| AnonimMareMareMare a întrebat:

Cand vine vorba de "reunirea" familiei, intru intr-un fel de anxietate sociala. Familia mea de anumite sarbatori, precum paștele, craciunul, etc, se strange la tara. Verisori, iubitele/sotiile verisorilor, matusi, unchi, de toate. Iar eu, pur si simplu ma simt extrem de iesit din zona de confort atunci cand stau cu ei. Parca ma simt vulnerabil, din acest motiv am si refuzat sa merg la tara de cateva ori, suparandu-se toata familia pe mine, doar pentru ca ma simt..nu stiu cum sa exprim, pur si simplu prea ciudat cand sunt in jurul lor. Cand stiu ca ma privesc toti si asa..habar nu am de ce. Intrebarea mea este, de ce am aceste stari? De ce imi este intr-un fel rusine sa merg sa imi vad familia? Mentionez ca daca era doar familia mea si bunica, nu aveam treaba, dar cand vin toti parca ma simt..nu stiu, prea ciudat. Uneori ma prefac in casa ca dorm, doar ca sa nu stau cu ei in curte si sunt dezamagit de mine, as vrea sa stau, dar ceva ma trage inapoi. Ce este indicat sa fac? Sa ies din zona de confort si sa ma duc? Sau sa astept, refuzand, pana imi trec de la sine starile astea?

Răspuns Apreciat de Editori
| cristimihailov a răspuns:

Mda, e pacat.
Dar cum realizezi, mai bine iti infrunti problema decat sa fugi de ea.

Iar daca tot o infrunti fa in asa fel incat sa merite si sa fii mandru de rezultate.

E o chestie de atitudine. Nu e f usor, dar se poate si chiar merita.

9 răspunsuri:
| oz_1736 a răspuns:

Cand vei avea nevoie de neamuri, ei se vor da deoparte fiindca de fapt tu i-ai parasit demult. Si tot tu vei fi suparat ca nu te ajuta nici mar neamurile

| Aasdfghj a răspuns:

Buna! E normal sa te simti asa pentru ca majoritatea oamenilor incep sa puna intrebari nesimtite despre ce faci, unde muncesti, unde stai, ce note ai, ce faci la facultate, de ce faci anumite lucruri sau de ce nu facu anumite lucruri, mai bine zis, isi baga nasul peste tot. E absolut normal. Eu am incetat sa mai merg fiind ca simt ca nu am ce sa fac acolo, doar sa pierd vremea. Eu cred ca e ok sa nu mergi daca nu te face sa te simti ok. E ok sa nu faci ce ti se spune ca trebuie sa faci, daca tu nu doresti.

| Endoryus a răspuns:

Nu cred ca esti obligat sa mergi nu? Daca nu, stai linistit acasa. De ce sa faci ceva ce nu iti place ca sa ii bucuri pe altii?

| Hannah06 a răspuns:

Te inteleg, nici mie nu-mi place. Te sfatuiesc insa sa mergi ca pierzi multe amintiri asa, iar faptul ca ai o familie numeroasa si unita e mai rar in zilele astea, eu zic sa profiti si sa mergi chiar daca nu vorbesti cu ei si stai mai rezervat.Starile o sa treaca, daca pur si simplu nu ai asteptari de la tine si nici nu te gandesti ca ei au asteptari de la tine sa faci, sa zici ceva, totul o sa vina natural in timp.

| Freya1 a răspuns:

Si eu am problema asta. Poate ai anxietate si esti mai antisocial.Si eu sunt la fel, nu imi pace si nu ma simt confortabil.Toate acele priviri,întrebări,fite ma fac sa ma simt aiurea.
Acuma suntem in secolul in care primează banul,fitele,barfa si judecata. Daca ai un stil mai aparte, sau o gândire diferita tind sa te privească de sus, sa te judece fie ele si neamurile tale.
Eu cand eram mica spre exemplu si ma obligau ai mei sa merg la întrunirile astea de fiecare dată doar pentru ca pe mine bunica ma plăcea mult rudele mele (mătuși, unchi) ma luau la mișto sau imi puneau întrebări in asa fel incat sa ma faca sa ma simt mai prejos decât odraslele lor sau sa ma simt jignită si de atunci m-am retras.
Mai tarziu am început să ma integreze intre alti oameni, sa imi fac prieteni.Cu cei de mentalitatea mea m-am descurcat dar in momentul in care cineva încerca să mă integreze intre niște oameni mai vorbesti, mai simandicos si diferiti ma simteam din nou aiurea si păstrăm distanță.
Se intampla, nu e neapărat ceva gresit. Daca tu crezi ca nu iti va afecta viitorul treaba asta păstrează distanță in continuare.

| DoctorWh0 a răspuns:

Si eu sunt la fel.
Chiar nu imi place sa merg la aceste intalniri. Sunt considerat diferit din cauza unor boli pe care le am, si rudele mele ba ma vad ca fiind un rasfatat care vrea sa fuga de orice greutate (munca fizica in special), ba ca unul cu boli fenomenale care trebuie tinut in puf si toata lumea trebuie sa planga in jurul lui.
Nu prefer nici una nici alta, in mare parte pentru ca acestea oarecum depind una de alta.
De asemnea, m-am saturat pana peste cap de barfele de la aceste intalniri. Cand nu e unul, rad de altul, cand e altul, rad de altcineva. Oricum ai da-o, tot nu ies bine.
Am ajuns sa ma simt foarte diferit fata de restul familiei mele, si am realizat ca si in familie exista favoriti.
Nu ai ce sa faci. Daca ai curajul, infrunta situatia acum cat mai poti. Eu nu am acest curaj.

| AnonimMareMareMare explică (pentru DoctorWh0):

Aparent atunci cand s-a gasit ziua respectiva, am spus hai frate, n-are ce sa se intample. Si am mersi si nu regret deloc. deci, sfatul meu e sa te incerci situ sa infrunti temerile astea, chiar nu vei regreta

| DoctorWh0 a răspuns (pentru AnonimMareMareMare):

Nice!
Am incercat de multe ori. Am sa continui sa incerc.
Problema mare e ca ma simt total diferit, un strain acolo. De cele mai multe ori, ma duc acolo sa pierd timpul, nimeni nu ma baga in seama, dar cand nu vin toata lumea intreaba unde sunt.

| AnonimMareMareMare explică (pentru DoctorWh0):

Lumea nu trebuie neaparat sa te bage in seama, ci doar sa iti aprecieze prezenta. Poti incepe tu subiecte de discutie care crezi ca i-ar atrage sau sa intrebi lucruri pe care le stii deja doar ca sa vada ca te bagi in seama.