am o problema destul de maricica. Poate cineva ma va ajuta sa gasesc cateva solutii.
Problema este legata de mama mea. Cu ea nu am o relatie foarte apropiata desi mi-as dori, este foarte dificila, este genul de om care crede ca are mereu dreptate si atitudinea de genul asta ma indeparteaza tot mai mult de ea. Nu de multe ori am incercat sa ii spun chestii de la scoala, ce mai vorbesc si fac cu prietenii. Ea este intotdeauna contra mea, si in loc sa ma asculte pana la sfarsit imediat isi da cu paerea si imi spune ca nu e bine, ca nu ii place una ca nu ii place alta si nici nu ma lasa sa termin ce am de zis, inteleg ca vrea sa imi dea sfaturi si sa ma indrume pe drumul potrivit si o respect pentru asta. Apoi mai este inca o chestie foarte deranjanta, ma acuza ca fac diverse chestii...de ex ca nu ma duc la scoala ci in alta parte desi nu am lipsit macar o zi si am note peste 9, mai demult am intrat intr-o trupa de dansuri moderne si zicea acelasi lucru ca acolo colegii ma influenteaza si ca m-am apucat de baut si de fumat, desi eu nu am fumat sau consumat alcool niciodata. La scoala platesc o taxa, sunt inscrisa la FEG mai exact si ea ma acuza de multe ori ca banii alocati taxei ii folosesc in alte scopuri, desi i-am aratat chitantele ea crede ca sunt facaturi si ca am pe cineva acolo care ma ajuta cu astfel de chestii, asta e paranoia cea mai mare. Cand se intalneste cu diverse persoane sau cu alti membri ai familiei este atat de magulita cand ceilalti ii zic ca are o fata isteata, ma lauda in fel si chip dar acasa imi adreseaza cuvinte jignitoare care nu ma mortiveaza in niciun fel, pur si simplu cuvintele care mi le zice ma fac sa ma simt prost si ca un nimic. de fiecare data imi umbla prin lucruri iar int-o zi gasise o carte de vizita pe care am primit-o de la un taximetrist pe care intamplator avea pe verso numele si unui psiholog, iar in ziua respectiva s-a iscat o cearta monstru cum ca ma duc la psiholog fara voia ei, de unde am bani si alte chestii foarte absurde. recunosc insa ca atunci cand am fost mica i-am incalcat cuvantul de multe ori dar erau pur si simplu prostioare de copil mic si dorit sa socializeze. mama nu prea ma lasa sa ma joc cu alti copii, aveam program strict de la scoala trebuia sa ajung imediat acasa fara sa zabovesc prin alte parti. Dar eu mai ramaneam cu ceilalti copii si ma jucam uitand de programul strict al mamei. Oricum ce am facut eu ca si copil cand nu am ascultata-o nu cred ca a fost atat de grav dar cu siguranta in ochii ei greselile respective cantareau cu mult mai mult. Nu stiu ce as putea sa-i mai zic sa o fac sa creada in mine si sa nu mai continue cu paranoile inutile care nu fac decat sa ma indeparteze de ea.
Ordonare:
După relevanţă
Mai, ce obicei prost aveti. Scrieti cate o poveste kilometrica, dar nu gasiti domn'le un loc doua randuri sa scrieti ceva si de celalalt parinte. Spuneti domn'le ceva si despre el: e bolnav, doarme, a plecat in cosmos... orice, numai spuneti. Ca altfel datele problemei nu sunt complete. Intr-un fel putem da un sfat daca stim ca parintii sunt divortati, in alt fel daca tatal e acasa dar nu se baga, in alt fel daca e decedat etc.
Răspunde
Incearca sa vorbesti cu ea, sa-i spui exact ceea ce ne-ai spus si noua. Bafta!
Tu ar trebui să îi spui astea mamei tale. Dacă vezi că nu merge şi nu merge, deşi ai încercat, încearcă să te opreşti să mai comunici cu ea şi să o tratezi cu ignoranţă deoarece nu se merită să aibă loc o comunicare părinte-copil în care să fie implicată o persoană care nu poate fii deschisă faţă de copilul, adică la ceea îi spune, şi nu are deloc încredere în acesta. Mama ta habar nu are cum să comunice cu tine, şi este extrem de grav. Are o mentalitate extrem de proastă.
Buna! N.ai mentionat nimic de tatal tau. Cu el ai incercat sa vorbesti despre asta? Incearca sa.i spui mamei tale toate acestea pe un ton dragut si cu cuvinte magulitoare care sa mai inmoaie un pic inima mamei!
Cred ca cel mai bine ar fi sa ii spui mamei tale toate astea. Sa ii spui tot ce ai pe suflet si tot ce te deranjeaza caci altceva de facut nu cred ca este.
Ai o evaluare folositoare din partea mea pentru răspunsul acesta.
Cât pentru tine AnaMaria te sfătuiesc ca nu doar mamei tale să-i spui lucrurile care ni le-ai spus noua, ci și lui Dumnezeu care poate schimba inima mamei tale. Altfel ar fi ca si cum ți-ai pune capul să te odihnești pe o piatră colțuroasă.
Iar dacă mama ta nu va înțelege, atunci n-ai ce-i face, după cum este scris: "Pe nebun chiar daca l-ai pisa cu pisălogul în piuă în mijlocul grăunțelor, nebunia tot n-ar ieși din el."
Tu trebuie să înveți bine în continuare ca să apuci un servici bun si sa poti sta singură pe picioarele tale și să nu mai fi dependenta de mama ta sau de alti oameni.
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
