te sfătuiesc să treci peste temeri si impunerii si sa faci ce simti cand simti.

Este timpul să nu mai privești la tine. Fericirea, starea de bine nu vine de la noi, ci este darul lui Dumnezeu. Noi putem să fim fericiți chiar și în mijlocul necazurilor.
Dacă părinții ar fi cunoscut pe Dumnezeu, atunci fiecare cămin ar fi fost un colț de rai.
Citește cartea "Viața lui Iisus" și viața ta se va schimba negreșit. Se va schimba modul tău de gândire și vei vedea că poți să fi fericită și plină de speranță chiar dacă ceilalți membrii ai familiei sunt lipsiți de aceste lucruri.
Cartea o găsești aici: https://www.viatasisanatate.ro/viata-lui-iisus
Dar și în aplicația EGW Writings 2 de pe Magazin play.

Drago, fericirea vine din tine. Ignoră ce-ți zice ea şi alții... Doare tare pentru că sunt rude şi ar trebui să-ți fie alături. Ai datoria de a te emancipa, de a te dezvolta personal. Ai putea-o lua de la 0 pe cont propriu: mutat singură undeva (cămin, chirie, amici etc.) şi continui singură cu un job şi cu studiile. Da, nu vei avea confort financiar la început dar psihic te vei redescoperi pe adevărata TU, nu filtrul rațiunii altora.