anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Bună, TPU! Vin şi eu în căutarea unui sfat, unei păreri, unei soluții şi o să încerc să fiu scurtă şi la obiect. Mama mea, care are 42 de ani, a suferit mult în dragoste de-a lungul anilor: a fost bătută, amenințată, înşelată etc. Acum 5 ani a găsit un bărbat cu care încet încet a construit o căsnicie frumoasă. Această căsnicie, din păcate, s-a terminat în luna aprilie, când pe lângă faptul că nu se mai înțelegeau, ea a aflat că el se drogase şi o înşelase (el era plecat la muncă în străinătate şi a rămas acolo), lucru care chiar pot spune că a zdruncinat-o pe mama, ba chiar, că a schimbat-o radical (în rău, evident). După cum am spus, ei oricum nu se mai înțelegeau şi chiar vorbeau despre divorț, ea mai vorbea cu el doar pentru că îi trimitea bani pentru chirie, în fine. Faza a fost că înainte ca mama să afle că el se drogase, a început să îl înşele cu un alt bărbat, la început nu eram sigură, dar când nu avea telefonul m-am uitat prin conversații şi ce am văzut şi am aflat m-a şocat complet. Mama, practic, înnebunise la propriu, pentru că nu numai că îşi făcuse un amant, dar aveau conversații și poze foarte perverse, pe care mi-aş dori să nu le fi văzut vreodată. Şi cum nu mai suportam să mă prefac că totul e ok, am decis să port o conversație deschisă şi civilizată cu mama mea încercând să aflu de ce a făcut ce a făcut. Când i-am zis că ştiu că are un amant, a început efectiv să țipe la mine, să zică că sunt nebună, că o acuz etc., şi când i-am arătat pozele (că făcusem poze la conversații, ca dovadă) şi am întrebat-o ''Şi atunci asta ce e?'', mi-a răspuns "Ah, păi şi ce? Nu are voie omul să vadă o poză cu ****?", şi efectiv m-am blocat complet când am auzit aşa ceva. Deşi era să mă dea afară din casă în ziua aceea, am făcut cumva şi ne-am împăcat, deşi în sinea mea mai mult mă prefăceam ca să nu mă dea afară din casă, în fine. Odată cu întâmplarea asta, eu mi-am schimbat total părerea despre ea, atât ca femeie, cât şi ca mamă, pentru că în ziua aceea mă amenințase şi etc. A urmat o perioadă liniştită, era şi Paştele, mă rog.
A încheiat orice contact cu amantul ei din cauza mea (corect ar fi să spun datorită mie), dar la scurt timp, şi-a găsit pe cineva pe Facebook cu care are şi în prezent o "relație" (o să înțelegeți de ce am pus în ghilimele), care e dintr-un alt oraş. Evident, cel mai rău lucru a fost că după ce am terminat şcoala, ea a decis să ne mutăm acolo pentru iubitul ei. Acum vine adevărata problemă, faza e că ea şi-a mai făcut în timp vreo 5-10 gagici tot de pe Facebook, cu care stă la telefon zi şi noapte şi nu faptul că a decăzut ca femeie este problema, ci că a decăzut şi ca mamă, pentru că se poartă oribil şi s-a îndepărtat foarte mult de mine şi de frățiorul meu mai mic (eu am 17 ani iar el are 8). În majoritatea scandalurilor pe care le-am avut cu ea pe această temă, ea mi-a spus că viața ei nu e treaba mea şi că nu sunt eu în măsură s-o judec şi să-i judec viața şi alegerile. Şi mărul discordei în orice ceartă era iubitul ei, chiar azi m-am certat iar cu ea, pentru că iubitul lui e foarte nesimțit şi arogant, m-a făcut proastă şi mereu face mişto de mine că nu ştiu anumite lucruri, inclusiv ieri a făcut asta şi pentru că oricum aveam nervi, i-am zis ''bine, nu te mai da aşa smardoi că nu eşti, lasă-mă că deja m-ai plictisit" şi mama m-a certat cică "cum să îi vorbeşti tu aşa unui om de 40 de ani? Nu ti-e rusine" si ma rog, oricum ea stie doar să zică că sunt rea şi nebună, doar pentru că mă apăr de astfel de jeguri umane, dacă ar fi după ea, ar trebui să tac şi să suport, eventual să fiu şi de acord. În fine, problema e că efectiv a uitat cine e ea, efectiv crede că are 20 de ani şi se comportă ca o adolescentă în călduri după s*x. Şi vă spun cu mâna pe inimă că nu exagerez absolut deloc, eu trăiesc cu ea în casă şi văd cum se comportă şi la ce îi stă mintea şi mă şochează de cele mai multe ori. Mereu mă amenință că mă dă afară din casă etc, eu peste 3 luni fac 18 ani şi o să plec fără să mă mai gândesc a doua oară, deja m-am gândit. Niciodată nu pot purta o discuție civilizată cu ea pentru că ea doar țipă şi chiar şi când țipă eu tot calm şi civilizat îi vorbesc. Şi pot să zic că eu mă ocup mai mult de fratele meu, eu îl spăl, eu îi fac să mănânce, eu îl scot în parc, eu mă joc cu el etc. Și cea mai grea parte e că în afară de fratele meu şi prieteni, nu am pe nimeni, rude am doar 2 şi alea sunt ca mama că doar nu degeaba se sfătuieşte cu ele, e vorba despre mamaia mea (mama lui mama), o văduvă de 60 de ani care în urmă cu trei ani a plecat şi-a găsit un boşorog puşcăriaş (tot pentru s*x) şi care a zis că ei nu ii trebuie să stea cu nepoți şi de curând mama a început iar să vorbească cu ea şi a 2-a e minunata mea "soră" care are 21 de ani şi care la 18 ani a plecat de acasă în străinătate la iubitul ei care are 45 de ani, da, ați citit bine. Şi da, cum ele o tot ling pe mama pe unde apucă și în viziunea lor eu sunt personajul negativ, normal. Şi acum, ca o paranteză, vă spun că mă simt de nedescris când merg în parc cu frățiorul meu şi văd bunici şi mame care ies cu copiii lor şi după mă gândesc ce "familie" am eu...
Şi acum, vă întreb, care este părerea voastră în legătură cu mama mea? După cele spuse de mine, credeți că e posibil să aibă vreo problemă psihică? Sau că e cazul de un psiholog sau ceva? Şi vi se pare normal comportamentul ei? Aș vrea să ştiu părerile şi sfaturile dvs sincere, deoarece m-ar ajuta mult.
Țin să menționez că oricât de greu mi-ar fi, nu vreau să plec acum deoarece încă sunt minoră şi nu vreau să apelez la protecția copilului s-a.m.d pentru ca stiu ce e acolo si nu imi doresc asa ceva. O sa mai astept 3 luni si cand implinesc 18 ani, imi fac bagajul si o las pe nebuna cu viata ei.
Si inca ceva, extrem de important, ce soluție credeți că ar fi potrivită pentru frățiorul meu? Adică, eu o să plec de acasă iar el va rămâne cu nebuna şi nu mi-aş dori să îl las cu ea, pur şi simplu nu mi se pare un mediu sănătos pentru el şi mă doare să spun asta, dar nici eu nu îl pot lua cu mine, pentru că nu am cum să îi ofer minimul necesar şi un trai decent şi plus că nu sunt pregătită să îl cresc s-a.m.d si ma gandeam sa il duc intr-un loc sigur sau ceva, dar ar suferi enorm de mult dupa mama, plus ca are handicap de gradul 1 si are nevoie de ingrijiri si etc. Cred ca pana la urma o sa il las cu nebuna, macar ea stie ce sa faca cu el, chiar daca mi-e groaza sa ma gandesc la cum va trai acest copil.
Şi o ultimă chestie, țin să menționez că acum 2 nopți am auzit când vorbea cu unul din gagicii ei şi i-a spus ceva de genul ''mie nu mai îmi trebuie bărbat şi căsătorie, eu sunt mulțumită așa cu ăia 2-3 pe care îi am în listă, vorbesc cu ei când simt eu nevoia (s*x) şi atât'' asta am spus-o că tot am menționat că se comportă ca la 20 de ani, mai rău chiar.
Vă mulțumesc anticipat!

5 răspunsuri:
| felixf a răspuns:

Pt tine problema e simpla, vrei sa pleci, pleci imnchisi usa si te-ai dus. Fratiorul tau ai doua solutii. il iei cu tine sau il lasi mamei tale.
Sau iti sacrifici viata si ramai langa mama ta si o ajui cu fratiorul tau. Acuma sincer, mama are viata ei, tu probabil ai un iubit, gandete-te daca ar veni cineva si s-ar baga peste tine si ti-ar spune ca iubitul tau e cam mult pentru tine, cum te-ai simiti? Dupa cum vad, mama ta are o karma grea legata de barbati. probabil sexul care i-a lipsit in tinerete il recupereaza acum. Nu ai de unde stii cum sta treaba.
Omul cam asa este, cand e prins cu adevarul care il ascunde nu il recunoaste, cand ii aduci dovada se fereste si zice orice doar sa scape de gura celui care il acuza.
Daca e sa o luam legal, tu nu ai voie, la nici o varsta, sa cotrobai prin partea/viata/lucrurile personale ale mamei tale. Ai avut noroc mare ca a fost intelegatoare mama cu tine. Stiu cazuri ca si al tau unde persoana minora a cautat in lucrurile parintilor si s- ales cu dat afara din casa pe bune
Deci mama ta nu mai vrea familie, vrea sa-si faca de cap. Tu pleci. Fratele tau... no asta e bai mare. Poate cand mama se va trezi singura in casa sa-i vina mintea la loc. pana atunci umatoarele 3 luni gandeste-te ce faci cu toti 3. Bafta si Success

| SkskjxnxjxUutt a răspuns (pentru felixf):

Înțeleg, şi da, ştiu că am greşit când i-am umblat prin lucruri. Poate mi se pare mie, dar cred că îi iei apărarea mult. Oricum, nu trebuie să sufăr eu din cauză că au luat-o pe ea valurile tinereții la 42 de ani, şi că nu şi-a trăit viața cum a vrut. Oricum, mulțumesc pentru răspuns.

| felixf a răspuns (pentru SkskjxnxjxUutt):

Nu uita un lucru, mama e mama ta si nu vei avea alta.

| poreclaciupercutademica a răspuns:

Incearca sa gandesti si din perspectiva ei, sa o intelegi macar un pic. crezi ca de avea o casnicie, ori relatii bune, mai ajungea in acest stadiu? probabil considera ca barbatii nu o mai merita si ii foloseste doar. ti se pare un lucru foarte ciudat, urat, deoarece este mama ta, dar sa stii ca se intampla asta foarte des in randul fetelor/femeilor… chiar si mie mi s-ar parea, m-as enerva. iti sugerez, atunci cand sunteti singure, sa ii spui ca simti sa ai o discutie foarte serioasa cu ea, dar intr-un mod calm. iti faci o lista cu ceea ce vrei sa ii spui si aprofundezi pe moment, o faci sa inteleaga, dar tine minte, pe un ton calm si ori de cate ori vrea sa vorbeasca peste tine, o rogi sa te lase sa continui. dar daca nu iti surade ideea si consideri ca nu o sa functioneze, atunci scrie-i o scrisoare, dar asigura-te ca este singura atunci cand o citeste. scrie acolo tot ce ai pe suflet, cu lacrimi, fara… incearca sa nu o critici, ci doar sa ii spui cum te simti in momentul de fata. spune-i ca iti doresti sa intaresti relatia cu ea, sa te poti baza pe mama ta ori de cate ori se poate. orice problema are si o rezolvare, insa trebuie rabdare… spune-i ca o iubesti si ca o poti sustine in tot ceea ce face ea, chiar daca nu iti place. are si mama ta viata ei… poate nu stie cum sa fie mama, de fapt, ajut-o. nu am incercat absolut deloc sa motivez comportamentul ei, insa, da dovada de inteligenta, lasa de la tine, incearca sa faci tot ce poti acum pentru a nu avea regrete pe viitor. dar daca vezi ca nu se poate, tot ce ai de facut este sa iti vezi de viitorul tau, caci te vei pierde in ritmul asta… si plecatul la 18 ani, nu ti-l sugerez, este foarte greu. unde stai? ai bani? cum te descurci? singurele variante sunt facultatea, ori sa te angajezi undeva, dar nicidecum sa pleci de acasa fara sa te asiguri ca ai macar minimul. in felul acesta, daca reusesti sa te pui pe picioare, iti vei ajuta si fratele, dar pana sa faci asta, neintentionat din partea ta, o sa sufere si el si trebuie sa accepti lucrul acesta. cel mai important lucru acum este sa te impaci cu mama ta, sa incerci, daca nu, vezi-ti de tine si dupa de fratele tau. mama este mama, dar daca nu esti fericita, nu trebuie sa fii obligata sa ramai sau sa induri.

| 116111 TelefonulCopilului a răspuns:

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!